H1N1DN1

Auzi, gripo?
Vrei sa faci un ban?
Vrei sa te vezi la televizor?
Vrei sa te combini c-un fotbalist?
Fii porcina.

Nicaieri nu-i ca acasa

The Famous Bottle Beach

Am tocmit un barcagiu in Chaloklum si ne-am dus sa vedem plaja laudata. Drumul a durat 10 minute si 4 euro de caciula. N-am negociat.

Plaja era, intr-adevar, goala as promised. Cu tot cu noi, erau 10 persoane. Cand am coborat din barca am dublat populatia. Si asta in ciuda Full Moon Party-ului de luni, in perspectiva caruia insula a inceput sa se umple. Ceilalti rezidenti erau cativa englezoi abia trecutzi de adolescenta. Tineri, frumosi si veseli. Cu siguranta nu facusera vaccinul asta.

Cazare se gaseste la casutze: 4 euro pe noapte, ventilator, apa rece mai degraba calda.
Nisipul e fin. Apa e ca-n pantecul mamei. Sau, cum discutam in timp ce faceam pluta, "zici ca te-a bagat unu in ma-ta si tu l-ai luat in serios".

Exista un restaurant nici ieftin nici scump.

E frumos. Mai venim. Bottle Beach.

Poeticaly corect

Fara saraci si curve si tzigani
Mai luam noi portoroj?
Mai luam noi can?



Poem muzit de postu' lu Petreanu.

Breaking news

Azi asteptam un amic sa vina cu vaporul din Surat Thani. M-a sunat ca intarzie o ora, ca a luat urmatorul vapor, etc. Ce sa fac, ce sa fac? Ma uit pe langa port: un restaurant chinezesc, o frizerie si un bordel. Asa ca m-am tuns. Pun poze dupa ce creste la loc.

Cat costa, cat costa...

Uite atata costa.
Ca numai la bani va ganditi.
Avea dreptate pestisorul de aur.

Pliz come

Haidem sa te fac o Yoga

Cand se va infiinta un top al fanilor YOGA din intreaga lume, poti sa fii sigur ca n-ai sa gasesti numele meu pe primele locuri. Totusi, ca un vrednic cercetash ce sunt, am zis sa verific situatia pentru cei care aspira la o pozitie fruntasha in acest top.

"The Yoga Retreat" se arata a fi un mic paradis pentru cei care vor sa-si extraga sanatatea si fericirea din asane (pozitii de yoga), cristale magice, potiuni din plante, Pilates si alte minuni de acest gen.

Lacashul ofera cursuri de Hatha si Ashtanga Yoga, de Chakra Healing, Alexander Tehqnique, Pilates, dar si de Thai Cooking (stiu eu niste persoane care ar da skip la restul si s-ar limita la ultimul punct din lista).

Pe langa aceste spiritualitati, ce mi s-a parut cel mai interesant e un program de detoxifiere. Citindu-i descrierea mi s-a facut un pic parul maciuca. Pe de alta parte, insa, oricine ii rezista timp de 7 zile se va simti cu sigurantza muuuuult mai bine dupa. Programul curatza plamani, ficatzi, stomaci, coloni, in general organe care au cel mai mult de suferit din lupta pentru construirea societatii capitaliste.

Programele sunt coordonate de Teresa Kennard, o englezoaica cu diplome in dans (!), Yoga si alte minuni. Amabila ca o englezoaica (adica mai degraba cordiala), l-a pus pe un cursant sa-mi arate locatia. Care cursant se simtea cam rau, ca urma nu stiu ce regim/program ca sa creasca mare si frumos si sa-l placa fetele. In afara de el mai erau 3 cursanti care stateau la masa si sorbeau vorbele Teresei.

Yoga Retreat e usor de accesat, aflandu-se la marginea drumului dintre Haad Salaad (5 minute cu motorbike-ul) si Chaloklum (10 minute). Exista 3 tipuri de acomodare: bungalow cu baie proprie, camera cu baie proprie si camera cu baie comuna. Nu e la mare, e mai sus, overlooking iungla. Bucataria serveste felurite fierturi si potiuni pe baza de plante, dar se poate manca si omeneste.

A, sa nu uit: daca stati aici va puteti bucura si de prezenta in incinta a unui herbal steam bath, un soi de sauna unde aburul e impregnat de ierburi binefacatoare.

Overall, locul e linistit, curat, probabil ca devine si ceva mai prietenos pentru cei care au subiecte de conversatie, iar cursurile si programele nu te zboara din ghete ca pretz. Detox-ul, de pilda, costa 250 de euro incluzand si cazarea, ceea ce mi se pare un chilipir avand in vedere cat te-au costat pizzele, kentanele si whiskianele pe care le-ai bagat in tine ca sa ai motiv pentru detoxifiere.

Recomand locul celor pasionati de tehnicile orientale, de viatza sanatoasa, de relaxare. 7 zile aici ar merge perfect incadrate intre alte doua saptamani de mare, de soare, fetitzele sunt goale.

Preturi nu va dau loco, intrati voi pe site-ul Yoga Retreat si vedeti-le, impreuna cu alte detalii picante despre locul cu pricina.

NOTA: Mai adaug poze la articol in zilele care urmeaza, ca acum nu stiu ce naibii are netul.

Single minded

Ceva de care nu poti fugi

Noapte, iungla, mare.
Pasarele ciripesc, broaste oracaie, ploaie sta si incepe. Tropice.
Suna telefonul. Nu stiam numarul. Raspund, poate-i important.

- Alo.

La capatul celalalt al roamingului, o voce distinsa de doamna din provincie, chestie care s-a si verificat pana la urma:

- Buna seara, Zaharia de la Roman va deranjeaza, as dori cu doamna Mihalcea, profesoara

In familie

E o tanti aici in sat care atat de bine spala rufele si atat de frumos le parfumeaza, netezeste si impacheteaza, incat i le duc si pe cele curate. De fiecare data in aceeasi sacosa de la f64, ca sa stie care-s ale fotografului si care nu.

40 THB, daca asta era intrebarea.
0,8 EUR, daca asta era urmatoarea.

Cum sa agatzi in Thailanda

E mult mai simplu decat credeam.

Esential e sa fumezi. Cat mai mult si cat mai des.
Gaseste-ti un loc ceva mai retras, de preferinta in intuneric si lungeste-te pe o saltea.
Aprinde-ti una si trage adanc din ea. Poti sa si pufai, important e sa se vada ca fumezi. Show off, gen.

Dupa putina vreme, ele or sa te remarce: "fata, vezi luminitza aia? e un tip acolo"

La inceput, or sa se falfaie o vreme prin fatza ta, mai la distanta, cat sa nu bata la ochi. Tu fumeaza mai departe, arde-o cool, fum dupa fum, jar aprins dupa jar aprins, un far pervers care ghideaza gagicile spre naufragiu. Nu te misca, nu face niciun pas catre ele, ca doar nu esti si tu obsedat sexual ca toti ailaltii.

Cu cat te vei misca mai putin si vei fuma mai mult, vei deveni tot mai atractiv. Iar ele, tot mai indraznete, vor lasa falsele pudori la o parte si vor incepe sa roiasca in jurul tau. Din ce in ce mai multe.

Doar ca, asa cum e in viatza, una singura - femela Alfa sa-i zicem - va avea curajul sa te abordeze. Se va apropia planand unduios, seducator va ateriza fix in varful tzigarii tale aprinse:

"Aaaarrrhhhh...la naiba, fetelor, m-am ars! Era doar o nenorocita de tzigara."


Tehnica functioneaza la fel de eficient si pentru agatzarea licurilor masculi.

Al naibii sezon ploios

Dupa ce-am pus postul de mai jos, s-a petrecut un eveniment care avea sa schimbe fatza ultimelor 24 de ore: a fulgerat.

Fulgerul a lovit un transformator, impulsul s-a transmis in tot satul, la Malibu Beach Resort au explodat prizele, modemul lui Mr. Ong a incasat o supradoza de electricitate pe care a impartit-o frateste cu laptopul meu. Rezultatul: un scurt circuit care a ars si modemul si adaptorul laptopului.

Deci n-am avut net. Deci de-aia n-am scris.

Aseara am negociat doua ceasuri cu Mr. Ong incercand sa-i explic situatia, sa-i explic ca eu trebuie sa merg pana in Samui ca sa-mi caut alt adaptor, in timp ce el trebuie doar sa dea un telefon la baietzi sa vina sa-i verifice mizeria. Omul, daca ar fi putut, si-ar fi taiat o mana numai sa nu sa plateasca un specialist. Ca in publicitate.

Abia in momentul in care am luat adaptorul distrus si, cu un gest teatral, l-am aruncat la cosul de gunoi, Mr. Ong a inteles ca nu-i de gluma cu nebunul.

Azi au venit baetzii, i-au schimbat modemul, merge netul din nou. Mr. Ong bombane prin curte: "tree tausan baaaht, tree tausan baaaht!" Al naibii sezon ploios; l-a ruinat.

Acum doua vorbe despre aceasta perioada a anului care, prin insasi monstruosul sau nume, tine turistii la casele lor.

Ieri a plouat cam pana pe la 4, in vreo 10 reprize. Unele mai torentiale, altele mai subtiri. Astazi n-a plouat, norii si soarele alterneaza la putere. Localnicii zic ca sezonul ploios - cel putin pe insula asta - presupune 2-3 zile innorate (cu eventuale ploi) si 2-3 zile insorite. N-as stii sa va spun pana cand dureaza, ca patternul meteo difera de la o insula la alta si adeseori incalca regulile continentale. Dar o sa ma interesez.

La ora la care inchei acest comentariu (13:45 ora locala) a inceput sa ploua. E perfect: trebuie sa ma duc sa-mi iau tzigari.

Sunt Romica Jurca si va multumesc pentru atentie.

UPDATE: Am fost, am luat tzigari si mancare la pisica. Abia dupa aia a iesit soarele.

IAR UPDATE: M-am interesat pentru dumneavoastra. Exista doua sezoane ploioase. Cel teoretic incepe la 15 octombrie si se incheie la 15 decembrie. Cel practic a inceput pe 27 octombrie. Mai pun un UPDATE cand se termina.

O să fie bine, o să fie pâine

După o întârziere de 3 săptămâni, sezonul ploios a ajuns in Koh Pha Ngan astăzi la 8 şi 20 dimineaţa. Am ieşit în prag să-l întîmpin:

- Sezonule ploios, sezonule ploios, bine ai venit!
- Lasă-mă, frăţioare, tu nu ştii cum e traficu-ncoace.

Dintr-un motiv care-mi scapa

Cumpărăm minciuni de toţi banii şi, când falim, primim gratis adevărul.

NU STIU

Asta e formula magica.
Daca ai puterea s-o folosesti, afli.
O fi greu?

Arhipelagul Mergui e lumea lui, a Presedintelui

Există perspectiva unei calatorii catre Myanmar (Burma). Mai exact, as vrea sa vizitez arhipelagul Mergui, 800 de insule situate in Marea Andaman, la doar vreo suta de kilometri de locul in care ma aflu.

Miu (cu accent pe u) e un myanmarez care lucreaza de 4 ani la un resort in Thailanda impreuna cu sotia si doi compatrioti. Ne-am cunoscut in primele zile pe Koh Pha Ngan. Miu e un om vesel si amabil, a insistat sa trec pe la el sa-mi dea sfaturi despre tzara lui. Am trecut ieri.

- So, where you wanna go?
- Mergui Archipelago.
- Mergui, but how you know Mergui?
- I read.
- Oh, you read.

Miu a adus o harta. Mi-a aratat cu degetul cam unde-ar fi Mergui.

- Up, in North, far, near Rangoon.
- Mergui? No way! Mergui is in the South.
- South? Mergui? No way. Up in North. I from Myanmar, I know.
- Look on the map, Miu. See this islands? Look. It reads: "Mergui Arhipelago"
- Nooo...cant' be. Wrong map.
- All the maps ever made display the Mergui in this position.
- No, no, impossible.

Ce-a urmat: Miu a chemat-o pe nevasta-sa, nevasta-sa i-a chemat pe compatrioti si au inceput sa dezbata pe marginea localizarii acestui arhipelag iute de picior care apare pe harti cu 1000 de kilometri mai jos decat l-au lasat ei acum 4 ani. Eu mi-am comandat un sweet and sour chicken cu orez. Sesiunea de comunicari stiintifice a continuat si dupa ce pusesem deja furculita jos. M-am intrerupt de cateva ori ca sa filmez.

Urmariti fragmente. Cat despre concluzie, aceasta ma indreptateste sa cred ca Mergui e o lume doar a mea, unde pot fi presedinte pe viatza, fara contestatari.




Daca ti-a placut, citeste si cum am dat redat Turciei ditamai Muntele Ararat.

Banc genial (de la Aida)

Peştişorul de aur, prins în undiţă de un român:
- Ia zi, mă, ca să nu mai pierdem timpu': câţi bani vrei, ce ţară sa conduci şi câţi centimetri de sculă ţi-ar trebui, 'ţi-ai dracu de români, că n-aţi cere unu' o carte sau un bilet la teatru ...

La o onomastica

"Pescarul a lasat atata saliva pe tzigara incat, daca am colecta ADN-ul din ea, am putea sa ne facem pescarul nostru."

Ioana catre Cristi: Te patrunde frumosul?
Cristi catre Ioana: Poate pe tine.

"Se uita la mine de parc-as fi o lupa prin care vede totul mai mare"

"Iti place untul?"

Isi mai aduc aminte ashtia maine si mai pun. La multi ani, Mitică!

UPDATE (multumiri Ioanei):
"Nu renega, bă, cartofu, că el te-a adus la viaţă"

Traiasca programul de la 9 la 6!

Ora 9: Trezirea. Cocos a intrat in casa, a ginit punga de Whiskas si s-a scufundat partial in ea. Fac dush cu apa rece (ca mi-e cald). Rad o cafea si un pahar de lapte. Spal vasele. Mai exact, paharele. Farfurii nu prea folosesc.
Ora 10: Ma prezint la poligon. Trag cu arcul 60 de minute pe ceas. Nimeresc in centru de 10 ori. E bine. Ultima oara am nimerit decât de 7 ori. Stiu, tu trageai mai bine.
Ora 11: Ma duc nearby la Malibu Beach Resort sa-i fac rezervare amicului M, care vine pe-aici in decembrie. Platesc o carca de bani pentru el.
Ora 11:30: Ii trimit amicului voucherul pe mail, anuntandu-l ca mi-e dator vandut. Schimb statusul ala porcos de pe Facebook cu unul neutru. Sa nu sperii fanele.
Ora 12:00: Program de inot. Apa calda si albastra, nisip fin, barci colorate. Simt pentru o clipa ca-mi place noul job.
Ora 13:00: Revin la sediu si fac un dush sa-i spun sarii marine "jos labele de pe Bradut Florescu!" (unde e el, Vadim, saracu, ce i-ar mai placea aici...)
Ora 13:30: Gatesc. Ananas cu banane natur. Se ia ananasul, se curata, se taie felii, se iau bananele, se curata, se taie felii, se servesc impreuna cu ananasul, se arunca resturile la pasari.
Ora 14:00: Fac schimb de MP3-uri cu vecinul pescar. El imi da muzica thailandeza, eu ii dau blues si jazz. Ma gandesc o secunda sa-i dau si niste dubstep (prescurtarea de la "step dubios") dar nu cred ca stie sa-l foloseasca. Secunda trece. Ard CD-uri ca marele vandam.
Ora 15:00: Umblu prin Had Salaad sa gasesc, fotografiez si negociez o cazare pentru amicii A&D care vin si ei pe-aici in decembrie.
Ora 16: Pauza de masa. Mananc sweet and sour chicken la Smile Bungallows, unde discut cu oamenii din Myanmar. Sweet and sour, discutia. Revin cu amanunte.
Ora 16:30: Plec spre Haad Mae si Haad Yao sa mai caut cazari.
Ora 18:OO: Pornesc spre casa, impreuna cu mii si mii de alti oameni ai muncii. Ajung. Vecinul pescar tocmai pleaca. "Wanna go night fishing? Big baracuda!". Refuz, intrucat asta ar insemna sa lucrez overtime. Zi, imi platesti tu orele suplimentare? Zi!

Update. Ora 20:23. Constat ca nu e nimeni online. O ardetzi sagapao pe la terase, prin Codrii Cozminului si pe la Rasnov. Teatru, opera, Centrul Cultural Ceh, Vechiul Bucuresti, catzarari in coarda, ancore chimice si carabe. Intalniri cu fostii colegi de facultate, job, armata. Arta urbana, frape-uri, vin alb la pahar.
Numa io muncesc in ţara aia.

Pe unii nu-i mai satura Dumnezeu

Intunericul

Este singura forţă capabilă să facă vizibili licuricii.
Nu trebuie să faci tu nimic. Aşteaptă până vine vântul să stingă lumânarea.
Imediat apar, licuricii.

Bai, Radule

Vezi ca plec in Indonezia sa-ti caut cafea pentru MonKaff.
Daca gasesc, cum imi dau seama ca e buna? Si ce fac cu ea? Ti-o povestesc sau iti trimit o mostra?

Todos os nomes

Trebuia sa ne vedem la 10, a ajuns la 10:30.

- Pisi, o sa-ti cumpar un ceas de ziua ta, ii zic de cum o vad urcand scarile.
- Scuze, am fost la Cristi si Ioana, mi-au dat carne de pui si pe urma am atipit nitel pe niste chilotzi.
- Da, numai mancare si sex ai in cap.
- Auzi, ce-ar fi sa te relaxezi si tu putin? Esti in vacanta, Doamne iarta-ma.
- Hai, c-avem treaba. Am aici o lista lunga cu nume pentru tine. Ti le-au dedicat niste prieteni de-ai mei de departe.
- Da, stiu, mi-a spus mierla vorbitoare.
- Pai de unde stie ea?
- Iti citeste blogul.
- Aha. Fii atenta. Eu o sa-ti citesc numele tare si raspicat. Cand iti place unul, linge-te pe bot si eu il trec pe shortlist.
- Asa, lip!?
- Asa, lip!
- Sa incepem.

Pisica s-a asezat pe masa, chiar in fatza mea; a ciulit urechile ca nu cumva sa-i scape taman acele sunete diafane care transforma un cuvant banal intr-un nume de pisica. Am inceput sa recit din lista:

- Torquelina
- lip!
- Vatican
- lip!
- Martha
- lip!
- Cocos
- lip!

Am tinut-o asa pana am terminat toate numele. Dupa fiecare, se lingea pe bot. Era plina de saliva cand am ispravit.

- Stai asa, nu se poate. Te-ai lins pe bot la toate numele.
- Pai...mi-au placut toate. Sunt foarte frumoase. Niste adevarate nume de pisica. Sunt foarte priceputi prietenii tai. Multumesc frumos.
- Ok, ok, dar ideea era sa alegem unul, maxim 5, ca nu poti sa te numesti torquelinavaticanmarthacocosshaolinchiliboemaboemaboematorquatotassoetc...Pana te chem la masa, mori de batranetze.
- Se vede ca nu l-ai citit pe Elliot. Eu pot sa am cate nume vreau. Si, in cazul de fatza, vreau sa le am pe toate, sa fie numele mele, sa ma joc cu ele dupa-amiaza cand e cald, sa mi le repet in cap, sa rad si sa ma rostogolesc pe veranda. Cat despre cum o sa ma strigi tu - ca numai la tine te gandesti - iti sugerez sa ma strigi de fiecare data cu alt nume. O sa fie amuzant, te asigur. Vecinii or sa creada ca ai innebunit, dar eu o sa stiu secretul si o sa vin de fiecare data.
- N-am nimic impotriva dar, in timp ce noi stam de vorba aici, fiecare dintre prietenii mei asteapta ca numele sau sa fie cel ales. Oamenilor le place sa castige, chiar si trofee simbolice. Mi-e ca daca toate numele or sa iasa castigatoare, vom fi acuzati de blat.
- Auzi? Imi dai numele alea odata, ca abia astept sa ma joc cu ele?!

Pisica si-a luat numele si s-a dus mai incolo, pe nisip, sub un palmier. Eu am plecat la supermarket sa cumpar una, alta. I-am luat si ei o punga cu mancare pentru pisici. Si un castron mare. Cand ai atatea nume trebuie sa te hranesti bine.

Am desfacut punga si am umplut castronasul.

- Torquelina, hai la masa, Vaticano!

Va multumim tuturor.

Peter Gabriel featuring The Aftertherainfrogs: Kiss That Frog

Peter Gabriel. L-am incercat si functioneaza. Incearca-l si tu!
Kiss that frog and she will sing along.

686

In fiecare zi apar altii. Patru, cinci, uneori mai multi. Barbati si femei, majoritatea tineri.
Pe unii ii stiu, pe altii asa si asa. Pe cei mai multi nu, dar ii cunoaste cineva care cunoaste pe cineva care ma cunoaste.

Asa ajung la usa mea. Bat, le deschid. Dau ochii roata prin casa, apoi se aseaza pe veranda si tac. Din cand in cand, se uita la mine. In restul timpului, unii dintre ei se uita la altii dintre ei si invers.
Nimeni nu scoate o vorba, desi eu ii tot chestionez din priviri: "hai, ziceti, de ce-ati venit? ce vreti de la mine? ce vreti sa-mi spuneti sau sa va spun?" Nu vorbesc. Se multumesc sa ma priveasca din cand in cand, clipind repede din gene ca sa nu ma prind. Uneori zambesc. Uneori fac cu ochiul. De cele mai multe ori sunt tristi si singuri, desi veranda geme de lume. 686 de chipuri ca sa fiu mai exact.

Cand se intampla ca vreo tipa din gasca sa-si descheie putin bluza din pricina caldurii, locul parca se mai anima. Baietii isi dau coate, zambetele se inmultesc, podeaua tremura sub un iures lipicios. Apoi, imaginea decolteului se inroleaza in peisaj si priveghiul se reia de unde ramasese.

Azi a batut la usa mea o fata bruneta. Frumoasa. I-am deschis, i-am indicat un loc liber, i-am dat un pahar cu apa rece de la frigider. N-a scos o vorba toata ziua. In primele doua ore s-a uitat din cand in cand la mine cu acel interes alimentat de noutate. Pe urma nu s-a mai uitat. Acum sta cu paharul in palme. E tot plin. In apa care s-a incalzit pluteste o musculitza moarta.

Facebook.

Am o pisica

Am o pisica. Ea este foarte miloaga. Dimineatza, profitand de faptul ca dorm cu usile si ferestrele deschise, intra in casa si incepe sa miaune tare-tare. E o pisica desteptatoare. Apoi se urca pe chiuveta si cauta mancare. Nu gaseste. Miauna protestant si se freaca de piciorul patului.

Ieri i-am fiert un ou si i l-am servit frumos pe o farfurie de plastic albastruie. A mirosit, dar n-a mancat. Mananca numai carne. Cristi si Ioana i-au dat carne de pui si a mancat-o. Pana la urma, a venit un catzel mic negru cu alb si a halit oul boscorodind: "mâţele astea...mereu trebuie sa faci curat dupa ele".

Catzelul doarme de regula la baza scarilor, intr-o tufa, sa-i fie umbra. Dar nu despre catzel e postul asta ca, daca era, l-as fi intitulat "am un catzel". Nu e cazul deocamdata, ca a fugit de teama furtunului domnului Ong.

Domnul Ong, proprietarul, a venit sa ude florile din jurul casei. E un batranel mic si harnic, cu o fatza de chinez, care inlocuieste cu un zambet fiecare cuvant pe care nu-l poate spune in engleza. Si sunt multe. Majoritatea.

Pisica merge cu mine cand ies sa ma plimb pe plaja. Imi arata drumul. Ieri m-a dus la o casutza. Nu era nimeni acasa si totusi cineva vorbea intr-una. O mierla indiana intr-o colivie de lemn. Cred ca se cunostea cu pisicutza, ca mult au mai chatuit. Pisica "miau-miau", aia "ciau-hau". Sigur vorbeau despre mine.

Pisica toarce. Cum te-apropii de ea sau ea de tine, incepe sa toarca. Cred ca a stat singura mult timp. O pisica singura la malul marii prezinta de regula asemenea simptome. Am citit eu in monitorul oficial.

O singura problema as avea cu pisica si va rog sa ma ajutati. As vrea sa-i dau un nume dar le-am terminat pe toate din cauza Keniei, care a fatat vreo 15 pui la viatza ei si a trebuit sa-i botez pe toti cu mana mea. M-a lasat fara onomastice.

Ceva idei?

UPDATE: Multumim pentru covarsitorul numar de propuneri. Lista ramane deschisa pana maine la 10GMT+7, ora la care o sa-i prezint pisicii propunerile dumneavoastra, sa vedem ce-si alege.

Iute ca sageata

Dupa cum va povesteam si aici, in Chaloklum e un mic poligon de tir cu arcul. Cristi a fost cu ideea sa mergem, are el o obsesie, cred ca a fost robinhood intr-o viatza anterioara.
Am fost initiati de o thailandeza dragutza si rabdatoare (perversule, e femeie maritata cu copii). Cristi i-a rupt 3 sageti, eu i-am stricat 3 arcuri. Atat de puternici suntem.
Dupa un sfert de ora de practica, am decis sa numaram punctele. Nu va mai spun cine a castigat, ca stiti.
Acum poate sa vina turcul cata frunza si iarba.

Cazari in Thailanda: Malibu Beach Resort, Chaloklum, Koh Pha Ngan

E la 20 de palmieri distanta de casa mea. In afara de nume - complet cretin - restul e super-ok. Clientii cu care am vorbit erau multumiti de conditii, de liniste, de piscina mare si de mancarea buna-ieftina de la beach restaurant. In plus, e foarte curat, iar bancul de nisip alb din fatza resortului si copaceii ca niste umbrelutze sunt o chestie de mare efect.

50 de euro pe noapte per room pentru un bungalow cu aer conditionat si apa calda, fie el si pe plaja. Asta pana in 21 decembrie. De pe 21 pe 5 ianuarie e 70. Mic dejun inclus.

Cui dedic victoria?

In primul rand, publicului extraordinar din Thailanda, care a fost al doisprezecelea si al treisprezecelea jucator.
Nu in al doilea rand, Elenei si lui Horia, care m-au tinut la curent cu evenimentele, prin SMS, mail, messenger, twitter si porumbei calatori.
Si tot in primul rand, lui Gabi Ene care-a facut steagul.
Rangers unu, Unirea patru, cum ar zice nea Ovidiu.

O lume intreaga e cu voi!

Hai, baietzii!

As gati o omleta din oua de broasca tzestoasa. Dar...

Mai trebuie lapte din nuca de cocos
si praf de budinca din niste tarlici,
tigaia incinsa cum arde nisipul
si paza severa a sapte pisici.

Daca sunteti cuminti, va punem si apa in piscina

Am fost. Multumim.

Nu va grabiti sa dati play, ca tre sa va explic contextul

Imagineaza-ti ca la nunta ta inviti 300 de persoana. Pui multe mese in curtea generoasa a casei tale de piatra. Asha. Pui Cola pe mese. Pui whisky. La 11 dai drumul la o muzica de ambiantza. Dai muzica din totzi vatzii pe care ai putut sa-i aduni de pe o insula a petrecerilor.

Pe la 5-6 incep sa apara invitatii. Oameni saraci, cu jeep-uri.
Care ti-au adus, fiecare, cate un dar. Un dar de pretz. Irepetabil.
Ti-au adus o melodie live cantata chiar de ei pe scena nuntii!
Fals, dar din suflet, dar tare.

De 6 ore canta nuntasii. Unul dupa celalalt, cateodata cate doi.
La 4 minute piesa, va rog sa-mi spuneti cam la ce ora se va termina acest karaoke generalizat din sat, ca sa pot si eu sa dorm.

Acum dati play.

Si aici ploua, sa stii

Pe partea economica

Cedez presiunilor si explic, in mare, cum sa stai un an pe o insula in Thailanda.

Sucurile naturale

Sunt ca noi, oamenii.
Pulpa e la fund.

Hai cu mine la Mall

- Hai cu mine la Mall
- Nu merg, draga
- De ce, draga?
- N-am cu ce sa ma imbrac.

The Motorcycle Diaries

Cainele pe care l-ai evitat e intodeauna primul dintr-o serie de doi.

80 de pagini pentru tzara.

- Ce ti-a picat la teza?
- Romania pitoreasca.
- Ai citit-o?
- Bleah, nu. E naspa.
- Si ce-ai facut?
- Am scris.

Viii cu viii

Pe-aici, prin incinta

Rezumat al evenimentelor din ultimele zile:

M-am certat cu Cristi. Eu sustineam ca e vineri, el - ca e sambata. Asta se intampla vineri.

Am rezolvat in sfarsit problema locativa. Am mai luat o casa, acum o sa incapem toti, inclusiv cine mai e de venit (nu dau nume). Acum stau singur, ca un oligarh ce sunt.

Ca sa nu mai facem 100 de drumuri pe zi cu motoreta dupa una, dupa alta, azi am tocmit un taxi si l-am umplut de provizii pentru toata saptamana. Singura faza nasoala a fost ca - din nu stiu ce motiv, ca era explicat in thailandeza - la ora la care am fost noi la supermarket nu se vindea bere. Oh...si ce ieftina era fatza de preturile de la noi din sat...

Azi e Luna Noua, pretext pentru astia sa mai organizeze o chindie: Black Moon Party. Abia asteptam s-o ratam si pe-asta, asa cum am ratat si Half Moon Party-ul de acum o saptamana.

Banuiesc ca tot din pricina Lunii Noi, apa e foarte mica in laguna din fatza noastra. Daca inoti mai avantat te dai cu genunchii de nisipul fin de pe fund. Deci am facut pluta.

Dupa succesul mediatic repurtat de baracuda pane de saptamana trecuta, Andrei s-a obsedat rau cu pestele. Pe post de buna dimineata, ce faci sau hai sa bem, amicul ma saluta cu "hai sa luam o baracuda". Am fost acum o ora pana la piatza, n-aveau baracude, am luat un peste roscovan, cred ca e un soi de snapper. Andrei l-a dus acasa si l-a curatat ca pe copilul lui. Sper sa iasa bine.

Chiar in fatza casei mele, pe plaja, e un baruletz la care nu vine niciodata niciun client. Aseara ne-am decis sa-i facem o re-inaugurare si sa bem doua beri la el. Patronu e pescar, barman si, din cate am inteles, un foarte talentat agricultor ;-)

Familie de pescar la reflux

24 de ore fara net

"Au picat DNS-urile"(Cristi).

Dusmanii din umbra

Am stins lumina si m-am bagat in patul feciorelnic.
Chiar cand incepusem sa alunec incet pe toboganul catre vis, aud pasi sub fereastra. Pasi mici, usori, care fosneau frunzele uscate de palmier.

Tre sa fie catzelusul ala negru. Iar n-are somn.

M-am intors pe partea cealalta.
Dupa cateva secunde, pasii s-au inmultit. Se invarteau in jurul casei.
Nu auzeam foarte clar, ca zgomotul ventilatorului acoperea exact frecventa aia care m-ar fi ajutat sa decriptez natura sunetului. Si mi-era lene sa ma ridic.

Oare ne-au invadat catzelusii negri?

Cand fosgaiala a devenit mult prea sonora ca sa mai poata fi luata la misto m-am dat jos din pat, am aprins lumina, am oprit ventilatorul si m-am ciulit.

A, e ploaia.

Buddha and the Beast

Capitolul 1: Calugarul Buddhist.

Am dat peste el urmand un semn pe care scria "Monastery. Meditation. Welcome." Statea pe o piatra si repara o palarie de pai. N-a parut incantat sa ma vada. "Da, stiu ca e un semn pe care scrie welcome, dar e vechi, ar trebui scos, nu mai face nimeni meditatie pe insula asta" au fost cuvintele lui de bun venit.

"Manastirea" era un mic pavilion de lemn construit pe o stanca chiar deasupra "cascadei". In afara de modestul altar - o statueta a lui Buddha, flori si lumanari - si de cortul calugarului nu mai era nimic. Nici n-ar mai fi incaput, sincer vorbind.

Ca si voi, am avut senzatia aia de film american in care eroul se plimba prin jungla si intalneste un calugar buddhist (fie el si mexican, la naiba) care-i schimba viata pentru totdeauna. Cum nu prea cumpar povesti de-astea, am inceput sa-l impung cu intrebari sa vad daca se enerveaza.

- De unde sunteti?
- Din Mexic.

Sa fi avut la vreo 60 de ani.

- Si de cand sunteti aici?
- De 3 luni.
- Singur?
- Singur.
- Ce-ati facut inainte de a deveni calugar buddhist?
- Una, alta.
- Si ce faceti toata ziua?
- Meditez acolo, sub copacul ala. E mai racoare. Aici e cald, ca se incing pietrele.
- Ce cautati?
- Iluminarea?
- Si ati atins-o?
- Stiti ceva, nu sunt dispus sa raspund la intebari personale.
- De ce?
- Pentru ca, in traditia buddhista, acesta este un pacat.
- Incercam sa fac conversatie. Stiti, asa se cunosc oamenii, vorbind despre ei.
- Eu nu vreau sa vorbesc despre mine.
- Bine atunci. Hai sa vorbim despre altceva.

Batranul atata astepta. In urmatoarele 40 de minute n-a tacut si mi-a fost imposibil sa-l intrerup, desi ma plictisisem si voiam sa plec. Mi-a vorbit cu multa obida despre iadul in care traim, despre supradoza de distractie a tinerilor, despre cat de fraieri sunt aia care se duc la munca de la 9 la 5 in fiecare zi. A avut grija sa sublinieze - nu fara o doza de mandrie - ca el n-a avut niciodata un job. La un moment dat, am prins o secunda de pauza si i-am zis, tot de dragul conversatiei:

- Da, lumea asta se indreapta intr-o directie gresita.

A intors placa imediat:

- Nu, lumea se indreapta catre ceea ce trebuie sa se indrepte. Totul e firesc. Totul e natural. Viata si moartea. Nu avem dreptul sa judecam.
- Va zic eu, totul se invarte in jurul sexului (nu stiti ce al dracu pot sa fiu :-) )
- Da, da, sexul e principalul motor al lumii. Aici sunt de acord cu Freud, desi multi nu sunt.

Thailanda e plina de gasculite protestante care vin sa amestece alcool, droguri si fitze new-age in galetusele de plastic din care beau cu paiul, cate doua. Ei bine, cred ca mosul face ravagii printre dansele la fiecare Full Moon Party (da, era sa scriu "Fool"; act ratat).




Capitolul 2. Artizanul drogurilor.

Hopaaaa! Deja va intrebati dac-am "fumat ceva"? Imediat va spun.

Nu.

Am plecat de la marele maestru mexican si mi-am continuat drumul spre Thong Nai Pan, ca ma innebunise Boby de cap cu ce frumos e acolo. Calitatea carosabilului - ca sa ma exprim elegant - catastrofala. Argila uscata se macinase si rotile scuterului nu aveau aderenta pe pulberea rosie si fina astfel rezultata. Intr-o panta oarecare n-am mai putut controla jucaria si am cazut. In timp ce ma scuturam de praf si verificam daca scuterul patise ceva, am fost ajuns din spate de un alt scuter, calarit de individul de mai sus.

- Esti ok?
- Da, n-am nimic, mergeam incet.
- De-aia ai cazut. Daca mergi prea incet, iti pierzi echilibrul.
- Si daca mergi prea tare iti pierzi un picior, as vi vrut sa-i spun, dar eram prea ocupat sa fac bilantul pierderilor.
- Mai e mult pana la Thong Nai Pan?
- Nu stiu, e prima oara cand merg acolo.
- Poti sa mergi mai departe?
- Da, nicio grija. Multumesc ca ati oprit. Daca e, ne vedem pe plaja.

A plecat. Am cazut din nou. Am ajuns. Ne-am vazut pe plaja. Ne-am asezat la un suc. Era din Hamburg.

- Sunteti in vacanta prin Thailanda?
- Nu, cu business. Tin un magazin cu artizanat oriental. Am stat o saptamana in Bangkok si o saptamana in Bali, am alergat de colo-colo, am cumparat ce era de cumparat si-am venit aici sa ma relaxez cateva zile.
- Si merge?
- Nu prea mai merge. E concurenta mare.

Sa fi avut vreo 56 de ani.

Daca maestrul anterior refuza sa vorbeasca despre el, pe Willy nu-l deranja sa faca asta. De fapt, a vorbit despre el pe tot parcursul sucului. Si el parea cam nevorbit. Si-a rasucit o tigara si a tras doua fumuri. Apoi mi-a intins-o.

- E ce cred eu ca e?
- Da, ia un fum.
- Nu, merci, ca imi face somn. Prefer sa beau alcool.
- Pe mine ma relaxeaza. Si alcool nu beau deloc. Am alte preferinte.

De aici, discutia a deviat la droguri. Omul era un adevarat colectionar, folosindu-si drept vitrina stomacul, plamanii si creierul.

- Stii ce e ala brown sugar?
- Da, il folosesc si eu cand fac Mojito.
- (Zambind) Nu, nu ala. Brown Sugar-ul de care-ti zic eu e opium cristalizat. E foarte tare. Pe multi i-a omorat. Nu erau pregatiti.

Asa am aflat ca, inainte de a urma niste "tratamente" respectabile, trebuie sa tii post o zi inainte. Ca sa nu ai ce vomita.

- Un tip, un sarb, baiat bun, a mierlit-o pentru ca mancase inainte. A fumat, s-a culcat si i s-a oprit voma in gat; n-a avut putere s-o impinga afara. Dimineata l-au gasit tzeapan.

Am incercat sa schimb subiectul si i-am spus ca as vrea sa plec in Burma.

- Ati fost? Stiti ceva despre Burma?
- A, da. Am stat ilegal o saptamana cu un trib, la granita dintre Burma si Thailanda. A fost o experienta aparte.
- De ce?
- Stii ce faceau aia noaptea? Incarcau ruccsacii si o luau prin jungla, peste frontiera.
- Si ce carau in saci?
- Amfetamina.

Am aflat apoi ca ayahuasca (infamul drog utilizat cu spor de shamanii amazonieni) te face sa te simti mai aproape de natura si ca, pentru a o consuma, trebuie sa pregatesti un anumit decor din care nu poate lipsi o apa curgatoare.

Ca exista si o varianta sintetica de Brown Sugar care e atat de ieftina incat si-o pot permite si indienii de rand. Ca da dependenta dupa doar cateva tigari. Si, bineintele, ca poti sa mori daca nu stii cum si in ce fel.

Si ca Willy are un prieten bun care a scris o enciclopedie a drogurilor. Naturale. Doar a celor naturale.

- Cand apare un drog nou, amicul meu se duce sa-l...
- ...cerceteze, nu?
- Exact, sa-l cerceteze. Acum e prin Nepal, la o conferinta a shamanilor. Am fost invitat si eu, dar nu m-am dus, ca aveam treaba cu artizanatul.

Willy a mers o portiune de drum cu mine, ca sa se asigure ca nu cad din nou. N-am cazut. A ramas sa ma viziteze zilele astea la casa mea de pe malul marii. Desi, cum el nu bea si eu nu fumez, ma intreb despre ce-am putea discuta.

Sagrada Cascada

"Sa cauti apa in cascada" - precept buddhist inventat de mine, deci sunt buddhist.

In estul insulei Koh Pha Ngan, cum mergi inspre Thong Nai Pan, exista o serie de cascade a caror apa - cu proprietati miraculoase, pare-se - e folosita in ritualurile familiei regale a Thailandei. Desi sunt presedinte, mirajul imbaierii in ape regale mi-a mai diluat din reflexele republicane. M-am trezit dimineata, m-am urcat pe motoreta la pranz si am pornit spre locul laudat.

Cu 5 kilometri inainte de destinatie, soseaua de beton s-a transformat intr-un rau de noroi uscat. Mintea mea, agera ca un computer cu mult RAM si procesor rapid, abia prididea sa calculeze o ruta decenta printre gropi, santuri si pietroaie. Plus pantele de 20 de grade in sus si de 20 de grade - ati ghicit - in jos. La deal nu tragea motorul, la vale nu tineau franele. Culmea e ca n-am cazut. Urmeaza sa cad in urmatorul post ;-)

O cascada normala e compusa din doua elemente: albia (sa-i zicem "infrastructura") si apa (sa-i zicem "traficul"). Thong Nang Waterfall dispune de o infrastructura grandioasa, la constructia careia nu s-a facut economie de bolovani gigantici, de pravalisuri spectaculoase si de un bun gust specific Asiei de Sud Est. In schimb, traficul era foarte subtire. Un paraiash ar fi mult spus. Era apa cat sa nu innebuneasca pietrele de atata liniste.

Ma intorc la drumul argilos si il interpelez pe batranul thailandez care tinea aici o dugheana cu apa, chipsuri si sepci facute din cutii de bere (foarte cool ideea). Reproduc doar discutia, ca accentul n-am cum:

Eu: There is no water in the waterfall.
El: No, no water.
Eu: Why?
El: No rain. No rain, no water.
Eu: Isn't there a spring?
El: Yes, spring.
Eu: And still, there is no water.
El: No, no water. No rain, no water.
Eu: So, when can I see some water in the waterfall?
El: Rainy season. December, maybe.
Eu: But if it rains, the road will be very muddy.
El: Yes, too muddy.
Eu: So can I come here if it rains?
El: No, you cannot come. Road too muddy. But plenty of water in the waterfall.

Ceva in schimb

Insula in North Sulawesi. Foto: Alex Popescu.

Toata atentia de care beneficiez in ultimele zile ma onoreaza si ma incurca putin. Au scris despre mine Andra, Vlad, Dragos, Iulian, Zoso, Tiberiu ca sa ii numesc doar de cei despre care stiu.

Ca sa nu fiu acuzat de falsa modestie, n-o sa insist acum asupra ideii ca ceea ce fac eu nu e nici un act de curaj, nici unul de nebunie, ci o decizie suta la suta rationala rezultata din felul in care merge treaba pe lumea asta si in viata mea. O sa insist altadata :-)

Am insa un alt ciocanel cu care sa-mi stirbesc noua si efemera imagine: nu sunt nici pe departe primul care face asta. Hana a stat 2 ani in Asia, Alex la fel, Sega vreo 3 ani (are blogul "la secret", nu pot sa-l linkuiesc). Au facut acelasi lucru mai devreme decat mine si cu resurse mai putine. Si, probabil, intr-un mod mai sincer si mai asumat decat o sa fiu eu in stare. Care mi-au dat curajul si inspiratia, fie c-o stiu, fie ca nu.

Mai sunt si altii. Pe cei trei enumerati am avut bucuria sa-i cunosc personal si sa le citesc extraordinarele povesti. Lucru pe care va invit sa-l faceti si voi.

Die another day

Baiatul ala care a amestecat rom cu cola pentru prima oara (adaugand si suc de la o jumatate de limeta) nu stia ca, peste un secol si ceva, inventia lui o sa stea la originea fotografiilor de mai jos.

Incurajat de faptul ca am gasit rom ieftin si gheatza la punga, aseara am pus-o de un mic cocktail party cu o singura reteta. Ca sa nu-mi ies din mana.

Doar ca efectele difera de la om la om. Astia trei sunt hackeri, beau 5 litri de cola pe zi si doua cafele inainte de culcare. Eu, dupa cateva pahare, n-am mai avut somn. M-am culcat la 4 dimineatza, m-am perpelit pe toate partile si, la 5.30, cand a cantat primul cocos, m-am ridicat din pat si am plecat pe plaja sa fac poze.

Aici, soarele rasare regulamentar la ora 6 indiferent de anotimp si apune 12 ore mai tarziu. Suntem la 10 grade nord de Ecuator.

La 7.30 ajunsesem abia pe la jumatatea plajei. Soarele era sus, ma topeam de cald cu tricoul pe mine. Pe fondul temperaturii, deshidratarii si nesomnului, m-am asezat sa beau o cafea si am avut primele indoieli:

"Ce caut eu aici, la mama naibii, intre oamenii astia care nu seamana cu mine? Daca stateam acasa, la ora asta dormeam dus (ora Romaniei), era racoare (6 grade) si tineam in bratze o femeie frumoasa, cu piele catifelata. Boule care sunt"

"Rezista, rezista" a venit replica din cealalta parte a mintii. "Ai uitat ca asa te apuca mereu in prima saptamana? Dupa doua zile, iti trece"

Am rezistat, ajutat de de racoarea unui suc de ananas stors sub ochii mei de matinalul proprietar al unei terase cu scaune de bambus.

In golf era forfota mare: veneau pescarii de la night fishing. Jumatate din sat descarca si curatea baby squids (calmari). Cealalta jumatate venea sa ii cumpere.

Cand m-am intors acasa, pe la 8 si jumatate, toata lumea dormea. Ma rog, aproape toata lumea. Copilul rusilor alerga deja pe plaja, speriind crabii.































Hai ca ma duc sa mananc, ca a facut Andrei omleta cu ananas.

Vom trăi

Profit de scurtul meu moment de glorie pentru a va supune atentiei acest caz.
Multumesc.

A boatful of wisdom

Scutere, vacanta, toamna

Nu m-am insurat. Nu aveam unde sa-mi cresc copiii in dragoste, liniste, sanatate si intelepciune. Si alt motiv pentru casatorie nu vad, orice-ar zice parintii.

Nu mi-am luat casa. Nu renta pe termen lung. De banii aia puteam sta cu chirie pana la sfarsitul vietii in orice loc din lumea asta.

Nu mi-am schimbat masina dupa ce am terminat leasingul. E o masina buna, merge perfect, plus ca a fost urata de cand am luat-o, deci nu se demodeaza. Inca n-am vandut-o.

Am renuntat la cariera in publicitate. Publicitatea e ca Norvegia: castigi mult si nu ramai cu nimic. E o iluzie creatoare de iluzii. Nimic pentru oameni. Nici pentru cei care o consuma, nici pentru cei care o fac. Suflet pierdut. Mult suflet pierdut.

Nu mi-a placut sa cultiv conexiuni si relatii. N-am intrat in nicio retzea. Adevaratele prietenii nu au nevoie de multe tete-a-tete-uri. Nu te judeca si nu-ti lipsesc. Sunt intotdeuna cu tine. Celelalte - se racesc la fel de repede ca berea bauta in august pe o plaja la Mamaia.

Am pus ceva banutzi deoparte. Nu multi. Vreo 10.000 de euro. Nu vreau sa cumpar case sau terenuri pe-aici, nu vreau sa deschid afaceri sau sa petrec pana dimineata cu sexy-asiatica. Vreau sa invat sa traiesc cu cat am nevoie. Daca invatz, pot sa stau aici un an, doi, trei. Daca nu, stiu cativa oameni care or sa ma astepte la aeroport.

N-am fugit de nimeni si spre nimic. Mi-am luat dreptul de a exista, pur si simplu, de a trai ca un simplu om, neconditionat de nationalitate, statut social, istorie si istoric, trecut si asteptari. Dreptul de a ma plimba daca vreau si de a sta daca vreau, dreptul de a nu face baie in mare si de a nu sta la plaja doar pentru ca sunt aici. Dreptul de a nu incerca bucataria thailandeza sau curvele thailandeze. Dreptul de a nu fi nicaieri, nicicand.

Vi se pare mare chestie? Normal. Asa merge sistemul, inclusiv ala de operare. De-aia, nenea Bill Gates ne-a pus by default in setul de wallpapere ale mizeriei de Windows poze cu plaje albe si palmieri. Carrot and stick. Munceste, ma, 10 ore pe zi si-o sa stai 10 zile acolo. Piscina, cuba libre, mariachi, aer conditionat, fructe de mare, all inclusive, snorkelling. Maldive, Mauritius, Seychelles, Bora-Bora pentru patroni si top management. Hurghada, Bodrum, Costa Brava, hai un Phuket sau un Bali pentru middle management. Paralia Katerini, Nei Pori, Halkidiki si Antalya pentru astia mai mici. Si visul...visul ca intr-o zi o sa poti si tu sa te duci la resortul unde a fost superiorul tau direct, ca seful al mare nu arata pozele din vacanta la toti fraierii.

Mai bine, ca toate sunt facute de nevasta-sa in contre-jour cu un Nikon de 7000 de euro care n-are nicio vina.

Si acum, cateva precizari, ca deja ma simt jenat de atentia nemeritata ce mi se acorda (daca pana si Zoso a scris de bine de mine, e clar ca ceva nu merge in tzara aia):

1. N-am plecat singur. 3 prieteni au venit cu mine. De fapt, nici macar nu suntem prieteni, ci cunostinte. Oamenii au tratat propunerea mea la modul cel mai rational (asa cum si trebuie tratata) si au venit. In momentul asta, unul doarme si ceilalti doi - presupun - fac dragoste intr-o casutza pe malul marii.

2. N-am plecat in Thailanda. Aici am baza. Din Koh Samui, ma costa 100 de euro sa ajung la Jakarta sau Kuala Lumpur. Din Bucuresti, ma costa 7-800. E o decizie pur economica.

3. Nu scriu si nu pun poze ca sa ma dau mare sau sa dau cu tifla cuiva. Singurul meu scop - asa cum unii s-au prins deja de pe Amazingrace.ro - e sa le arat romanilor ca distantele sunt o iluzie, ca e loc si rost si pentru noi pe lume. Ca e greu sa gasesti un loc mai ostil vietii decat cel in care ne-am nascut. Ca mandria de a fi roman, atata cata exista, ca identitatea noastra ca popor nu pot fi patrunse si capacitate fara contextualizare. Toti cei care trec pe blogul acesta imi sunt dragi, desi pe multi dintre ei nu ii cunosc. Lucrez pentru ei, fac poze pentru ei, incerc sa le povestesc ce vad si ce se intampla ca si cum ar fi cu mine. Nu sunt mai bun ca nimeni. Nu sunt nici vreun mare fotograf, nici vreun mare scriitor. Sunt si eu un omuletz care vrea sa inteleaga cine e si ce se va intampla cu el si cu lumea lui de maine incolo. Si care da, are aroganta de a cere un drept la cuvant atunci cand se discuta despre viatza lui.

Nu stiu cat de coerent am fost. Tin lucrurile astea in mine de multa vreme. Le-am impartasit ici si colo. Am primit diverse reactii. Dar nu mi-a spus nimeni ca planul meu e hazardat sau lipsit de logica. Iar pana acum a functionat.

Cei mai apropiati vecini ai mei sunt doi rusi, sot si sotie. Produc mici pastile de travel pentru o televiziune din Moscova. Sunt linistiti si modesti. Cand au venit, copilul lor avea un an. Acum are doi. Toata ziua alearga pe plaja. Si azi s-a jucat cu furtunul din gradina si mi-a udat adidasii lasati la soare.

O sa le cer tezaurul inapoi.

Buna seara dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra

Quick and simple Thai recipes

Mod de preparare:
- se urca fomistul pe scuter si se duce 500 de metri mai incolo
- se negociaza cu tanti de la piatza, se platesc in final doi euro pentru un ananas mare si o legatura imensa de banane; stiu, tu le-ai fi luat mai ieftin.
- se intoarce acasa si se pun fructele la frigider; se tin o ora sau doua, dupa gust
- se curata ananasul si respectiv bananele, se feliaza si se aseaza pe o farfurie
- se serveste cu apa rece, apoi se fumeaza o tzigara ca sa nu ne imbolnavim de la atata sanatate.

Banii, dusmanii

Nu poti sa ai decat ceea ce imparti cu altii.

Koh Pha Ngan Chakphra Festival

Cinci la zero

Motanul si Marea

Gone with the raft

O masina pana la aeroport, un avion pana la Istanbul, alt avion pana la Dubai, altul pana la Bangkok si inca unul pana la Samui. De aici, un microbus pana la port, un catamaran pana in Koh Pha Ngan si un taxi pana la Haad Salaad. Door to door, am facut 26 de ore.

Abia dupa ce-am ajuns, curatandu-ne de drum la o Singha rece, am aflat ca Ioana, Cristi si Andrei nu mai zburasera niciodata cu avionul. S-au descurcat admirabil. Nu le-a fost rau sau frica, nu s-au ratacit prin aeroporturi, iar baietii au reusit sa sit raga un pui de somn intre Dubai si Bangkok.

Pentru ca am venit sa stam mult timp, nu ne-am aruncat la cine stie ce cazari. Locuim in niste bungalowuri mititele la 2 minute de mers de plaja. 500 de bahti pe noapte, echivalentul a vreo 50 de RON. Casutzele beachfront sunt 800 de bahti pe noapte. Le lasam altora, sperand ca vom avea parte de sufficient beachfront in urmatoarele luni.

Ieri si alaltaieri am luat scutere si am luat insula la inconjurat sa ne cautam o casutza de inchiriat. Am evitat sudul insulei (zona Haad Rin) pentru ca e aglomerat si scump. Si pe-aici pe la noi e cam scump, iar plaja de la Haad Salaad e mica. Pe toata coasta de vest plaja e foarte ingusta si punctata de mangrove si uleioase pontoane pescaresti. In est, cu foarte mici exceptii, nu exista plaje. Ne-a ramas nordul si am ales zona Chaloklum, una dintre cele mai linistite si mai ieftine de pe toata insula.



Am gasit destule case, unele foarte dragutze. Marea lor problema e ca sunt mici. Noi vom fi 5 (si, de la anul, 6) si avem nevoie de minimum 4 camere, plus una “de oaspeti”, pentru prietenii care s-au inscris deja la o vizita pe-aici. Cele mai mari case pe care le-am gasit aveau trei. Majoritatea – una sau doua. Am fost nevoiti sa inchiriem doua, aflate la 50 de metri una de alta. Prima, chiar pe plaja, are o veranda imensa care da spre mare. A doua e ceva mai in spate, are vedere la padurea de palmieri, dar e mai solida si mai spatioasa. Dupa cateva maraieli, am decis sa le lasam Ioanei si lui Cristi casutza de pe plaja (“ca e si ei tineri”) si sa o luam noi pe cea din gradina. Oricum, suntem pe waiting list la o alta casa pe plaja, ocupata momentan de niste francezi care au luat-o pana in ianuarie.

Dupa Full Moon Party insula e golita de turisti. Azi-noapte am luat o sticla de rom si doua de cola si-am avut toata marea doar pentru noi. Am preparat cuba libre stand cu fundul in apa si am baut-o facand pluta. La un moment dat ne-a apucat o harjoana bahica, Cristi mi-a pus piedica, mi-am pierdut echilibrul si, incercand sa protejez romul din stanga si cola din dreapta, m-am sacrificat pe mine. Am cazut in apa cu eleganta unei ancore de pescador, lovindu-l in cadere pe Cristi cu sticla de rom in cap. Astazi, cand ne-am numarat, el avea un cucui iar eu eram plin de vanatai. In cadere, evident, am scapat sticla de rom. Tot din greseala, ca multe alte mari inventii ale lumii, a aparut si o noua reteta de cocktail: cuba libre cu apa de mare. Va recomand racoros.
Ioana s-a dus la masaj pe plaja si s-a intors cu un zambet orgasmic. Noi, astilalti, care ne-am mosait azi-noapte, trebuie sa asteptam sa ne treaca vanataile.



Pe la miezul noptii, Ioana a pescuit o fata care se plimba pe plaja si a invitat-o sa bea cu noi. O nemtioaica de 19 ani venita cu maica-sa in vacanta in Thailanda. Era ultima ei zi pe insula. Terminase liceul si nu se hotarase ce sa faca mai departe. Ioana a incercat s-o convinga sa se apuce de film sau animatie. Cristi i-a sugerat sa imbratiseze o cariera de traficant de armament. Eu i-am zis sa intre in publicitate si sa-si distruga cei mai frumosi ani. Andrei, ramas fara optiuni, a invitat-o sa fie prietena lui.

Pe urma ne-am apucat sa facem vocalize, convinsi ca marea si luna ne vor ajuta sa ne descoperim “vocile interioare”. Cu siguranta, putinii turisti cazati in casele de pe plaja au avut cosmaruri feroce, bantuite de monstri urlatori, capabili sa cante “ma dusei sa trec la Olt” timp de doua ore fara sa se plictiseasca.

La ora doua am revenit la camere. Copiii s-au culcat, eu am mai stat o ora pe chat cu “tzara”, sa along temerile si ingrijorarile.

Nu va faceti nicio problema, totul e perfect pana acum. Baietii s-au dus pana la nea proprietarul sa semneze hartiile pentru casa, eu stau pe veranda si ascult muzica (vedeti poza), Ioana citeste un manual de ghicit, e cald dar nu prea cald, ca bate briza. Intr-un cuvant, pasarele ciripesc. Va asteptam in vizita.

(Hai ca s-au intors baietii. Au negociat cu proprietarul si au obtinut, in pretul chiriei, un scuter. Perfect. Maine ne mutam)

Prima zi din restul vietii mele

Deci se poate

In seara asta fix la ora 8, cand Steaua incepea meciul cu Twente, m-am intalnit cu Oli, Ramona, Dori, Dinu si Elena la o terasa. Nu existau televizoare si nu ne-am uitat la meci. Am discutat despre Islanda si despre masini tunate pentru offroad.

Mi-am adus aminte de meci la doua ore dupa fluierul final, in drumul catre casa. Pentru o secunda, am vrut sa pornesc radioul sa aflu scorul meciului. Am zis "stai sa ajung acasa, sa vad pe net". Am ajuns acasa si am ascultat Bjork, mi-am reinstalat niste softuri, apoi am citit un interviu cu Andrei Plesu.

Abia acum 10 minute mi-am dat seama ca pot respira desi nu stiu scorul final. Intru pe GSP si scrollez dupa el. Zero la zero. Ce usurare.

Multumesc, baieti. Deci se poate.