Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

22 octombrie 2009

686

In fiecare zi apar altii. Patru, cinci, uneori mai multi. Barbati si femei, majoritatea tineri.
Pe unii ii stiu, pe altii asa si asa. Pe cei mai multi nu, dar ii cunoaste cineva care cunoaste pe cineva care ma cunoaste.

Asa ajung la usa mea. Bat, le deschid. Dau ochii roata prin casa, apoi se aseaza pe veranda si tac. Din cand in cand, se uita la mine. In restul timpului, unii dintre ei se uita la altii dintre ei si invers.
Nimeni nu scoate o vorba, desi eu ii tot chestionez din priviri: "hai, ziceti, de ce-ati venit? ce vreti de la mine? ce vreti sa-mi spuneti sau sa va spun?" Nu vorbesc. Se multumesc sa ma priveasca din cand in cand, clipind repede din gene ca sa nu ma prind. Uneori zambesc. Uneori fac cu ochiul. De cele mai multe ori sunt tristi si singuri, desi veranda geme de lume. 686 de chipuri ca sa fiu mai exact.

Cand se intampla ca vreo tipa din gasca sa-si descheie putin bluza din pricina caldurii, locul parca se mai anima. Baietii isi dau coate, zambetele se inmultesc, podeaua tremura sub un iures lipicios. Apoi, imaginea decolteului se inroleaza in peisaj si priveghiul se reia de unde ramasese.

Azi a batut la usa mea o fata bruneta. Frumoasa. I-am deschis, i-am indicat un loc liber, i-am dat un pahar cu apa rece de la frigider. N-a scos o vorba toata ziua. In primele doua ore s-a uitat din cand in cand la mine cu acel interes alimentat de noutate. Pe urma nu s-a mai uitat. Acum sta cu paharul in palme. E tot plin. In apa care s-a incalzit pluteste o musculitza moarta.

Facebook.

18 comentarii:

gina spunea...

Si tu cum te simti?!

Lopez spunea...

parinte, nu am avut privilegiul sa asist azi la prelegerea de pe verandă, poti sa imi dai o binecuvantare de drum? vreau sa ma avant putin in offline daca nu e cu suparare... :)

Anonim spunea...

cât regret că sunt blondă:)
!iartă-mi răutatea!
fac parte din mulţimea amintită de tine. cred că este a treia oară când îţi scriu, un post a fost pe facebook, ieşită din anonimat. şi prima dată cam aşa am gândit şi eu: de ce să-i scriu omului ăstuia, el a plecat de lângă noi, vrea altă lume, este preşedintele lumii lui, indiferent cât de departe s-ar duce. cu ce îl răcoreşte pe el să-i mai scrie încă un străin o străină? Brăduţ, trăieşte-ţi din plin frumoasa fugă!:)
a.m.

Mikidos spunea...

termina-te ca nu esti singur! pune mana si plimba-te, abia ai ajuns acolo, ce? nu mai sunt pestici de pescuit? ce cauti pe net? ce cauti pe feisbuc?! Una buna pe zi ne e destul, deci du-te si fa poze si bucura-ne cu fire de nisip, copaci ciudat rasuciti de vreme..iesi de pe net!
Pana maine dimineata sa nu ne vedem te rog:)

Bradut Florescu spunea...

Lopez, mergi cu Domnul.
Gina: ma simt bine, ca am plecat demult de pe terasa. Astia nici n-au observat.
A.M.: nu stiu ce sa-ti raspund.

venat show spunea...

Esti mindru de colectia ta?
De ce trist si singur?
Mai stii pen'ce ai plecat?
Ai vrut repaos...ei bine, repauzeaza-te in fatza a 686- la vremea cind scriam erau deja 687.
Ai vrut glorie? O ai!
Ai vrut o tzara? Astia sunt urmasii tai!
Apropie-te cu respect de noi si ...lead our dreams, or go away!
Grace!

Anonim spunea...

dar nu trebuie să-mi răspunzi:)

(te mai privesc o vreme, ca toţi ceilalţi, apoi mă duc în spaţiul încă verde.
cred că ai trimis vreme bună şi în ţară, e soare prin Românica, mulţumesc!)
a.m.

Anonim spunea...

Sincer, ma intreb unde o sa se ajunga...

Lex spunea...

B, toti avem zile deastea e doar o chestiune de timp. un somn bun si o baie in mare si te schimbi complet. nu esti de loc singur, uite cati oameni te citesc si se hranesc din viata ta in fiecare zi cand deschid blogul asta. eu una nu te-am cunoscut vreodata insa, mi-am facut un obicei sa te citesc in fiecare seara pentru ca ma simt bine. astept urmatorul post sa ma asigur ca esti ok.

Mara spunea...

facebook teacher! touch the screen touch the screen

:)ai veleitati de invatator. s-a intamplat sa te adresezi unui astfel de grup in asemenea conditii... eu astept sa cumpar intr-un aeroport o carte de calatorii(de tot felu') semnata de tine. iar cealalta ti-o returnez doar atunci :-P ...ah,si sa fie cu poze!

alina spunea...

Pai nu e vina lor. E vina ta, ca-i inhibi. :D
Dar parca asta era si rostul nu? Un pic de singuratate. Nu pustnicie. Dar oricum. Io asa am inteles. N-am inteles bine?
Voyeuristi ... plin de ei. Toti avem unul mic in noi.
Nu-ti uita scopul si va fi bine. :)

Anonim spunea...

frumos

Hilda spunea...

mulţumesc mult pentru paharul cu apă! poate nu mi-a fost adresat mie, sau poate nu m-am numărat printre cei nou sosiţi la uşa ta...dar dă-mi voie să-ţi spun că, povestea ta este paharul nostru de apă rece într-o zi toridă de vară, noi cei care am rămas aici în faţa calculatoarele noastre, în birourile noastre, găsim o gură de aer proaspăt în povestea ta, un gram de speranţă, că într-o bună zi va veni şi rândul nostru să ne trăim viaţa într-un hamac în briza mării. deci nu te supăra, că suntem aşa de mulţi, că lumea stă la coadă să prindă un loc pe veranda ta şi ascultă cu gura căscată tot ce ai de spus.

Bradut Florescu spunea...

Hilda, sa nu confundam blogul si cititorii lui (sacrosancti) cu facebook-ul. Sa nu confundam.

Radu Ciocan spunea...

so true. Exact asa simt si eu si am ajuns la 1326 iar zilnic 10-12 imi bat la facedoor sa le deschid usa :D Cu toate ca 95% sunt doar specatori intr-o sala de teatru am intalnit acei 5% care chiar au o poveste ce este vie si in miscare. De-asta imi place FB

dora spunea...

Nu ma inspira deloc Facebook, desi am tot primit invitatii nu am catadicsit sa imi fac profil. Poate si pentru ca folosesc mult LinkedIn pt. job, si n-am chef de inca o comunicare in acelasi sistem si pentru sfera personala. Cu blogul e altfel, postez fix cand am chef si nu-l dau decat cui vreau eu.

day-dreamer spunea...

Nu ai fost învăţat de ai tăi, pe vremea când umblai cu cheia atârnând de gât, să nu vorbeşti cu străinii? De ce deschizi uşa?

Anonim spunea...

Şarpele gonit de singurătate
Murdăreşte betonul de paşii comuni
Târâtoarea fericire a mediocrităţii.
Cu gesturi şi zâmbete fade
Bătrânii reuşesc sa mai facă
O plimbare şi astăzi.
Diforme femei
Şi cârpele lor dezaxate
Mirosind a bucate
Îşi duc pe alei
Căruciorul genetic.
Levitaţia îmi spune
Că mai urmează... încă un an.

Share It