Buddha and the Beast

Capitolul 1: Calugarul Buddhist.

Am dat peste el urmand un semn pe care scria "Monastery. Meditation. Welcome." Statea pe o piatra si repara o palarie de pai. N-a parut incantat sa ma vada. "Da, stiu ca e un semn pe care scrie welcome, dar e vechi, ar trebui scos, nu mai face nimeni meditatie pe insula asta" au fost cuvintele lui de bun venit.

"Manastirea" era un mic pavilion de lemn construit pe o stanca chiar deasupra "cascadei". In afara de modestul altar - o statueta a lui Buddha, flori si lumanari - si de cortul calugarului nu mai era nimic. Nici n-ar mai fi incaput, sincer vorbind.

Ca si voi, am avut senzatia aia de film american in care eroul se plimba prin jungla si intalneste un calugar buddhist (fie el si mexican, la naiba) care-i schimba viata pentru totdeauna. Cum nu prea cumpar povesti de-astea, am inceput sa-l impung cu intrebari sa vad daca se enerveaza.

- De unde sunteti?
- Din Mexic.

Sa fi avut la vreo 60 de ani.

- Si de cand sunteti aici?
- De 3 luni.
- Singur?
- Singur.
- Ce-ati facut inainte de a deveni calugar buddhist?
- Una, alta.
- Si ce faceti toata ziua?
- Meditez acolo, sub copacul ala. E mai racoare. Aici e cald, ca se incing pietrele.
- Ce cautati?
- Iluminarea?
- Si ati atins-o?
- Stiti ceva, nu sunt dispus sa raspund la intebari personale.
- De ce?
- Pentru ca, in traditia buddhista, acesta este un pacat.
- Incercam sa fac conversatie. Stiti, asa se cunosc oamenii, vorbind despre ei.
- Eu nu vreau sa vorbesc despre mine.
- Bine atunci. Hai sa vorbim despre altceva.

Batranul atata astepta. In urmatoarele 40 de minute n-a tacut si mi-a fost imposibil sa-l intrerup, desi ma plictisisem si voiam sa plec. Mi-a vorbit cu multa obida despre iadul in care traim, despre supradoza de distractie a tinerilor, despre cat de fraieri sunt aia care se duc la munca de la 9 la 5 in fiecare zi. A avut grija sa sublinieze - nu fara o doza de mandrie - ca el n-a avut niciodata un job. La un moment dat, am prins o secunda de pauza si i-am zis, tot de dragul conversatiei:

- Da, lumea asta se indreapta intr-o directie gresita.

A intors placa imediat:

- Nu, lumea se indreapta catre ceea ce trebuie sa se indrepte. Totul e firesc. Totul e natural. Viata si moartea. Nu avem dreptul sa judecam.
- Va zic eu, totul se invarte in jurul sexului (nu stiti ce al dracu pot sa fiu :-) )
- Da, da, sexul e principalul motor al lumii. Aici sunt de acord cu Freud, desi multi nu sunt.

Thailanda e plina de gasculite protestante care vin sa amestece alcool, droguri si fitze new-age in galetusele de plastic din care beau cu paiul, cate doua. Ei bine, cred ca mosul face ravagii printre dansele la fiecare Full Moon Party (da, era sa scriu "Fool"; act ratat).




Capitolul 2. Artizanul drogurilor.

Hopaaaa! Deja va intrebati dac-am "fumat ceva"? Imediat va spun.

Nu.

Am plecat de la marele maestru mexican si mi-am continuat drumul spre Thong Nai Pan, ca ma innebunise Boby de cap cu ce frumos e acolo. Calitatea carosabilului - ca sa ma exprim elegant - catastrofala. Argila uscata se macinase si rotile scuterului nu aveau aderenta pe pulberea rosie si fina astfel rezultata. Intr-o panta oarecare n-am mai putut controla jucaria si am cazut. In timp ce ma scuturam de praf si verificam daca scuterul patise ceva, am fost ajuns din spate de un alt scuter, calarit de individul de mai sus.

- Esti ok?
- Da, n-am nimic, mergeam incet.
- De-aia ai cazut. Daca mergi prea incet, iti pierzi echilibrul.
- Si daca mergi prea tare iti pierzi un picior, as vi vrut sa-i spun, dar eram prea ocupat sa fac bilantul pierderilor.
- Mai e mult pana la Thong Nai Pan?
- Nu stiu, e prima oara cand merg acolo.
- Poti sa mergi mai departe?
- Da, nicio grija. Multumesc ca ati oprit. Daca e, ne vedem pe plaja.

A plecat. Am cazut din nou. Am ajuns. Ne-am vazut pe plaja. Ne-am asezat la un suc. Era din Hamburg.

- Sunteti in vacanta prin Thailanda?
- Nu, cu business. Tin un magazin cu artizanat oriental. Am stat o saptamana in Bangkok si o saptamana in Bali, am alergat de colo-colo, am cumparat ce era de cumparat si-am venit aici sa ma relaxez cateva zile.
- Si merge?
- Nu prea mai merge. E concurenta mare.

Sa fi avut vreo 56 de ani.

Daca maestrul anterior refuza sa vorbeasca despre el, pe Willy nu-l deranja sa faca asta. De fapt, a vorbit despre el pe tot parcursul sucului. Si el parea cam nevorbit. Si-a rasucit o tigara si a tras doua fumuri. Apoi mi-a intins-o.

- E ce cred eu ca e?
- Da, ia un fum.
- Nu, merci, ca imi face somn. Prefer sa beau alcool.
- Pe mine ma relaxeaza. Si alcool nu beau deloc. Am alte preferinte.

De aici, discutia a deviat la droguri. Omul era un adevarat colectionar, folosindu-si drept vitrina stomacul, plamanii si creierul.

- Stii ce e ala brown sugar?
- Da, il folosesc si eu cand fac Mojito.
- (Zambind) Nu, nu ala. Brown Sugar-ul de care-ti zic eu e opium cristalizat. E foarte tare. Pe multi i-a omorat. Nu erau pregatiti.

Asa am aflat ca, inainte de a urma niste "tratamente" respectabile, trebuie sa tii post o zi inainte. Ca sa nu ai ce vomita.

- Un tip, un sarb, baiat bun, a mierlit-o pentru ca mancase inainte. A fumat, s-a culcat si i s-a oprit voma in gat; n-a avut putere s-o impinga afara. Dimineata l-au gasit tzeapan.

Am incercat sa schimb subiectul si i-am spus ca as vrea sa plec in Burma.

- Ati fost? Stiti ceva despre Burma?
- A, da. Am stat ilegal o saptamana cu un trib, la granita dintre Burma si Thailanda. A fost o experienta aparte.
- De ce?
- Stii ce faceau aia noaptea? Incarcau ruccsacii si o luau prin jungla, peste frontiera.
- Si ce carau in saci?
- Amfetamina.

Am aflat apoi ca ayahuasca (infamul drog utilizat cu spor de shamanii amazonieni) te face sa te simti mai aproape de natura si ca, pentru a o consuma, trebuie sa pregatesti un anumit decor din care nu poate lipsi o apa curgatoare.

Ca exista si o varianta sintetica de Brown Sugar care e atat de ieftina incat si-o pot permite si indienii de rand. Ca da dependenta dupa doar cateva tigari. Si, bineintele, ca poti sa mori daca nu stii cum si in ce fel.

Si ca Willy are un prieten bun care a scris o enciclopedie a drogurilor. Naturale. Doar a celor naturale.

- Cand apare un drog nou, amicul meu se duce sa-l...
- ...cerceteze, nu?
- Exact, sa-l cerceteze. Acum e prin Nepal, la o conferinta a shamanilor. Am fost invitat si eu, dar nu m-am dus, ca aveam treaba cu artizanatul.

Willy a mers o portiune de drum cu mine, ca sa se asigure ca nu cad din nou. N-am cazut. A ramas sa ma viziteze zilele astea la casa mea de pe malul marii. Desi, cum el nu bea si eu nu fumez, ma intreb despre ce-am putea discuta.