Gone with the raft

O masina pana la aeroport, un avion pana la Istanbul, alt avion pana la Dubai, altul pana la Bangkok si inca unul pana la Samui. De aici, un microbus pana la port, un catamaran pana in Koh Pha Ngan si un taxi pana la Haad Salaad. Door to door, am facut 26 de ore.

Abia dupa ce-am ajuns, curatandu-ne de drum la o Singha rece, am aflat ca Ioana, Cristi si Andrei nu mai zburasera niciodata cu avionul. S-au descurcat admirabil. Nu le-a fost rau sau frica, nu s-au ratacit prin aeroporturi, iar baietii au reusit sa sit raga un pui de somn intre Dubai si Bangkok.

Pentru ca am venit sa stam mult timp, nu ne-am aruncat la cine stie ce cazari. Locuim in niste bungalowuri mititele la 2 minute de mers de plaja. 500 de bahti pe noapte, echivalentul a vreo 50 de RON. Casutzele beachfront sunt 800 de bahti pe noapte. Le lasam altora, sperand ca vom avea parte de sufficient beachfront in urmatoarele luni.

Ieri si alaltaieri am luat scutere si am luat insula la inconjurat sa ne cautam o casutza de inchiriat. Am evitat sudul insulei (zona Haad Rin) pentru ca e aglomerat si scump. Si pe-aici pe la noi e cam scump, iar plaja de la Haad Salaad e mica. Pe toata coasta de vest plaja e foarte ingusta si punctata de mangrove si uleioase pontoane pescaresti. In est, cu foarte mici exceptii, nu exista plaje. Ne-a ramas nordul si am ales zona Chaloklum, una dintre cele mai linistite si mai ieftine de pe toata insula.



Am gasit destule case, unele foarte dragutze. Marea lor problema e ca sunt mici. Noi vom fi 5 (si, de la anul, 6) si avem nevoie de minimum 4 camere, plus una “de oaspeti”, pentru prietenii care s-au inscris deja la o vizita pe-aici. Cele mai mari case pe care le-am gasit aveau trei. Majoritatea – una sau doua. Am fost nevoiti sa inchiriem doua, aflate la 50 de metri una de alta. Prima, chiar pe plaja, are o veranda imensa care da spre mare. A doua e ceva mai in spate, are vedere la padurea de palmieri, dar e mai solida si mai spatioasa. Dupa cateva maraieli, am decis sa le lasam Ioanei si lui Cristi casutza de pe plaja (“ca e si ei tineri”) si sa o luam noi pe cea din gradina. Oricum, suntem pe waiting list la o alta casa pe plaja, ocupata momentan de niste francezi care au luat-o pana in ianuarie.

Dupa Full Moon Party insula e golita de turisti. Azi-noapte am luat o sticla de rom si doua de cola si-am avut toata marea doar pentru noi. Am preparat cuba libre stand cu fundul in apa si am baut-o facand pluta. La un moment dat ne-a apucat o harjoana bahica, Cristi mi-a pus piedica, mi-am pierdut echilibrul si, incercand sa protejez romul din stanga si cola din dreapta, m-am sacrificat pe mine. Am cazut in apa cu eleganta unei ancore de pescador, lovindu-l in cadere pe Cristi cu sticla de rom in cap. Astazi, cand ne-am numarat, el avea un cucui iar eu eram plin de vanatai. In cadere, evident, am scapat sticla de rom. Tot din greseala, ca multe alte mari inventii ale lumii, a aparut si o noua reteta de cocktail: cuba libre cu apa de mare. Va recomand racoros.
Ioana s-a dus la masaj pe plaja si s-a intors cu un zambet orgasmic. Noi, astilalti, care ne-am mosait azi-noapte, trebuie sa asteptam sa ne treaca vanataile.



Pe la miezul noptii, Ioana a pescuit o fata care se plimba pe plaja si a invitat-o sa bea cu noi. O nemtioaica de 19 ani venita cu maica-sa in vacanta in Thailanda. Era ultima ei zi pe insula. Terminase liceul si nu se hotarase ce sa faca mai departe. Ioana a incercat s-o convinga sa se apuce de film sau animatie. Cristi i-a sugerat sa imbratiseze o cariera de traficant de armament. Eu i-am zis sa intre in publicitate si sa-si distruga cei mai frumosi ani. Andrei, ramas fara optiuni, a invitat-o sa fie prietena lui.

Pe urma ne-am apucat sa facem vocalize, convinsi ca marea si luna ne vor ajuta sa ne descoperim “vocile interioare”. Cu siguranta, putinii turisti cazati in casele de pe plaja au avut cosmaruri feroce, bantuite de monstri urlatori, capabili sa cante “ma dusei sa trec la Olt” timp de doua ore fara sa se plictiseasca.

La ora doua am revenit la camere. Copiii s-au culcat, eu am mai stat o ora pe chat cu “tzara”, sa along temerile si ingrijorarile.

Nu va faceti nicio problema, totul e perfect pana acum. Baietii s-au dus pana la nea proprietarul sa semneze hartiile pentru casa, eu stau pe veranda si ascult muzica (vedeti poza), Ioana citeste un manual de ghicit, e cald dar nu prea cald, ca bate briza. Intr-un cuvant, pasarele ciripesc. Va asteptam in vizita.

(Hai ca s-au intors baietii. Au negociat cu proprietarul si au obtinut, in pretul chiriei, un scuter. Perfect. Maine ne mutam)