31 decembrie 2008

30 decembrie 2008

Iti raspund la SMS


Nu, frate, n-am ajuns in Armenia si nici n-o sa ajung tura asta. La turci a nins azi de-a innebunit. Zapezile au acoperit multe sosele, inclusiv aia pe care am luat-o eu spre sud-est. Au pluguri harnice si trafic putin, dar am facut 250 de kilometri in 4 ore. Ca sa ajung in Armenia, ar trebui sa ma duc iar in nord si sa intru prin Georgia, ca frontiera turco-armeana e inchisa. Avand in vedere vremea, ar trebui sa astept primavara ca sa ajung.
Cu alte cuvinte, iti doresc sa te distrezi de Revelion - pup-o pe Roxana - si sa ai un anou fericit, mai ales ca pornesti la un drum lung si plin de peripetzii dragutze (doi ochisori, doua manutze, doua piciorushe, o Honda Civic, etc)
Acestea fiind spuse, iarta-ma ca nu ti-am raspuns la SMS si intelege ca n-as putea ajunge in Armenia fara voi, Bogdan si Ana. E un semn. Dongivap, lutfen.

29 decembrie 2008

28 decembrie 2008

27 decembrie 2008

The Whirling Dervishes of Konya



Poarta caciuli in forma unor pietre de mormant, ca sa-si aduca aminte in fiecare clipa ca sunt trecatori pe lumea asta.
Palma dinspre cer capteaza divinitate, iar palma dinspre pamant o imprastie generos peste noi.
Se invart zeci de minute cu ochii inchisi, nu se impiedica, nu se lovesc unii de altii, nu ametesc.
Privindu-i, m-am gandit ca oamenii au fost candva pasari. Cine ne-a taiat aripile?

Despre iubire

Ti-am dat cheia. E cheia cea buna. E singura cheie care se potriveste. E singura cheie, alta n-am. E singura cheie, OK?
Acum gaseste usa.

25 decembrie 2008

24 decembrie 2008

23 decembrie 2008

22 decembrie 2008

A.E. Baconsky. Elegia a III-a

Se vor intoarce frunzele-n paduri
Si vor fugi liliecii din cetate
Ce-ai vrut sa canti? Ce n-ai stiut sa-nduri?
La poarta ta un alt drumetz va bate
Si anii iarasi, mai inalti, mai duri,
Cu lebedelele lor decapitate.

Copii straini cu capete de ingeri
Te vor purta pe strazi necunoscute
Chiar lecuit vei continua sa sangeri
ca un amurg; ascunse printre cute
Tacerile vor tine loc de plangeri
Iar pasarile - de zapezi trecute.

Si poate iarba, poate numai iarba
Iti va seca nepotolita, oarba
ta dragoste de-atatea ori tradata.
Si setea de lumina si de vant
Vor povesti-o noaptea padurilor cantand
Si nu vor ispravi-o niciodata.

21 decembrie 2008

Fiecare cu îngerii lui

Îngerul meu se numeşte Ciprian Ştefan.

Mama lui era bibliotecara Liceului Teoretic Urziceni, unde abia intrasem in septembrie 1989.
Ciprian Ştefan era mai mare ca mine, efectua stagiul militar si a murit la Revoluţie. Singurul din Urziceni. Ceilalţi am supravieţuit evenimentelor.

Daca dai un search pe Google cu numele lui plus Urziceni, îl găseşti pe Ciprian Tataruşanu, un tânăr promiţător de 22 de ani, portar la Gloria Bistriţa. De aceea nu am o poza cu Ciprian Ştefan sa o lipesc acestui post.

Ciprian era un baiat brunet, blajin, deştept, cuminte şi modest, ca un personaj din "Liceenii". Se purta frumos cu puștanii ca noi, nu ne privea de sus şi nu dădea tare în minge când jucam fotbal, cum făcea Nicu Leca. Toată lumea îl iubea şi îl aştepta să se întoarcă din armată şi să reuşească in viaţă. Era ultimul om de pe Pământ care ar fi trebuit sa moară.

Aş vrea, cu toata smerenia şi cu toată sinceritatea, să le închin lui Ciprian, mamei lui si mamei mele tot ce am făcut frumos în ultimii 19 ani. Toate iubirile, toate poeziile, toate emisiunile de la radio, toate pozele, toate posturile de pe blog, toate pânzele sus. Şi crezul că voi trăi şi că voi fi liber.
Ciprian, suflet bun, doar atât am putut.

Mordor



Nu va mai trece mult si un om va muri din cauza traficului din Bucuresti. Nu vad clar daca va muri ucis de un alt om sau daca va muri, pur si simplu, la volan. Si abia atunci, de dragul imaginii, se va discuta mai serios problema, dupa care va fi ingropata odata cu victima.
Da, hobbiţi drăgălaşi, au innebunit salcamii si plopii si brazii si toti ceilalti copaci. De prea mult Saruman si de prea multi orci.
In numele tuturor elfilor morti, în numele lui Bilbo Baggins şi al vieţii avertizez: Isengard, ai pus-o.
Bai, Frodo, tu ce pizda ma-tii faci acolo? Alo! Alo! S-a-ntrerupt.

20 decembrie 2008

Veşnicia s-a născut în oraş cu mine


"Unirea Valahorum Urziceni"

Poem de MARIAN NICOLESCU, aparut in nr. 35-36 al periodicului Magazin de Urziceni.
(cu sublinieri si cromatică de Bradut Florescu, aşa cum a considerat el)

"E noua mea iubire alb-albastră
Ce străluceşte azi în urbea noastră
Arena mică şi cochetă ca un Forum
Cu împlinitu-i vis: Unirea Valahorum.

Un târg modest, ameţitor de mic
E locul unde nu s-a întâmplat nimic,
De azi, iubirea alb-albastră îi
În fotbalul magnific cea d'intâi

Voi, ne-aţi trezit la viaţă şi socoate
De vrei să fii mai mare şi mai bun, se poate.
Mileniul trei, cu primul său deceniu
În lumea granzilor aduce Urziceniu'


Veniţi voi granzi ai frunzelor de lauri!
Voi matadori ai luptelor cu tauri,
Voi diavoli mari şi tari ca nişte zmei
Vă veţi izbi de zidul ce-i pavoazat cu lei!

În stadionul mic din urbea noastră
Cu strălucita-i faţă alb-albastră
Vă dăm cu susu-n jos ca la Can-Can
În zi de meci vom fi ca un vulcan.

Voi bravi eroi, căliţi prin vânt şi ploi
V-aţi dat iubirea sacră pentru noi,
Pe culmi înalte steagul nostru l-aţi suit
Pe-un piedestal aţi pus oraşul nostru prafuit.

E Urziceniu'-n zi de meci vulcan?
Echipa fanion din Bărăgan:
La Cluj, Craiova, Bucureşti sau Timişoara
O ştie şi-o respectă toată ţara.

E noua mea iubire alb-albastră
Ce străluceşte azi în urbea noastră,
Din piept de fani, şcolari si liceeni:
Unirea! Valahorum! Urziceni!
"


As vrea sa-l intalnesc pe autor.

18 decembrie 2008

Cei care stiu totul

- Bradut, da' tu de ce esti mai tot timpul plecat?

- Pentru ca...

- Stiu! Stiu! Fugi de ceva. Bradut, tu fugi de ceva din viaţa ta! Recunoaşte!

- Păi nu...

- RECUNOASTE!

- OK, recunosc.

- Vezi? Ştiam eu. Zi, spune, zi acum: de ce fugi, Bradut, de cine fugi?

- Fug de idioatele care cred ca înţeleg totul, domnişoară.

- Eram sigură că este vorba de o femeie...

Doamna adimistrator, o proastă ca noi toţii



-Sarutmana, doamna Mihaela, ce mai faceti?
-Ete, ce sa fac, am fost pana la primarie la sectoru 6 sa fac reclamatie.
-De ce?
-Ca astia de la Drumetz, de la restaurant...in fiecare dimineata la 5 cand termina petrecerile, ospatarii sparg sticlele in spate, la bucatarie, de nu poate dormi nimeni la scara 1 si la scara 2.
-Asa. Si? I-ati reclamat?
-Pai m-am dus sa-i reclam, da si io proasta... :-) (zambeste jenat)
-?
-Mi-a zis ala de la primarie "Pai matale nu stii ca-i restaurantu lui Poteras?" Io, proasta, nu stiam, de unde sa stiu :-) (zambeste iar jenat)
- Si? Ati facut reclamatie?
- N-am mai facut. Ce,-s proasta?

Despre virtuţi

Atat de sincer incat sa nu te creada nimeni.
Atat de generos incat sa pari meschin.
Atat de dezinteresat incat sa fii acuzat de lacomie.
Atat de blajin incat sa mirosi a cruzime.
Tolerant pana la aroganta.
Naiv pana la perversitate.
Credincios până la erezie, până la rug.

Dar campionatul e lung si se joaca.

17 decembrie 2008

Despre pozitia mea la Realitatea - Catavencu

Imaginile de mai jos sunt luate de la inaltimea biroului unde stau acum si pe care Robert Tatarus a avut amabilitatea de a-l imparti cu mine. Am o perspectiva profesionala excelenta, plonjat spre "hala" de unde sunt transmise majoritatea dezbaterilor. Deci daca vreti sa stiti ce e in capul oamenilor publici, apelati cu incredere. Uploadata, maine-i gata.


Emma Zeicescu


Cosmin Prelipceanu


Adrian Iorgulescu


Crin Antonescu


Cristian Diaconescu


Robert Turcescu