27 martie 2013

Statui de lustragii.



Mi-a luat ceva timp, aproape un an, să mă prind de ce toate concursurile de fotojurnalism majore sunt câștigate de același tip de imagini, din categoria Afghan-Girl-Cu-Nas-Tăiat sau Vulture-Stalking-a-Child. Și de ce criteriul de acordare a pulitzelor rămâne același de decenii.

Motivul, dincolo de politică, este foarte simplu: să înțeleagă cetățeanul vestic ce rău trăiesc alții. Să-și plătească taxele, să meargă la muncă, să voteze mai des și să se plângă mai rar. Că uite-n alte părți cât e de nasol, cum li se taie fetelor nasul și cum mănâncă vulturii copilul. Pe scurt, la alții e mai groaznic.

Mi-a luat însă și mai mult timp să realizez din ce motiv mass-media vehiculează atâția monștri: ca să ne simțim noi, ăștilalți, mai bine în pielea noastră. Mai semiculți decât analfabetul, mai virtuoși decât târfa, mai curați decât nespălatul, mai inteligenți decât retardata. Și mai buni de la mijloc în sus decât Cristi Tănase, indubitabil.

Încă o dovadă că avem nevoie unii de alții, pe undeva. Cât mai jos.