Uite, tati, catzelu'

Candidatul se trezi ca de obicei la ora 7, puse de-o cafea si, inainte sa-si dea ochii roata peste tzara, il suna pe seful de campanie.

- Cum stam, tovarashe? Care mai e intentia de vot?

- La fel ca ieri, domnu Presedinte. Mediul rural, varsta a treia, somerii si ceva muncitorime, da' tot mai subtire.

- Tineretul, intelectualii, mediul privat...nimic?

- Nimic.

- Pai de-aia am murit noi la Revolutie, ba? Sa-si bata astia joc de democratie?

- Aveti dreptate.

- Ii bag in pizda mamii lor care-o pupa ceva.

- Da, sa traiti.

Pe seara, Candidatul aparu la o dezbatere de prime-time expunand noi elemente din programul sau prezidential: sprijin pentru agricultori, indexarea pensiilor, crearea de locuri de munca.

- Auzi, daca iesi Presedinte, chiar trebuie sa le dai ceva la astia, il sfatui sotia pe Candidat la o ora dupa incheierea emisiunii, in patul conjugal. Cu glas mamos.

- Le dau, ca e baietzi buni. Mereu au iesit la vot si-au votat ce trebuie.

- Pai si de unde bani, barbate?

- De la aia care nu m-au votat, care n-au votat si nu voteaza niciodata, futu-i in cur pe ma-sa da ratatii dracului.

- Vorbeste mai incet, ca te-aud copiii.

- Sa m-auda. Ba! Ia veniti, ba, incoace. Auziti? Nu votezi, nu existi, ba! Nu existi, m-ati inteles?

- Da, tati Presedinte.

- Bravo, da sa va pup. Si-acum, marsh la culcare.

Cateva saptamani mai tarziu, in preziua scrutinului, Cel-care-nu-voteaza-niciodata citi ceva simpatic pe blogul unui baiat plecat in Asia (unii spun ca de tot, altii ca se intoarce). Dadu linkul mai departe unui amic, cu mesajul:

"Ma, stii ceva? S-ar putea ca tipul sa aiba dreptate. Daca nu te duci la vot, nu apari in sondaje, deci nu existi pentru astia. Si nu trebuie sa votam ca sa ne dea ceva, da' macar sa le fie frica de noi si sa nu ne mai futa atata. Pana la urma, noi tinem tzara asta in spinare si tot noi suntem cei mai fututzi. Io maine ma duc sa votez. In alb daca e, dar ma duc. Sa ma aiba in evidentele si sondajele lor de cacat ca am votat, deci contez, futu-i in cur pe ma-sa, pardon de expresie"

A doua zi dimineata, in drum spre parc, expeditorul se opri la circumscriptie. Cobori din masina impreuna cu nevasta si copilul, prezenta cartea de alegator si intra in cabina de vot, decis sa puna stampile pe toate casutzele, la misto, la deruta, la buletin de vot anulat, haha. Cu stampila asudand de tush in mana, se opri o secunda si-si spuse:

"Daca ii stampilez pe toti, inseamna ca am avut de-ales si nu m-am putut hotari. Buletinul gol nu pot sa-l dau, ca pun astia imediat un vot pe el la cine trebuie. Hai sa votez, totusi, pe cineva. Hm...asta nu, asta nici pomeneala, asta cine dracu mai e, astia 3 in niciun caz...hai sa-l votez pe-asta. Decat un vot alb, mai bine un vot verde. Buna asta. Ar trebui sa-mi fac si eu blog."

Mai tarziu, in parc, condus pe alei de un inedit sentiment de mandrie cetateneasca, isi interoga bland nevasta:

- Ai votat?

- Da.

- Cu cine?

- Treaba mea, iubitule. Votul e secret :-)

- Sper ca nu ti-ai batut joc de buletin.

- Nu, pana la urma, am votat cu cineva.

- Cu Cernea?

- Offff, insistent mai esti. Da, cu Cernea.

- De ce? Crezi ca e competent?

- Nu. Nici nu cred c-o sa ajunga in turul 2.

- Atunci de ce?

- Ca sa inteleaga astia ca nu sunt doar ei si ai lor in Romania. Ca mai suntem si noi. De-aia l-am votat.

- Ce e aia lamvotat, tati?

- Ceva important, puiule. Nu votezi, nu existi, m-ai inteles?

- Da, tati.

- Bravo, da sa te pup. Si-acum, fugi si te joaca.

- Uite, tati, catzelu'

Allah Akbar!

Moderator: Stimati candidati , care este cea mai buna fapta pe care ati facut-o in viata dumneavoastra?

Dl Omar Hassan Ibrahim Al-Traian Al-Basel: Am islamizat un copil crestin.

Dl Alul Burhman Al-Crinal Al-Antonel: Nu am lapidat-o pe mama adultera a respectivului copil crestin.

Dl Mahmud Iusuf Al-Mirchal Al-Geonal: Am lapidat-o eu.

Barbierul din Sumatra

Weh Island a.k.a. Sabang

Pulau Weh se afla la 45 de minute cu ferry-boat-ul de Banda Aceh. Unii spun ca insula asta ar fi the next best thing in Indonezia. Deocamdata, pe cele 3 plaje cu nisip alb si palmieri, exista nu mai mult de 300 de locuri de cazare. Apa calda este greu de gasit, lucru care nu se poate spune si despre vietatile marine. La o simpla tura de snorkelling vei vedea testoase, caracatite, lion fish si scorpion fish, precum si nenumarate specii de pesti. In aceste conditii, e clar ca o ora de scufundare iti ofera mult, mult mai mult. Diverii cu care am vorbit spuneau ca site-urile de aici sunt "second best after Sipadan". Adica foarte bine.

Revin cu detalii cand ma asez si eu undeva, ca iar sunt prin aeroporturi.

Ramashi buni

Sa incepem cu Anthony, care m-a dus pe becak-ul lui de la Medan pana la Berastagi. Insurat, crestin, 3 copii botezati cu nume de profeti (inclusiv cele doua fete), cand ploua afara, ii ploua si-n casa. In rest, e bine sanatos.

Sami, fiul patroanei de la Wisma Bisayak, care m-a dus la dispensar si dupa aceea mi-a cantat la chitara cantecul preferat, "Bintang", apoi m-a invatat unul nou: "Lupa" (foarte haios)

Piet, lectorul balinez pe care l-am cunoscut in Berastagi si cu care am discutat mult despre lume, oameni, locuri, cantece si credinte. Piet, care a venit sa ma vada la aeroport in Medan, sa mai vorbim un pic despre lume, oameni, locuri, cantece si credinte.

Jeremy, cel care m-a dus de la Berastagi la Parapat in Toyota lui si mi-a aratat palatul regilor Batak, cascada Sipiso-Piso. Jeremy care, cand l-am intrebat despre tuak m-a dus la un tuak shop si mi-a explicat cum se prepara rachiul respectiv: se pune o galetusha la radacina unui bagot tree, se lasa pana se umple cu lichid dulce-acrisor. Daca ploua, se acopera. Apoi, in lichidul respectiv se pune scoarta unui alt copac, ca sa fermenteze. Dupa 5 ore, tuak-ul e gata si poate fi servit si cantat in juru-i.

Rose, vivida patroana de la Pizzeria Rumba, unde se mananca cea mai buna pizza din Tuk Tuk si se bea cel mai bun tuak si se canta cea mai frumoasa muzica. Rose are o singura fata, studenta la Business Administration in Medan.

Rene, elvetianul pe jumatate genial, pe jumatate nebun care face bani din risk management si ii toaca apoi luni intregi cu iubita lui Rose de mai sus. Rene, care mi-a desenat un traseu senzational in jurul Nord-Sumatrei si Aceh-ului, traseu pe care sper sa-l fac pe motoreta anul viitor in martie.

Tika, cea care tine o librarie in Tuk Tuk, cea mai veche si mai buna prietena a Rosei, care canta nebunesc de frumos, careia i-a murit sotul si are doua fete. Una e cuminte si o ajuta, cealalta umbla cu baietii si nu.

Esbi, care sper ca intre timp a redescoperit ce l-am invatat in Photoshop. Esbi, al carui Photo Shop sper sa fie plin mereu de sateni dornici sa se proiecteze pe ceruri cu comete si plaje palmierite.

Jojor, fiica domnului Gultom care tine Barbara Guesthouse in Ambarita. Jojor, cea buna, harnica si trista, care mi-a facut cel mai bun fresh de portocale baut vreodata de om, Jojor pe care-am ajutat-o la franceza in speranta ca isi va gasi cat de curand jobul mult dorit la Medan.

Anita, care m-a oprit din drum intr-o noapte ploioasa, rugandu-ma s-o ajut sa-si salveze catzelul de la moarte. Anita, care s-a dus pana in Parapat dimineata ca sa caute cloroform sa-l adormim pe Belo si sa-i scoatem blestematul os de porc din gat. Anita care, in ciuda dorintei parintilor ei de a omori cainele si a-l gati pentru cina, a stat langa el si-a sperat pana cand bietul animal si-a dat sufletul de la sine.

James, englezul care voia sa faca nu stiu ce afaceri in Tuk Tuk si care a incercat, impreuna cu noi, sa il salveze pe Belo.

In fine, Belo, catzelul crem-blanos, care a incercat, dar n-a putut mai mult, cum nici noi n-am putut. Belo, tot ce pot sa-ti spun e ca-mi pare rau si ca, la urma urmei, daca erai caine musulman nu mancai porc si traiai.

Bineinteles, ma-ntorc. Daca am zis ca ma-ntorc, ma-ntorc. Mauliate.

Daca v-a placut povestea, dati si voi un click aci, ajutati niste copii.