31 decembrie 2009

30 decembrie 2009

29 decembrie 2009

28 decembrie 2009

Întoarcerea La Ratonul Albastru



- Today, we gonna visit the blue raccoons.

Thailandeza se proptise la prora vasului si facea anuntul cu glasul si atitudinea ghidului care a mai spus asta de o mie de ori. Am rasfoit super-rapid tot ce-aveam in minte despre fauna din Ang Tong: delfini, languri, pitoni, balene, soimi de mare. Niciun raton. Mai bine intreb.

- Wow...do you have raccoons here, in the Marine Park?
- Yes, sure. We hep two raccoons. One big and one sămall.
- On the same island?
- No, diprent. Sămall raccoon on one island, big raccoon on another.

(I-auzi, bă, Cristi, ăştia au ratoni p'aici...)

- And we're going to visit both raccoons, right?
- Right. Firt, we visit the big raccoon, the emerad raccoon.
- Emerad raccoon...emerad raccoon...

(suna familiar)

- Miss, do you by any chance mean "The Emerald Lagoon"?
- Yes, the emerald raccoon. Bery beautipol.

26 decembrie 2009

Ce nu stii de la ING

Sa spunem ca ai vandut un apartament si ai de primit niste zeci de mii de euro de la BCR. Traiasca programul "prima casa".

Tu, nestiind exact daca banii aia or sa-ti vina in EUR sau RON, dai contul de RON. Dar iata ca BCR plateste in EUR catre banca ta, si anume ING.

Banca ta si anume ING, in loc sa refuze plata sau macar sa-ti trimita o notificare (boule, ai un cont in RON si unul in EUR la noi, vrei banii in contul de EUR sau refuzam tranzactia?), stii ce face ea?

Ea iti schimba euroii in RON la cursul de vanzare ING (cu 4.1097) si iti pune RON in contul de lei. Daca vrei sa schimbi inapoi RON-ii in EURO, bineinteles, pierzi de te ia dracu. Mai exact, pentru - sa zicem - 30.000 de euro, pierzi cam 1400. Care se duc la ING printr-un simplu click. O fractiune de secunda.

Suni la ING. Ti se spune ca s-a notat si ca dureaza 15 zile lucratoare ca sa primesti un raspuns. De ce atat de mult? "Avem multe reclamatii". Iata o scuza menita sa te linisteasca: ai ales cea mai buna banca din Romania, cu cele mai multe reclamatii.

Apoi te suna cineva de la BCR: "Ne pare rau de ce s-a intamplat, nu e deloc in regula ce-a facut ING-ul. Trebuia sa refuze plata. Nu poti sa virezi euro intr-un cont de lei. Trebuia sa refuze plata si noi sa va notificam si sa ne dati un cont in EUR. Nu e deloc, deloc in regula".

Pe scurt, ING-ul ti-a vandut niste lei pe care tu nu voiai sa-i cumperi la un pret pe care tu n-ai fost de acord sa-l platesti.

Suni din nou la ING sa ceri explicatii. "Asa e procedura la noi". Aoleo! Si daca vine un nebun maine si va da foc la sediul ala frumos din Piata Operei? Ce puteti sa-i faceti? Asa e procedura la el.

Suni din nou, ceri cu cineva competent. Esti pasat de la un competent la altul, fiecare declinandu-si competenta. Ceri sa fii sunat in maximum 2 ore si sa ti se dea un raspuns. Ameninti cu avocatul. Trec doua zile si nu te suna nimeni. Scrii unui un amic si-l rogi macar sa puna trista ta poveste pe blogul lui.

Specialistii ce zic?

Doar la check-in nu mai dadeam spaga.

O amica, pasagera pe cursa Austrian Airlines intre Bucuresti si Viena, mi-a relatat urmatoarea poveste.

Se facea ca s-a prezentat la check-in cu o valiza care avea 30 de kilograme, cu 10 mai mult decat allowance-ul companiei aeriene. Agenta de check-in i-a pus in vedere faptul ca va trebui sa plateasca 30 de euro per fiecare kilogram in plus. Adica 300 de euro, in banii nostri.

Dupa care, sesizand suferinta din privirile amicei, duduia i-a sugerat ca "se pot intelege cumva". I-a facut check-in-ul ca la carte, nu i-a luat suprataxa, dar a trimis-o in parcare sa se deconteze cu "colegul care se ocupa de imbarcarea bagajelor".

Amica s-a dus la locul indicat si i-a intins colegului o hartie de 100 de USD, crezand ca-l face fericit. Dar omul s-a ultragiat: "Cum 100 de dolari? Era vorba de 140 de euro, credeam ca v-a zis fata de la check-in". S-a scobit pasagera prin poseta, i-a dat toata valuta din dotare si asa a ramas. Pe partea economica, a platit mai putin de jumatate.

Mai dau 3 cifre:

- Un agent de check-in angajat la Globeground sau Menzies (cele doua companii de handling de pe Otopeni) castiga intre 150 si 250 de euro pe luna; echivalentul a 5 - 8 kilograme de excess luggage.
- Austrian Airlines a raportat pierderi de 234 milioane Euro dupa primele 9 luni ale anului 2009.
- Air Asia, cea mai succes companie aeriana din Asia, chargeaza 4 euro pe extra-kilogram.

Nu stiu "colegul".

Dupa 5 ani de la tsunami



Vapoarele pe care le vedeti se afla azi in mijlocul Bandei Aceh, la 5 kilometri de mare. Au fost aduse de tsunami in dimineata zilei de 26 decembrie 2004. Asta le-a pus Mos Craciun sub - sau mai bine zis IN - pom.

Au trecut cinci ani. Acenezii si-au ingropat mortii, au recladit casele, cumva au pus viata la loc. Dar vapoarele au ramas aici. Just a friendly reminder.

Dupa 5 ani, ei au construit totul si n-au uitat nimic. Dupa 20, noi n-am construit nimic si am uitat totul.





25 decembrie 2009

Craciun Fericit





La concurs a fost asa si-asa. Cand am ajuns la Paradise Bungallows, unde a avut loc primul Full Moon Party din istorie, am aflat ca sunt primul. Primul DJ in prima zi de concurs; practic deschideam competitia.

- De ce?
- Pentru ca muzica pe care vrei s-o pui e asa, mai de warm-up. Cei de dupa tine pun techno.
- Zici tu? O sa inchei in 170 BPM. Tot ce se pune pe plaja asta e in 120.
- Ei, lasa, suntem siguri ca o sa te descurci de minune.
- Cum se jurizeaza?
- Dupa reactia publicului.
- Care public? Plaja e pustie?
- Or sa vina. E rolul DJ-ului sa adune lumea.
- Bine. Duceti-ma sa-mi instalez laptopul.

La ora 10 se adunasera vreo 30 de oameni. Era Half Moon Party in Ban Tai si tot tineretul fugise intr-acolo. Noroc ca-mi adusesem propriul public: 7 romani si un sarb. Daca nu noi, atunci cand?

S-a dansat in turbare, iar pe Suie Paparude fetele au luat-o razna si s-au aruncat imbracate in mare. Dupa care le-a fost frig.

Inapoi acasa, Ioana si Cristi mi-au adus un platou de salata boeuf home-made. Pe care scrisesera cu albush de ou "DJ BRAD".


Cateva spicuiri din playlistul de aseara:

Balkan Beat Box feat. Vlada Tomova: Meboli
Kiril Feat. MC Wasp: Jungle Shadow
Shukar Groove Collective: Malademna
Mahala Rai Banda: Mahalageasca
Goran Bregovici: Ya Ya (Rinje Rinje Raja)
Viorica si Ionita din Clejani: Un gram de iubire
Fanfara Ciocarlia: Sandala
Damian & Brothers: Hopai Diri Da.

Va multumesc pentru urarile de bine. Sa vi se intoarca inzecit.
Craciun Fericit!

24 decembrie 2009

Buzele tale, doua petale

Azi la 10 p.m. ora locala, am 60 de minute sa ma produc ca DJ la concursul amenajat de Paradise Bungalows, unde s-a nascut Full Moon Party-ul. Se scrie istorie pentru ca:

a) La FMP se asculta doar drum'n'bass, tehcno si psy-trance, iar eu o sa le pun Bregovici, Mahala Rai Banda si Fanfara Ciocarlia.

b) Nu am placa audio externa, deci nu pot sa aud urmatoarea piesa. Trebuie sa mixez la ochi. Ca in "It's all gone, Pete Tong". Pentru cine nu l-a vazut, filmul povesteste viata unui DJ surd :-)

Da' si turcu era cata frunza si iarba. Si l-am dovedit.

La mulţi ani, mamă.

22 decembrie 2009

Vom muri şi vom fi liberi



Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi. Vom trăi şi vom fi liberi.

19 decembrie 2009

18 decembrie 2009

La anul sabatic şi la mulţi ani!



Sunt de 10 saptamani aici si singurele lucruri notabile care s-au intamplat vin dinspre tzara: alegerile, alegerile, victoriile Unirii si infrangerile Stelei, zapada si poleiul, noul Presedinte, noul premier si noul ministru al turismului.

Pe plan local, pisica voastra a nascut (dar asta stiati deja), Kai si Genni au deschis un club pentru copii si a mai plouat de cateva ori. In rest, nu s-a intamplat nimic in afara de ce-am vrut eu sa se intample. Si, sincer, n-am vrut sa se intample prea multe.

Singurii care au mai neglijat semnul "Do not disturb" de la usa vietii mele au fost tot romanii. Unii l-au neglijat in mod placut. Cativa prieteni m-au rugat sa-i ajut cu niste cazari. Am alergat ceva, am schimbat ceva mailuri, dar i-am acomodat pe toti la fericire pentru Sarbatori. Amicul oligarh si-a rupt doua saptamani din timpu-i pretios si a venit sa ma vada pe 6 decembrie, imediat dupa ce m-am intors din plimbari. Peste doua zile pleaca inapoi in tzara. In seara asta, la o bere, imi zice:

- Ma, nu stiu cand au trecut doua saptamani.
- Pentru ca n-am facut nimic.
- Pai da, n-am facut nimic. De ce n-am facut nimic? De ce n-ai vrut sa mergem nicaieri?
- Fiindca am avut treaba.
- Ce cacat de treaba ai avut?
- E concurs de DJ pe insula. Mi-am facut playlistul.

Altii m-au deranjat in mod neplacut. Tot felul de "amici" sau "admiratori" care s-au inghesuit in ultimele 10 saptamani pe blog, pe mail, pe Amazingrace ca sa-mi dea sfaturi inutile. De fapt voiau sa vaza lumea ca ei au fost in Thailanda eventual inaintea mea. Si sa vaz si eu, sa nu care cumva sa ma cred dracu vreun jmeker si vreun deshtept. Le spun la toti: bai mociuţi, Thailanda nu-i a mea si nici a voastra si nu va mai bagatzi atata in seama, ca n-am dat banii pe biletul de avion ca sa ascult in continuare voci de frustrati ai nebagarii in seama. Daca aveti ceva de spus, spuneti in fatza portii voastre, nu mai strigati peste gardul meu, ca pun pisicii pă voi.

De ziua mea a fost drăguţ. Am avut 6 musafiri, am primit toba, tort si un fel de nai, am lansat baloane cu aer cald, ne-am pus dorinte, am stat in bezna si am ascultat muzica. Am pus cele mai cretine melodii, incepand cu Cenaclul Flacara ("20 de ani") si incheind cu Bjork ("All is full of love"), dar nu s-a suparat nimeni in afara de vecinul australian care n-a putut dormi si ne-a taiat netul la toti a doua zi. Switch-ul e la el in casa.

Azi am relocat pisoii, pentru ca viatza mea incepuse sa miroasa. Mama lor nu i-a invatat ca nu e frumos sa faci pipi si caca in casa si in special nu sub patul stapanului iubitor care si-a rupt de la gura. Tinerii au de azi o laditza de dormit pe veranda si una de nevoi tot pe veranda, la o distanta apreciabila. Aceasta din urma este o fostă cutie de pizza delicioasă, umpluta cu nisip alb, de pe plaja. Cum sa nu faci pipi în aceste condiţii, zi tu?

A ramas ca pe 22 ma suna de la concurs, sa-mi spuna in ce zi si la ce ora intru in scena. Am 60 de minute la dispozitie. Castigatorul primeste 25.000 de THB (500 de euro) si dreptul de a pune muzica la Full Moon Party-ul de Revelion. M-a intrebat organizatorul la telefon:

- And what kind of music are you going to play?
- Aaa...let's call it ETNO music.
- Could you be more specific?
- Yes, like music from the Balkans.
- Oh...sounds fantastic!

Fantastic, a?
Vedeţi voi pă dracu.

14 decembrie 2009

13 decembrie 2009

Vai, dar nu trebuia!



Să nu răspunzi unei orhidee cu o floare a soarelui. Unei balade cu o simfonie. Unei poteci cu o autostradă. Unei stele cu focuri de artificii. Unei iubiri cu mai multă iubire. Nu există mai multă iubire.

Îmi doresc să poţi primi tot ce am să-ţi dăruiesc. Să nu simţi nevoia să-mi dai o replică pe măsură. Darul e un monolog. E o rugaciune. Lasă-mă sa ţi-o inchin, tăcut şi fără gânduri. Ca o icoană.

Iar dacă vrei neapărat să-mi faci un cadou, dă-mi ceea ce tu ai şi mie îmi lipseşte. Dă-mi ceva al tău, ceva la care ţii, un lucru pe care l-ai obţinut cu greu şi de care te desparţi la fel de greu. Un lucru care mi-ar face mai bine decât îţi face ţie.

Flori, cântece, drumuri, stele şi iubire am. Aşa cum am şi helănci şi after-shave-uri primite tot de ziua mea. Zac neatinse.

Te superi dacă le duc înapoi la benzinărie?









12 decembrie 2009

10 decembrie 2009

9 decembrie 2009

8 decembrie 2009

Mircea Geoană şi eu



Scriu despre Mircea Geoana, intrucat pe Traian Basescu nu l-am cunoscut personal. Sper sa nu fiu acuzat de ceva, mai ales acum, cand alegerile s-au terminat si avem acelasi presedinte ca inainte.

L-am cunoscut pe Mircea Geoana in 2004. Abia ma angajasem la un impartial post de televiziune. Primul job pe care l-am primit din partea GM-ului a fost sa fac creatia campaniei lui Mircea Geoana la alegerile pentru primaria capitalei. GM-ul e altceva decat Mogulul, in caz ca nu stiati.

Pardon, gresesc. Primul job a fost sa-i fac campania lui Bogdan Niculescu-Duvaz, candidatul meteoric pentru Bucuresti. Am scris o gramada, GM-ul a fost incantat, consultantul politic roman a fost si el incantat, eram deja genial. Dupa cateva zile, PSD-ul a decis sa schimbe candidatul si toata munca mea s-a dus dracului. Romania.

Am luat-o de la capat pentru Mircea Geoana. Alaturi de consultantul roman (foarte, foarte competent dupa parerea mea) au aparut si niste consultanti straini. Foarte competenti si ei, in plus straini, in plus mai aplicatzi. Secretul lor: sondaje telefonice in fiecare dimineatza.

Primul meu contact cu Mircea Geoana personal s-a petrecut intr-o dupa-amiaza de la etajul 6. Toata crema echipei de campanie era in sala de consiliu. GM-ul, care intotdeauna sta in capul mesei, i-a oferit locul sau. Toata lumea era stresata. Era greu sa te batzi cu Basescu. Nici azi nu e usor, dar atunci era foarte greu. Candidatul s-a asezat pe scaun, a zambit, a zis doua vorbe si a destins atmosfera. Nu mai stiu ce s-a vorbit. Nu mare lucru. A fost o intalnire de recalibrare. Geoana a transmis ca multumeste echipei, ca are incredere ca fiecare isi va face treaba cum trebuie si a ascultat cateva feed-back-uri de la indraznetzii care au cutezat sa le dea. Sa nu uitam ca, in 2004, lui Adrian Nastase i se spunea "Premierul", nu "Adrian" sau "Nastase". Membrii PSD stiu asta.

Incet-incet, controlul a fost preluat de consultantii straini. Desi GM-ul, consultantul roman si cu mine agreaseram deja directiile de comunicare, primeam in fiecare zi noi indicatii si modificari. O mare agentie de publicitate si media intrase pe fir, in virtutea traditiei. Si ei faceau creatie. Toata lumea facea. Toti erau destepti. Dar sa revenim la subiectul nostru.

La photo-session am lucrat direct cu Mircea Geoana. Sesiunea a avut loc in studiourile postului de televiziune cu pricina. Mare desfasurare de fortze. Candidatul a fost foarte cooperativ. Nu foarte, extrem! Era un pic stresat de atata lume si de atatea lumini in jur. Dupa 15 minute, striga dupa mine prin studio: "Bradutz, cum sa stau, cum sa ma uit, e bine asa?". Simtea ca toata lumea vrea ca lucrurile sa iasa bine si se lasa pe mana noastra. Ne-a surprins: nu era mai destept ca noi. Oricine in locul lui, inclusiv GM-ul, era mai destept ca noi. Mircea Geoana nu era.

Pozele au iesit misto, exprimau ce-am vrut eu. Dar cineva foarte drag mie si foarte priceput in branding si comunicare m-a sunat dupa cateva zile si mi-a spus "Nu trebuia sa-l dezbraci de sacou. Inteleg ca ai vrut sa-l faci sa para mai curat decat PSD-ul, dar el e perceput drept diplomat, om in costum. Trebuia sa-l lasi asa". Nici acum nu stiu daca ar fi fost mai bine in costum sau in diplomat. Au urmat traininguri de prezenta TV in studiourile aceleiasi televiziuni. Si confruntari one-to-one. Si alegeri, si exit-poll-uri, si analisti.

Mircea Geoana a pierdut clar de tot in fatza lui Traian Basescu. Nu mai stiu scorul, dar la fotbal ar fi fost un fel de 3-1 si doua bari pentru castigator. I-am dat un SMS: "Sunteti viitorul Presedinte al Romaniei". Mi-a raspuns imediat: "Multumesc, Bradut"

Amuzant a fost ca Petre Barbu de la revista Capital a scris m-a sunat la cateva saptamani dupa aceea sa intrebe daca imi luasem un teren la Balotesti din banii castigati pentru campania lui Mircea Geoana. Amuzant, intrucat adevarul e urmatorul:

- Terenul era la Ganeasa
- Banii erau stransi din colaborarile anterioare cu postul de televiziune (ii pusesem pe toti deoparte, timp de un an), la care am adaugat si un credit de 5 ani la HVB, sa ma fereasca Dumnezeu sa mai iau vreunul
- Inaintea campaniei, GM-ul mi-a propus 5000 de dolari, eu i-am propus "10.000 daca castiga, nimic daca pierde". Dupa deznodamant, am fost chemat la conta sa-mi iau banii. I-am refuzat de doua ori. N-am luat niciun sfantz pentru campania aia, chiar daca GM-ul (atentie, nu Mogulul) crede si azi ca am glumit cu chestia aia "dublu sau nimic".

M-am reintalnit cu Mircea Geoana dupa un an sau doi, la nunta unuia dintre consultantii sai. Mirele ne-a pus la aceeasi masa. Eu cu prietena mea de atunci, Mircea si Mihaela Geoana. Purtam un sacou alb si, sub el, un tricou rosu cu imaginea lui Che Guevara. "Che Guevara? Ce interesant! Auzi, Bradut, ce crezi? PSD-ul e un partid de stanga. Crezi ca ar fi oportun sa revenim la culoarea rosie?" a spus distinsul comesean. Pe vremea aia, PSD-ul o ardea albastru, ca sa se dezica de comunism. "Nu stiu, domnu' Geoana. Faceti cum simtiti"

Doua luni mai tarziu, la o intrunire TSD (Tineretul Social Democrat), toata lumea purta tricouri rosii cu Che Guevara. Mircea Geoana nu era inca presedinte al partidului. Era un simplu membru de seama. Sau, cu alte cuvinte, unu' care pierduse alegerile. Doar Radu Moraru il chema la televizor. Dupa emisiune, i-am dat din nou SMS: "Sunteti viitorul presedinte al Romaniei". Mi-a raspuns imediat dupa emisiune: "Multumesc, Bradut. Doamne-ajuta".

Dupa aceea ne-am pierdut urma. Eu mi-am schimbat numarul (parasindu-l pe GM si postul lui echidistant), probabil ca si Mircea Geoana si l-a schimbat, ca sa nu-l mai necajeasca nimeni cu mesaje optimiste.

A urmat Congresul PSD in care a devenit presedinte al partidului, detronandu-l pe Ion Iliescu. Aici vreau sa fac o paranteza, ca m-au enervat nedreptatea si incoerenta unor comentatori. Mircea Geoana l-a schimbat pe Ion Iliescu de la conducerea PSD si a primit la schimb de la acelasi Ion Iliescu parafa de "prostanac". Deci ori e "Prostanacul", ori e "Omul lui Iliescu". E ca si cum Holyfield ar fi numit "Marioneta lui Tyson" pentru ca Tyson i-a mancat o ureche.

Cam asta am de marturisit. N-am mai vorbit cu Mircea Geoana de atunci, de la nunta. Nici cu GM-ul, ca am plecat certati. Nici cu consultantul roman, pe care l-am revazut cu placere doar la televizor. La alt televizor. Cat despre consultantii straini, am aflat din presa ca intre timp lucreaza pentru urmatorul partid la putere, pregatindu-l sa nu piarda alegerile.

As fi spus toate astea mai devreme. Dar era campanie electorala. Si in campania electorala, daca spui adevarul, iti bati joc de el.

Acum nu mai e campanie electorala. Si nici n-o sa mai fie vreodata.

Cine ma astepta acasa



Micutza de Cocos a nascut la cateva zile dupa ce-am plecat. A nascut la Ioana si la Cristi in casa, a mutat puii de zece ori, ba in pat, ba in lenjeria intima. Dar Ioana si Cristi au plecat in excursie si a ramas sa am eu grija de pui ("oricum, e pisica ta, ca tu ai facut-o celebra"). I-am cules dintre rufele vecinilor mei si i-am adus in casa.

In prima instantza, Cocos i-a bagat sub pat. Pe urma s-a gandit ca e posibil sa calc pe ei cand ma dau jos din pat dimineatza (pisica fraiera, ma gandisem deja la asta). Finalmente, si-a stabilit baza pe rucsacul meu cel mai mare. Calatori ii face tata.

Din pacate pentru noi toti, Ioana si Cristi i-au botezat deja pana sa vin. Pe cel alb il cheama Spit pentru ca scuipa. Pe cel tarcat il cheama Spitfire pentru ca scuipa. Pe cel alb cu negru il cheama Luc pentru ca seamana cu sora Ioanei, Raluca.

Azi au inceput sa inspecteze teritoriul. Cocos, disperata, mi-a cerut ajutorul. Impreuna cu dânsa, i-am adunat de prin casa si i-am pus inapoi pe rucsac, unde-au servit masa. Ţâţă de mâţă.

7 decembrie 2009

6 decembrie 2009

4 decembrie 2009

La multi ani, Majestate!



Majestatea Sa, Regele Phumiphon Adunyadet al Thailandei, implineste astazi 82 de ani.
In afara de onoarea de a ma fi nascut in aceeasi zodie, trebuie sa marturisesc uimirea pe care mi-o produce existenta acestui monarh undeva deasupra mea. Traiesc intr-o tzara in care oamenii, saraci sau bogati, buni sau rai, poarta imaginea Regelui lor cu dragoste si admiratie in suflete si la intrarea in case.

Scriu cu grija, scriu si sterg, pentru ca nu vreau sa fiu inteles gresit, pentru ca nu vreau sa lezez cu cinismul meu de copil al republicii.

De fapt, mai bine nu mai scriu nimic. Azi e ziua Regelui. Maine sunt alegeri. Am ales bine.

1 decembrie 2009

Abonați-vă la: Postări (Atom)