30 august 2010

26 august 2010

De ce nu mai accept comentarii pe blog



JocuriGratis: descarca acum joculetze gratuite pe www.joculete-gratuite.tk

Vali: Primul!

Vali: ah, nu, al doilea :-(

PetruMaxx: pentru ca domnului preşedinte nu-i place să fie contrazis?

irina_ina: mi se pare o masura gresita ceea ce ai făcut. obisnuiam sa te citesc cu placere, dar no more, sorry. adio!

GrasulCalator: daca vreti sa comentati o puteti face pe blogul meu de calatorii: www.grasulcalator.ro

Azorel: da ce-aveti, ma, cu omu? daca nu vrea sa mai aprobe sute;e de tampenii pe care le debitati, e dreptul lui.

Azorel: pardon, am vrut sa scriu "sutele de tampenii"

irina_ina: atunci de ce si-a mai facut blog? mi se pare o atitudine aroganta si lasha din partea lui. o sa-si piarda toti cititorii in stilul asta. pe mine una m-a pierdut deja.

mitu: ce zici, Bradutze, se desfinteaza Urziceniu? n-au dansat decat o vara :-)

Mirela: buna, imi place blogul tau si as avea o intrebare: ce aparat foto si ce obiective folosesti? si eu sunt pasionata de fotografie si calatorii. felicitari pentru tot ce faci!

bad_dog: @mitu normal ca s-e desfinteaza, fraiere! "Urzicata" e o echipa artificiala, creata din nimic, pe baza influentei politice p-e care Bucsaru o are la Basescu & gasca lui de mafioti gen Udrea. Du-ca se pe pustii! Sper sa ia 10 boabe diseara.

Gabi9: bad dog, ce-are a face Unirea cu Udrea? I mean, in afara de prima litera. Cred ca bati campii.

ReluStelu: domnul Florescu sa se ia de mana cu doamna Olguta Vasilescu si cu legea ei tampita. ne reintoarcem la cenzura, la comunism!

bad_dog: poate TU bati campii, bai tarane!

selenar: gura mica, tonomatelor ale lu Vantu si Voiculescu! nu scapati nicio ocazie sa va luati de Elena Udrea cu orice ocazie. cat va da mogulu sa aruncati cu noroi in cel mai bun ministru pe care l-a avut Romania in ultima suta de ani? va roade invidia ca e desteapta si frumoasa si competenta. sunteti decat niste frustrati si niste complexati!


marcel1984: cele mai sexy fete numai pe www.celemaisexyfete.net.ro!

IonCumpanaru: Buna ziua. Numele meu este Ion Cumpanaru si as dori sa fac apel la bunavointa dumneavoastra pentru aducerea la cunostinta autoritatilor a unui abuz a carui victima am fost eu impreuna cu familia mea. In anul 1996 am achizitionat de buna credinta un apartament de 3 camere intr-o vila din sectorul 1. 3 ani mai tarziu, prin hotarare judecatoreasca, imobilul a fost retrocedat unui cetatean german de origine romana, care a dispus evacuarea tuturor locatarilor pentru a intra in posesie. Timp de 12 ani am incercat prin instante sa demonstrez buna credinta din momentul achizitionarii, dar am fost trimis de la un tribunal la altul si amanat la nesfarsit. In acest moment, impreuna cu sotia si cei doi copii, locuim intr-un apartament de doua camere al cumnatului meu, alaturi de acesta si sotia lui, in cartierul Berceni. Dorim sa facem un apel la autoritati, la Primarie si Curtea Constitutionala, pentru a ni se aloca gratuit o alta locuinta, conform legii. Va multumesc pentru sprijin.

Skinny: hehe, eu stiu de ce, dar nu va spun ;-)

RomaniaCuRMare: stimate domnule Florescu, as dori sa va cer acordul de a prelua materiale de pe blogul dumneavoastra pentru a le publica pe site-ul publicatiei "Romania cu R Mare", www.romaniacurmare.ro. Desigur, numele dumneavoastra va fi mentionat.

Raluca_uca: da chiar, de ce nu mai accepti comentarii pe blog?

24 august 2010

Povestea cu Mitică virgulă Căprarul


Prăfuita Dobroge a la fel de prăfuitului august 2010.

Între localităţile Cogealac şi Fântânele, deasupra cărora până nu demult se rotea doar pasărea ceriului, se rotesc acum 140 de turbine eoliene instalate de cehii de la CEZ. Printre turbine, la nivelul ierbii, oile, caprele, vitele şi caii continuă să pască în liniştea transhumanţei.


Photo Session cu nea Mitică

Un nene blond-pirpiriu cu şapcă, urmat de un câine vai-his-star şi de 200 de capre frumoase se bagă în seamă, sprijinindu-se în ciomag cât să nu pice dacă-l repezeam io, boieraş de la oraş:

- Sunteţi de la vo televiziune?
- Nu.
- Ziar.
- Nu.
- Da pentru cine filmaţi?
- Nu filmez, fac poze.
- La 'oliene?
- La ce?
- La 'olienele astea, de se învârte p'acilea.
- Da, la eoliene.

Se înfige mai bine în băţ:

- Bată-vă norocu', am şi io o rugăminte la matale.
- Ziceţi.
- Neagu Dumitru mă numesc, da' toată lumea în sat mă ştie de Mitică Căpraru. Întrebaţi pe oricine în sat, mă cunoaşte.
- Io-s Brăduţ.
- Dom' Brăduţ, ce rugăminte am: de 20 de ani pasc caprili astea. Adică nu taman astea, c-o mai murit din ele, o vinit altele noi, o murit ş'alea, că capra nu trăieşte cât omu. De 20 de ani sunt cu caprili şi n-am şi io o poză cu mine şi cu ele. Nu vrei să-mi faci matale? Te plătesc.
- Ei, cum să mă plăteşti, nea Mitică. Adă caprele mai aproape, să facem un ansamblu frumos.

(Adună tu 200 de capre la poză dacă eşti deştept, cititorule.)

- Hai, nea Mitică, stai matale aici, în faţa lor, să te pozez până nu se răsfiră toate.

Omul şi-a scos şapca, şi-a aranjat părul şi şi-a pus şapca la loc peste părul proaspăt aranjat. Cerul gri, aspru, caprele împrăştiate peste tot stârnind roiuri de grauri şi eolienele care legau cele două planuri creau o ambianţă satisfăcătoare. După primul click, nea Mitică mi-a întins mâna a mulţumire.

- Stai, bre, să-ţi mai fac.
- Păi nu consumaţi filmu cu mine, că v-o mai trebui.
- Nu e cu film.
- Şi mi le daţi acuş?
- N-am cum. Trebuie să le duc la laborator, la Constanţa.
- A, păi şi...mai vii matale atâta drum încoace?
- Vin, nea Mitică, dacă ţi le-am făcut, le scot pe hârtie şi ţi le aduc.
- Ei, nu mai vii matale...zici aşa
- Ba vin, bre. Unde te găsesc?
- P'aci, cu caprele, toată ziua. Dacă nu dai de mine, stau la căşile ălea noi din vale. Neagu Dumitru, da întreabă de Mitică Căpraru.

Plec.

Departe de nea Mitică

Ajung la fabuloasa (nu!) cazare din Corbu, descarc pozele, le editez un pic.

- A fost bărbat frumos la viaţa lui, zice Elena uitându-mi-se peste umăr.
- Ei, şi io nu?

Pun pozele pe stick. În drum spre Vama Veche, opresc la un mall, găsesc un fotolab la ultimul etaj (unde nu e numai mâncare, măi, Co$min), iau faţa de client.

- 10 pe 15 le vreţi?
- 10 pe 15 e ok.
- Deci 10 pe 15.
- Dacă mă gândesc mai bine, le-aş face mai mari.
- N-am decât hârtie 10 pe 15. Am comandat de-acum o săptămână mai mare şi încă nu mi-au adus.

Altfel, omul amabil şi bun profesionist. Singurul lui defect era furnizorul.

Mă plimb pe la Vamă, pe la Capul Kaliakra, pe la Obzor, în total o săptămână. Azi dimineaţă plec înapoi spre ţară, Bucureşti via Cogealac-Fântânele. Un ocoliş de 180 de kilometri pentru nea Mitică necredinciosul. Ajung în zonă pe la 3 după amiaza, când e praful mai uscat.

În căutarea lui nea Mitică

Pe tăpşanul unde-l lăsasem nu mai erau nici el, nici câinele, nici turma. Cine ştie unde-l purtau caprele azi?
Mă duc la "căşile ălea noi din vale". A doua casă era prevăzută cu o femeie la poartă.

- Sărutmana, îl caut pe nea Mitică Căprarul.
- Căpraru? La ultima casă. Da' e plecat cu caprili. Vorbiţi cu nevastă-sa.

Ultima casă n-avea femeie nici la poartă, nici în curte. Claxonez, strig, mă latră câinii. Niciun răspuns. Mă întorc.

- Nu-i nici nevastă-sa acasă.
- Păi da, de obicei nici ea nu e.

Dau ochii roată. Parcă-parcă pe dealul de vis-a-vis de şosea s-ar vedea o turmă. Traversez, evit un curcan şi 4 gâşte, ajung la un lan de porumb lângă care un om făcea beton.

- Bună ziua, nu vă supăraţi, îl caut pe Mitică Căprarul.
- Păi tre să fie cu astea...cum le zice...cu caprili pă undeva.
- Am fost şi la el acasă, dar nevasta lui nu era.
- Eh, nevastă-sa e cam...cum să vă zic...n-are toate ţiglili pă casă.
- Şi unde-l găsesc?

(citeşte cu mare atenţie indicaţiile)

- O iei matale înapoi până la ăsta...cum îi zice...până la asfalt, la şosea, înţelegi?
- Da.
- Faci în deal (şi arată spre stânga)
- Adică stânga?
- Aşa, stânga în deal şi mergi până ajungi la barul lu...ăsta...cum îi zice...lu un patron!
- Aşa, şi după aia?
- După aia faci aşa, în vale (indicând spre dreapta)
- Adică la dreapta...
- La dreapta şi urci aşa în vale până ajungi laaa...laaaa...cum îi zice...la unde păzeşte el caprili!

Asfalt, deal, bar, patron, vale, drum de praf înainte, nori de praf în urmă-mi, pe stânga o turmă. Oi, deci nu e el. E alt cioban. Un coleg de breaslă. Dacă nici ăştia nu ştiu unul de altul, apăi cine ştie?

- Bună ziua. Cum dau şi eu de nea Mitică Căprarul?
- Căprarul? (da, oierule) După miriştea asta, faceţi stânga pe lângă oliene şi tre să fie pe tăpşanul de dincolo de olienele alea. Se vede turma.
- Mulţumesc.
- Doamne-ajută.

Ce-o fi făcut Căpraru de-a venit o maşină neagră de Bucureşti după el? Crecă-l ia la Securitate.

Regăsirea.

Nea Mitică Căprarul numai ce trecea caprele peste drumul prăfuit. Vede maşina, se apropie şi, când ne recunoaşte, duce mâna la frunte parcă să-şi facă cruce.

- Aţi vinit!
- Da, nea Mitică, păi n-a rămas aşa? Ia pozele. N-am putut să ţi le fac mai mari, că n-aveau ăştia hârtie la Constanţa.

Îi întind plicul. Căprarul îl apucă cu maaare grijă, ca şi cum degetele lui încinse de muncă ar fi putut pârli hârtia. Scoate pozele, se uită de parcă n-ar fi fost el în ele.

- Pffffuuu, uite la mine ce nebărbierit eream. Păi mă gândeam eu că mai viniţi?
- Lasă, bre, că eşti bărbat frumos. Până şi Elena a zis că arăţi bine. Şi ea e pretenţioasă la bărbaţi.
- Am fost, am fost la vremea mea. Acu' na, tot cu caprili, am mai îmbătrânit şi eu.
- Nea Mitică, dă bre şi mie numărul matale de mobil, să te sun când mai trec pe-aici.
- N-am mobil. Nu-mi place mie mobil. Are copiii mobil.
- Şi nevasta cum dă de matale dacă toată ziua eşti pe coclauri şi n-ai mobil?
- Păi ce, nu vin acasă sara?
- Şi până vii cum dă de matale?
- Da de ce să dea?

Îi întind mâna. Omul se fâstâceşte, că nu poate să dea noroc cu mâna ocupată de poze, nici cu aia prinsă de toiag. Reazemă bâta de umăr.

- Mulţumesc, domnule dragă. Da să ştii că n-am bani la mine să-ţi dau. Nu credeam că mai vii.
- E plăcerea mea. Mai bine zi pe unde-o iau să ajung la şoseaua mare, că m-am rătăcit de tot.

- O iei pă după olienele ălea...

23 august 2010

Indonezia. Sumatra Tsunami Cafe.


O poveste despre una dintre cele mai mari insule ale Planetei. Despre cea mai scumpă cafea din lume şi despre cel mai devastator tsunami din istorie. Despre natura umană şi despre oamenii naturii. Despre drumuri de apă şi drumuri de coşmar. Sumatra, Indonezia, Insula Nebună. Vă povestesc cu drag pe AmazingRace.

18 august 2010

11 august 2010

Hagi şi hobbiţii



Azi, Hagi a fost ca Cenuşiul Gandalf dându-le artificii la hobbiţi. Pe faţa întunecată a hărţii orcăiau orcii, începea următoarea etapă din Sfârşitul Lumii. Gandalf-Hagi ştia şi, din ochi, după reacţia la scântei, îşi alegea un Frodo şi un Samwise.

Ochiul roşu, dement şi malefic de la Bucureşti vedea totul. Vrăjitorul Alb de serviciu a venit să-l combine pe Gicuţ, gicuţul şi-a scuturat mantia şi a demisionat din postul de magician, predând atât globul de sticlă cât şi toiagul din lemn de securit. Munca şi timpul, astea-s noile artefacte, a mai declarat el. Şi-un cal alb.

Adolescenţii lui Hagi au pierdut meciul împotriva adolescenţilor lui Real Madrid. Ce n-aş da, ce n-ai da să-ţi fi început cariera luând bătaie de la cei mai buni şi nu câştigând cu cei mai proşti?

În fond, nu contează cum începi, ci cum termini. Hagi a ales hobbiţii. Mare vrăjitor.

8 august 2010

5 august 2010

4 august 2010

3 august 2010

Nicolae Cel Mort


În urma unui sondaj de opinie efectuat de Florescu Research, dacă duminica trecută am fi avut alegeri prezidenţiale, Ioan Vodă cel Cumplit şi Ştefan Cel Mare ar fi intrat în turul 2, cu intenţie de vot de 27%, respectiv 18%. Nicolae Ceauşescu ar fi obţinut două procente, Dan Diaconescu - opt, iar Traian Băsescu - treisprezece.

Rezultatele studiului indică o răsturnare spectaculoasă a scorului după ce, în urmă cu doar 10 zile, un sondaj IRES îl credita pe fostul dictator comunist cu o intenţie de vot de 41%. Sondajul Florescu Research, realizat online, pe un eşantion de 370 de persoane, cu o marjă de eroare irelevantă, poate fi consultat pe coloana din dreapta.

Domnii Cel Cumplit şi Cel Mare nu au putut fi contactaţi pentru a comenta.