18 septembrie 2013

Nu se pune



Se fură. Se minte. Se scumpește. Nu se poate accepta așa ceva!

Se aude și se zvonește. Dar nu se spune.

Păcat, păcat că nu se spune și că nu se scrie despre asta. Eu zic că s-ar citi. Pentru că se merită. Și, la un moment dat, s-ar face și niște bani, se pare.

Dar, din ce se vede, adevărul e că nu se vrea. Deși se poate.

Și știi de ce nu se face ceva??? Pentru că așa s-a decis. Se știe!

Pamflet. Nu se pune. 

4 septembrie 2013

Perversa de la Roșia Montană



Dragă Roșia Montană Gold Corporation,
Ladies and gentlemen,

Îmi pare rău să vă dau tocmai eu o veste atât de proastă, dar cineva trebuie s-o facă. Gratuit.

Nimeni din țara asta nu are interes ca dumneavoastră să porniți exploatarea. Dimpotrivă, cu cât durează mai mult distracția, cu atât mai bine. Toți cei pe care vi i-ați câștigat sau cumpărat ca aliați vă duc cu zăhărelul. Să vi-i prezint?

1. Politicienii.

Vă plimbă de atâția ani (14 dacă nu mă înșel) de la un ghișeu la altul, de la un partid la altul și de la o Putere la alta. Le-ați dat darul tururor, în diferite forme, sperând că la un moment dat se vor ține de cuvânt. Nu se vor ține, din două motive: a) că de-aia sunt politicieni; b) că dacă porniți exploatarea, vă pierd de mușterii, de sponsori ai campaniei electorale continue care se desfășoară în România. Ce interes ar avea?

Politicienii români sunt niște paznici de spital. Vii să-ți vezi bolnavul și, prevalându-se de poziție și de regulament, îți șuieră prin geamlâcul gheretei: "Nu se poate. S-a terminat programul de vizite". Duci mâna la portofel, scoți o hârtie de 5 lei și se poate. La asta se folosesc legile. Pentru excepții lucrative.

Nu că dumneavoastră ați fi venit să alinați vreun suferind.

Și mai e un lucru: nu cred că-și riscă nimeni cariera politică pentru dumneavoastră. Pe Victor Ponta îl bănuiesc chiar că a lansat proiectul într-o formă atât de gogonată încât să poată ridica din umeri la final: "L-au respins ăia de la Justiție, a ieșit lumea în stradă, eu am făcut tot ce-am putut ca să vă servesc, pe cuvântul meu, dar nenorociții ăștia...". A încercat să se achite de datoriile pe care le avea la dumneavoastră dar, ce să vezi, i-a furat cineva portofelul chiar înainte să vă întâlniți.

2. Media

Deși nu ați început încă exploatarea, sunteți deja o mină de aur pentru media, indiferent că e vorba despre ziare, televiziuni, bloguri sau agenții de comunicare atent selecționate. Pe mulți i-ați ajutat să treacă criza. Dacă mâine dați drumul la treabă, bugetul de media se reduce.

Cei cărora nu le-ați dat din plăcintă vă vor contesta în continuare, gratuit. Fie din convingere, fie din speranța că vor intra în mediaplan.

3. Publicul

Am înțeles dintr-un sondaj publicat coincidențial odată cu debutul protestelor, că 68% dintre români sunt de acord "să se dea drumul la proiect". Nepermițându-mi să pun la îndoială rezultatele unui studiu realizat de profesioniști, țin să precizez doar, în caz că s-a uitat, fraza de la începutul articolului: nimeni nu are interes ca dumneavoastră să porniți exploatarea. Interesul e una, acordul e altceva. Apă de ploaie în cazul de față.

Unii au răspuns da din exasperare. Da, dom'le, să facă și să ne lase în pace, că m-ați înnebunit cu Roșia Montană. Alții din credința, întărită și prin campaniile dumneavoastră sincere de advertising, că proiectul e util și că va aduce niște bani la bugetul țării.

Dar, ladies and gentlemen, prea puțini români se așteaptă că beneficiul pe care se presupune că-l veți genera, preponderent sub formă de dolari, va avea cu adevărat un impact pozitiv asupra vieților lor. Asta vă garantez. În cel mai bun caz, banii vor fi folosiți pentru plata datoriilor. În cel mai rău, se vor pierde prin buzunarele furnizorilor de partid, ca de atâtea alte ori.

Deci nu contează că faceți sau nu proiectul. Nouă tot rău o să ne fie. Ba o să avem un motiv în plus să ne simțim furați. Putem fi de acord să-i dați drumul, doar așa, ca să mai schimbăm agenda, dar nu avem niciun interes. Nu vă încredeți în sondajul respectiv nici dacă l-ați comandat cu mâinile dumneavoastră generoase.

4. Păpușarii

Îi voi include aici pe aceia care conduc România din umbră, oamenii cu adevărat puternici ai țării, cei care trag sforăresc și politica și media și economia și, implicit, pe noi. populația. Îi știm sau îi bănuim, numele lor sunt vehiculate doar off the record și în șoaptă. Le-aș putea spune mafioți, dar Mafia adevărată are, totuși, niște principii și niște competențe. Dânșii au doar informații. Despre toată lumea.

În țara noastră se petrec pe tăcute enorm de multe porcării, majoritatea instrumentate de acești păpușari.

În acest context, subiectul Roșia Montană este o perdea de fum perfectă. Polarizantă și incitantă. Agenda publică are locuri limitate: teoria spune că cinci, practica demonstrează că cel mult trei. Roșia Montană ocupă periodic unul dintre aceste locuri. Un scandal permanent de proporții naționale, pasibil de referendumuri, profit electoral și cu mare potențial polemic ține ocupată pe toată lumea atunci când e nevoie să se dea alte tunuri în perfectă liniște. De ce să-l elimine când își fac treaba cu el atât de bine?

Până și păpușarii, acești băieți buni și de înțeles, au nevoie să vă zvârcoliți în continuare. Or să vă ajute cu mare plăcere s-o faceți.

Nimeni nu vă este alături. Sunteți îngrozitor de singuri la o masă de poker la care toată lumea vă lasă impresia că veți câștiga potul cel mare doar ca să vă ușureze de banii aceia pe care i-ați împrumutat de la amici.

Poate-ar fi bine să vă ridicați acum cât încă nu e prea târziu, să mergeți să vă plătiți datoriile și să vă lingeți rănile în altă parte. La masa asta n-o să câștigați niciodată.

(Și mulțumiți-le celor din stradă că vă conduc spre ușă.)

12 august 2013

I'm from



Răspoimâinia
Pizdamăsia
Cineștinia
Spercămâinia

Morțiimătiia
Bapeaimăitia
Vreibătania
Bădărania

Teiubescia
Dordetinia
Dormicumamia
Tacicutatia

Căpșunaria
Piersicaria
Mielușelia
Ursuleția.

Dumnezenia
Șigrijania
Cepăcatia
Nocommentia
Continuaria.

22 iulie 2013

33 Decembrie

Sfinții noștri (bărbați, femei, copii)
Au sihăstrit în blocuri de chilii.

Os în beton, beton în fier,
Lung le-a fost drumul pân' la cer.

Sfinții noștri, în aur îmbrăcați,
Găsiți nu pot fi; numai căutați.

(21 iunie)

1 iulie 2013

O petrecere de 20 de ani de la terminarea liceului
















Sâmbătă seara a avut loc, la Urziceni, petrecerea de 20 de ani de când am terminat liceul. Teoretic Nr. 2 până în 1989, respectiv Grigore Moisil după.

A fost Borca, omul cu care am râs cel mai mult în viața mea.  Genul ăla de prieten care-ți spune că ești cârnat și tu îi spui că e salam și el te face bou și tu îl faci gândac și vă boscorodiți de mame și de bunici și râdeți de vă căcați pe voi. Băieții au nevoie de astfel de prieteni.

A fost Mădă, colega de la "uman", primul om care mi-a dat vreodată senzația că aș putea scrie. Am citit o poezie la cenaclul liceului și s-a uitat la mine într-un fel de n-am mai lăsat cuvântul din mână până azi. Scuze, mamă, tu mi-ai zis prima, dar nu te-am crezut.

Și Cristina a fost. Evident că a fost, doar ea ne organizase, cu luni înainte, uzând de toate descoperirile tehnicii. Mulțumim, Cristina.

A venit și cea mai frumoasă fată din generală și din liceu și probabil din Urziceni în vremea aceea, de care am fost îndrăgostit dintr-a cincea până într-a unșpea și nu i-am spus-o niciodată. Nu-i dau numele. Să se înțeleagă ele.

A fost și Liviu "Căpriță", colegul nostru din Manasia, cel mai bun suflet pe care a încercat viața să-l strice și n-a reușit.

Și Mircea a fost. Singurul din clasă care auzise de Peter Gabriel.

Și Cicero (cu care-am fost coleg încă din grădiniță dacă poți să crezi așa ceva). Și nebunul de Radu. Și Ginel și Istrate. Și Cătălina, draga de ea, și Betty, care voia să se facă actriță și noi râdeam de ea. Copiii Bărăganului.

Au fost și doamna Minodora de matematică, astronomie și purtare și domnul Titi de română și domnișoara Ursu de istorie și dirigul nostru, domnul Spermezan, care ne-a preluat într-a XI-a după ce doamna Victoria (de geografie) și-a recunoscut înfrângerea. A fost și domnul Dănuț, dirigul de la C, singurul care s-a schimbat cât de cât. E drept, avea 25 de ani când a început să predea la noi la liceu. Era și momentul.

Au lipsit: doamna Dobrinescu de română și dirigă la "uman", domnul Dobrinescu de muzică și dirig personal de pian. Vali, colegul meu de bancă și Simona, nevastă-sa, care mi-a suflat locul I la BAC, Cătălin "Chiț", Alina (măi, unde ești? caută-mă pe Facebook!), Cristi Grigore, Cristi Bănică, Laura, Magdalena, cei pe care nu i-am văzut în fotografii și eu.

18 iunie 2013

Părerea mea nu contează
















Dacă vedeta ar fi venit la mine să-mi relateze cele întâmplate, să-mi ceară o părere, un sfat, aș fi fost oarecum îndrituit să iau o atitudine, să zic ceva. Două vorbe între patru ochi, nimic mai mult.

Dar cum n-a venit, trag concluzia că n-a vrut să aflu și că nu o interesează ce cred eu despre viața ei de cuplu. Dimpotrivă, tind să cred că vedeta respectivă ar dori ca eu să-mi văd de treburile mele și s-o las pe ea să și le rezolve pe-ale ei.

Părerea mea despre cum îți trăiești tu viața nu contează. 

8 aprilie 2013

Hai să ne vedem

Chiar, hai. Hai să ne vedem.

Eu să-ți împărtășesc o nedumerire de-a mea despre viață. Și tu să scoți mobilul și s-o pui pe search și să-mi dai primul rezultat.

Eu să-ți zic o poantă și tu să-mi replici cu alta mai bună pe care au făcut-o unii pe YouTube. Vezi neapărat filmulețul, e genial. Cum, nu-l știai?

Hai să ne vedem pe Skype. E mai ușor să vorbești în linkuri.

27 martie 2013

Statui de lustragii.



Mi-a luat ceva timp, aproape un an, să mă prind de ce toate concursurile de fotojurnalism majore sunt câștigate de același tip de imagini, din categoria Afghan-Girl-Cu-Nas-Tăiat sau Vulture-Stalking-a-Child. Și de ce criteriul de acordare a pulitzelor rămâne același de decenii.

Motivul, dincolo de politică, este foarte simplu: să înțeleagă cetățeanul vestic ce rău trăiesc alții. Să-și plătească taxele, să meargă la muncă, să voteze mai des și să se plângă mai rar. Că uite-n alte părți cât e de nasol, cum li se taie fetelor nasul și cum mănâncă vulturii copilul. Pe scurt, la alții e mai groaznic.

Mi-a luat însă și mai mult timp să realizez din ce motiv mass-media vehiculează atâția monștri: ca să ne simțim noi, ăștilalți, mai bine în pielea noastră. Mai semiculți decât analfabetul, mai virtuoși decât târfa, mai curați decât nespălatul, mai inteligenți decât retardata. Și mai buni de la mijloc în sus decât Cristi Tănase, indubitabil.

Încă o dovadă că avem nevoie unii de alții, pe undeva. Cât mai jos.