10 decembrie 2012

Un banc cu atei

Doi lupi plănuiesc să prade stâna la noapte. Ciocănitoarea îi aude și fuge să-i dea de veste ciobanului.

Acesta se pune pe așteptat, cu ghioaga în mână, în dreptul unei spărturi din gard pe unde știa că intră lupii de obicei.

La miezul nopții apar și cei doi lupi. Primul dă să intre prin spărtură, dar ciobanul îi arde un ciomag peste bot. Lupul se întoarce la frate-său, ținându-se de dinți:

- Auzi? Mai bine intră tu primul, că pe mine mă bufnește râsul.


La care ateul:

- Băi, proștilor, lupii nu vorbesc!

19 octombrie 2012

Scuzele mele domnului Dan Puric.

Foto: Andreea Sminchise

La doi ani și jumătate de la prima publicare, articolul "Rostul" continuă să apară prin online sub semnătura lui Dan Puric. S-a reviralizat de curând de pe Bistrița Online și a făcut ceva trafic și ceva comentarii până ce editorii au binevoit a publica, într-un fund de site, mențiunea că l-aș fi scris eu. O să facă trafic și după, sunt convins. Delicios titlul, apropo.

Vorba lui Dragoș Șerban, cred că avem de-a face cu unul dintre cele mai deturnate texte din ultimii ani. 

Stai, că nu despre paternitate vreau să vorbesc, ci despre modul în care s-a produs preluarea acestui articol și redistribuirea lui sub varii semnături, culminând cu aceea a maestrului Puric. Și alte nebunii care au urmat. Fenomenul e amuzant și plin de înțelesuri pentru oricine s-a împăcat, cât de cât, cu condiția umană.

Un experiment.

Textul a fost în primul rând un experiment de trafic. Lucrurile pe care le spun în "Rostul" le-am mai spus și în alte articole. Dar acolo am codificat mesajul, să-l înțeleagă doar ai mei, care nu răstălmăcesc pentru că știu să tălmăcească. Și care, când greșesc, mă ajută, nu pun cânele pe mine. "Rostul" l-am scris în cod simplu, "să priceapă și nea Gheorghe de pe net".  

Am postat textul pe 16 martie 2010. A fost un instantaneu succes de casă. Mi-am luat neașteptat de puține înjurături, multe lacrimi, cuvinte frumoase și binemeritatul "Trist, dar adevărat". Am făcut trafic, mă uitam la el și nu-mi venea să cred. (E drept, la mine are 15,000  de afișări după doi ani și jumătate. La Bistrița Online are de patru ori mai multe; ce-nseamnă brandul...) Încă două bucăți la fel și ajungeam A-lister. Mi-am tras două concluzii peste ceafă și am decis să nu mai repet așa o greșeală. Nu-s făcut să vorbesc pe stadioane, că-i lume prea multă, sfârâie micii, aș putea fi greșit înțeles. Ca să nu zic prost. 

Două luni după publicare am explicat/recunoscut că am scris "Rostul" ca să fac trafic. Să văd cum e. Dar n-a mai citit nimeni precizarea asta. Textul zburase între timp către alte orizonturi și își făcuse un rost al lui. 

Mai întâi l-au preluat parțial câteva bloguri, cu link către sorginte, cum se face. A urmat valul de bloguri și reviste online - preponderent cu orientare naționalist-ortodoxă - care l-au reprodus integral, ștergând doar sursa, de unde se putea deduce, natural, că autorul este una și aceeași persoană cu editorul site-ului respectiv. Am protestat ici și colo și pe urmă am realizat că nu fac decât să stric distracția oamenilor. Nu contează cine l-a scris, combate bine. Cinelascris - Președinte!

Unii au mai pus și de la ei o vorbă, două, la început sau la final, au mai modificat niște cuvinte, în fine, și-au pus amprenta. I-au schimbat titlul ba în "Rostul nostru", ba în "Rost...". 

"Să trăiești"-ul din final a devenit, în anumite variante, "Să trăiești bine!" S-au făcut din text slide show-uri, au apărut și filmulețe pe YouTube.

O dăm anonimă și-o semnăm Puric.


Dar cum o asemenea capodoperă nu putea circula așa, nealocată, cineva s-a gândit să-i găsească un autor. Și l-a ales pe Dan Puric, că cine altcineva putea vorbi cu atâta patos și elocință despre România? Gata, Puric îl semnăm.  

După ce i s-a lipit portretul maestrului Puric, textul a prins aripi ca de arhanghel și s-a viralizat până în cele mai ascunse cotloane ale internetului. Una e să-ți zică unu', Brăduț-Codruț, că ești condus de securiști și alta e să ți-o spună o personalitate publică. Media is the message.

La două luni după publicarea originalului, o domnișoară îmi lăsa următorul comentariu:

"Poate ne spui si ca ti-ai insusit articolul unui tip foarte destept, celebru, dar cu mult bun-simt (spre deosebire de tine), pe nume Dan Puric. Mi-e si rusine sa spun ca ti-am popularizat, timp de cateva luni postul (preluat cu nume si poza autor, bineinteles), cand tu de fapt te ocupi cu plagiaturi. De hoti suntem satui in Romania si, crede-ma, nu plange nimeni dupa ei! Asa ca, daca e adevarat ca ai emigrat, ma bucur nespus!!! Rusine!"

Nici nu intuia dânsa câtă dreptate urma să aibă peste câțiva ani. Și cât îi împărtășesc bucuria că am emigrat.

În noiembrie 2010, la câteva luni după ce textul meu circula deja sub semnătura Dan Puric, bietul om declara aproape disperat că textul nu-i aparține și că nu-i de acord cu el (într-un interviu dat GSP.ro.). Ba mai mult, sugera că cineva încearcă să-i murdărească numele atribuindu-i aiurea diverse articole:

"Mai nou, au scos pe internet o poezie "scrisă" de Dan Puric şi un text, "Rostul", o să le întîlneşti. Nu le-am scris eu. Virusează. E forma mea de igienă, să spun că nu scriu eu prostii. N-are condei băiatul, e prost. Poezia este execrabilă. E o formă de escrocherie, de anulare a tonusului. Scrie Dan Puric, au dat şi un citat mic dintr-o carte de-a mea. Sînt în stare de orice. Ce vreau eu? Vreau conducerea ţării? Hai să fim serioşi! Vreau să fie curat, să nu ne mai umilească prin intelectuali plătiţi să creeze o anumită atmosferă de anesteziere a reflexelor."

(Poezia la care se referă domnul Puric este aici. Mă întreb și azi cine e "prostul fără condei": eu sau poetul?)

Bineînțeles că nici declarația de mai sus n-a avut vreun efect. Domnul Puric, la rândul său, pierduse controlul asupra textului pe care nu-l scrisese și asupra numelui Dan Puric, cu care oricine putea semna orice, mai puțin ordine de plată. Dacă poporul a decis că e al dumitale, al dumitale e și gata! 

Materialul a mai apărut pe câteva site-uri de provincie sau din Diaspora, l-am mai primit în chain mails de vreo zece ori (ba semnat de D.P., ba nesemnat) și părea că s-a dus spre o binemeritată arhivă.  

Dar l-au dezgropat bistrițenii și a reînceput nebunia. Așa e, are dreptate domnul Puric. Nu-i așa, să-l dăm la lei! Am citit câteva comentarii și m-am dus la culcare făcându-mi cruci mai mari decât cea de pe Caraiman. Bietul Dan Puric, vinovatul fără vină. 

Au încercat câțiva - inclusiv eu - să facă lumină în Bistrița Online. Măcar acum, în al doisprezecelea ceas, să-l scăpăm pe Dan Puric de stigmatul unui text pe care nici nu l-a scris nici n-ar fi vrut să-l scrie. Prea târziu. Teoria profețită de domnișoara Lorelei cu peste doi ani înainte prinsese contur. Vorba bancului. 

Nostradamus își ceartă motanul: de ce te-ai căcat în mijlocul camerei peste o jumătate de oră?

Cum am ajuns să-mi plagiez propriul text.


Bloggerul Cuibus a acuzat Bistrița Online de plagiat. Dar nu din motivele pe care le-ai bănui, ci pentru că, zice domnia sa, site-ul ardelean ar fi preluat textul de pe blogul lui (unde-l postase ca fiind al lui Dan Puric). L-am atenționat asupra erorii și, înainte de a face binemeritata corectură pe blogul cu pricina, m-a întrebat, suspicios: 

"L-ai scris tu sau l-ai preluat din cartea lui Puric, pentru ca eu am primit textul de la un prieten care imi zicea ca de la Puric l-a preluat.."

Câțiva prieteni de pe Facebook au dat share la postarea BO, precizând că acesta îmi aparține mie. Cineva a comentat:

"Eu țin minte că am citit textul ăsta într-o carte a lui Puric, prin 2009"

Dezmințirea pe care Bistrița Online a binevoit să o publice pe 17 octombrie beneficiază de următorul comentariu (sunt doar două cu totul; articolul "greșit" are 200):

"Nu e adevarat ce zice asta. Dan Puric l-a scris si domnul din imagine l-a postat pe blogul sau, ulterior."

Și iată cum am ajuns să-mi plagiez propriul text, via o carte a domnului Puric în care acesta, adică textul, n-a apărut. Asta ca să vezi cum funcționează mintea omului. Cum se agață ea de ceea ce-i ține cald.

Mii de scuze și două vorbe despre mame.


Pentru că nimeni nu i-a cerut scuze domnului Puric pentru fandasia creată, cred că ar fi cazul să o fac eu. Sunt singurul vinovabil.

Domnule Puric, vă rog să mă iertați, n-am știut, nu mi-am imaginat că o să se ajungă la așa ceva. Sper că nemeritata asociere nu v-a pricinuit cine știe ce necazuri și că nu v-a scos nimeni ochii pentru prostiile debitate de mine în textul incriminat. Iertați-mă pentru comentariile necurate pe care numele dumneavoastră le-a încasat pe internet în numele meu, iertați-mă că am "virusat", iertați-mă că, în cele din urmă, v-am plagiat fără să vreau. Mii de scuze.

Dealtfel, pe noi ne leagă altceva, cu mult mai drag și cu mult mai nobil, care n-are nicio legătura cu povestea asta. Maicile noastre au fost colege de muncă și prietene. Poate o mai țineți minte pe mama, doamna Luminița Constantinescu, de la Policlinica Urziceni. Ea vă ține minte.

Câteodată, când se întorcea de la servici, îmi zicea: "A fost pe-aici Dănuț al doamnei Puric. Ce băiat frumos, respectuos și talentat! O să ajungă departe!" Ca toate mamele, a avut dreptate. Eu eram mic, mă uitam de jos în sus la imaginea pe care v-o alcătuia. 

Vă adora de pe când erați student. Și vă dădea mereu drept exemplu, deși n-a fost de acord să mă fac și eu actor, așa cum mi-am dorit toată adolescența. Așa am ajuns să dau la Jurnalistică, să scriu și să închei. 

Brăduț Florescu.

15 august 2012

Ce l-au intrebat pe Einstein


  • Cum comentați declarațiile senatorului PSD Dan Șova, care a negat Holocaustul pe teritoriul României?
  • Ca om de știință, credeți că lucrarea de doctorat a premierului Victor Ponta este plagiat?
  • Sunteți specialist în energie; cum comentați insolvența Hidroelectrica?
  • Vi se pare normal ca olimpicii români la matematică să nu primească bani anul acesta pentru medaliile de aur? La dumneavoastră în țară s-ar întâmpla așa ceva?
  • Dacă E=mc2, asta înseamnă că prețurile la încălzire se vor dubla în această iarnă?
  • Cum se aplică teoria relativității în mediul politic? Considerați că situația actuală din România se înscrie în această teorie?
  • Credeți în OZN-uri? Dar în Dumnezeu?
  • Să vorbim despre cariera dumneavoastră. Cum a început totul?
  • Dumneavoastră ați ales fizica sau fizica v-a ales pe dumneavoastră?
  • Câți bani ați câștigat până acum din Teoria Relativității? Se poate trăi din fizică?
  • Cum vi se pare România? Vă place mâncarea? Dar femeile? Credeți că România are potențial turistic?
  • Ce i-ați sfătui pe tinerii specialiști români care aleg să plece din țară? Ați angaja unul la dumneavoastră la institut? Dacă da, cu cât l-ați plăti?
  • Credeți că școala românească ar trebui să pregătească mai mulți filosofi sau mai mulți ospătari?
  • Dacă azi ați avea ocazia să o luați de la capăt, ați face la fel?
Rămâneți cu noi. După pauza publicitară îl avem ca invitat pe domnul Volkswagen Amadeus Mozart, supranumit "Micul Moga". 

5 iulie 2012

Nu ești în target



E o expresie din lumea publicității. Dacă nu te încadrezi în grupul-țintă căruia îi este destinată reclama, se cheamă că "nu ești în target". Prin urmare, reacția ta la reclama respectivă este irelevantă. Nu-ți place? Nu te convinge să cumperi produsul? Nu contează. Nu cu tine vorbeam.

În realitatea marketingului electoral nu există concepte ca "popor", "națiune", "români". Există "grupuri-țintă". Target groups. Dacă asiști cu perplexitate sau revoltă la evenimentele acestor zile, dacă nu înțelegi "cum e posibil" și "unde s-a ajuns", motivul este foarte simplu: nu ești în target.

Calculele se fac cu sondajul în față. Sondajul spune că tu, în general, nu prea votezi. Că ești greu de convins să optezi pentru un partid sau altul, fiind dezgustat de toate. Că ești critic, atent, informat și că ai valori solide.  Refuzi televizorul, citești cărți, bloguri, site-uri de pe-afară, verifici și coroborezi datele. Pentru un specialist în marketing politic, reprezinți o investiție cu risc ridicat. Bagă partidul bani ca să te atragă de partea lui, iar tu în duminica alegerilor pleci la Balcic.

Pe de altă parte, există un target group solid și relativ omogen, pe care "constituționalitatea" sau "statul de drept" nu-l trezesc noaptea din somn. Un grup care își caută idolii în emisiunile de după-amiază ale lui Cătălin Măruță și în talk-show-urile de după meciurile de fotbal. Și care merge să voteze de fiecare dată, că n-are bani să se ducă în Bulgaria și nici altceva de făcut în sfânta zi de duminică. Din punct de vedere al investiției în marketing, votul acestor oameni este ieftin și sigur. Reacția lor la evenimente este relevantă. A ta, nu.

S-au dat multe telefoane zilele astea. Alo, bună ziua, suntem de la institutul. Ce părere ați avea dacă?

Tu probabil că ai respins solicitarea. Erai ocupat sau nu te interesa subiectul. Alții s-au bucurat că cineva de la institutul le cere părerea. Și ceea ce se întâmplă azi, ceea ce se va întâmpla mâine sau luna viitoare s-a validat prin statistică. Da, dom'le, să le facă, să le dreagă, așa le trebuie, de acord!


E democrație.


UPDATE: Peste week-end s-a făcut deja un sondaj.

4 iulie 2012

Nu plânge


Ai dreptul la viață. Până mori de cancer sau leucemie.
Ai dreptul să călătorești. Nu și banii ca s-o faci.
Ai dreptul să votezi. N-ai cu cine.
Ai dreptul să-ți întemeiezi o familie. Dacă încăpeți toți în garsonieră.
Ai dreptul să te informezi. Și să fii dezinformat.
Ai dreptul la exprimare. Dar cine te-ascultă?
Ai dreptul la îngrijiri medicale. Ai grijă de tine.
Ai drept de acces la documentele oficiale. Mai puțin la cele la care n-ai acces.
Ai dreptul la prezumția de nevinovăție. După ce-ai plătit amenda.
Ai dreptul să trimiți petiții autorităților. Autoritățile au dreptul să nu le deschidă. Că și ele sunt oameni.
Ai dreptul la șanse egale. Femeile sunt egale între ele, bărbații sunt egali între ei, țiganii sunt țigani, fără excepție.
Ai dreptul la demnitate. Nu plânge.

27 iunie 2012

Pluripartitism, democratie


Se ține poporul cu dreapta și se seceră cu stânga. Apoi, se ține cu stânga, iar cu dreapta se bate în cuie. După ce ne-am asigurat că n-a mai rămas nimic, dar nimic în picioare, se trece la generația următoare.

3 iunie 2012

Iubește-mă așa cum ești



Termină cu alintul. Nimeni nu te iubește așa cum ești. Norocul tău.

Maică-ta te iubește așa cum erai cand sugeai, făceai pe tine și depindeai cu totul de ea. Nu te iubește pentru ce ești acum. Acum așteaptă să-ți revii. Și va aștepta până la capăt.

Taica-tău te iubește pentru cum erai până te-a scos primul baiat in oraș (fato), respectiv până cand ai crescut mai nănău ca el (băiete) și nu te mai putea pocni fără revanșă.

Prietenii te iubesc așa cum ești. Așa cum ești câteodată. Câteodată nu te iubesc așa cum ești, dar îți găsesc scuze.

Bărbatul/femeia din dotare, singurii care sunt condamnați să trăiască în viu cu tine, nu te pot iubi așa cum ești. Te iubesc pentru ce continui să fii sau să nu fii, pentru ce-ai în plan, pentru ce-ai reușit sau ai ratat, pentru ce va fi sa nu va fi să fie. Că nu s-au înhăitat cu tine doar pentru clipa aia, prima. Le-ai promis ceva.

Tu iubește-te pe tine, sigur. Iubește-te cât poți, dar nu te iubi așa cum ești. Ai deveni o insultă la adresa timpului. Iubește-te așa cum curgi, eventual. 

30 mai 2012

Facebook a lansat optiunea "promoted posts" pentru pagini.

O parte din speculatiile dinaintea listarii Facebook la bursa s-au adeverit. Facebook a lansat optiunea "promoted posts", despre care se stia ca e in teste de o vreme. Optiunea - valabila doar pentru Pages - permite administratorului de pagina sa ofere postarilor sale un plus de vizibilitate in news feed, contra cost. Se merge pe acelasi mecanism de targetare si plata ca in cazul Facebook Ads.

Postările promovate vor arata la fel ca cele "organice", fiind marcate doar printr-o discretă mențiune-text "Sponsored". Exemplul de mai jos este luat din documentația publicată de Facebook.



31 martie 2012

Crisbasan: Prin fotografiile mele, am convins femei sa renunte la operatiile estetice


In fiecare saptamana realizez, pe Facebook Wall-ul meu, asa-numitele "Interviuri la Perete". Discutii in timp real cu oameni care au ceva de spus si aratat. Mai jos, rezumatul intalnirii online de miercuri, cu fotograful Cristian Crisbasan.

Diferenta dintre fotografie si poza.

Brad Florescu: Am sa incep cu o intrebare de la Alexandrina Boariu: da-ne cateva exemple de fotografi sau pictori care iti plac / te inspira (e vreunul roman?)? si in particular, iti plac Araki si Helmut Newton?

Cristian Crisbasan: Of, cu exemplele astea... Da, imi plac si Araki si Newton si Joel Peter Witkin si Marc Lagrange si Albastru Închis și domnul Andrei Pandele si Fane Jeg. Imi place orice imagine care imi spune ceva, indiferent cine a facut-o, cu ce scule sau in tehnica.

Florescu: Ziceai la un moment dat ca iti plac fotografiile care spun mai mult decat arata. Adica?

Crisbasan:  Adica avem un mar pozat pe o masa. Sau putem avea un mar fotografiat pe o masa. In primul caz, avem o imagine cu un mar care sta pe o masa si nimic mai mult. In cel de-al doilea caz, intram intr-o poveste. Totul e in mintea noastră. Dar fotografiile ne pot da declicul de a intra in poveste. Fotografiile, nu pozele.

(completare ulterioara) Fotografii se impart in trei categorii. Cei care fac o femeie asa cum este si atunci avem o poza cu o femeie goala si atit. Nici obscen, nici frumos. Apoi avem fotografii care scot tot ce este mai urit intr-o femeie - fie ca o uritesc urit, fie ca o uritesc glossy - si asta este mincinos. Si, in fine, fotografii care fac fotografii-portret ale unei fiinte umane asa cum a facut-o natura, fizic. Daca hainele nu conteaza, de ce le aratam si de ce ne ascundem dupa ele? Daca renuntam la haine, trecem si peste nuditate si intram in cine sintem. De aici incepe povestea. Adica, nu mai avem o poza cu un mar care sta pe o masa, ci inceputul unei calatorii care se deruleaza in mintea noastra.

Florescu: Da, am invatat de la tine sa folosesc corect acesti termeni: fotografia e arta si rezultatul ei. Poza e POSTURA in care sta cel fotografiat. De retinut.

Crisbasan: Nu, fotografia este o creatie. Daca este si arta, asta o vor consacra timpul si perceptiile oamenilor in timp.


O definitie a frumusetii

Florescu: Dupa ce criterii iti alegi modelele? Ce inseamna pentru tine o femeie frumoasa? Frumusetea este apriori fotografiabila sau mai trebuie ceva?

Crisbasan: Fotografiez doar femeile care imi plac, cu care pot stabili o legatura, o comunicare, un dialog. Nu poti fotografia oameni care iti sunt indiferenti, antipatici, care te antipatizeaza ei sau nu te vad. Din toate femeile carora le-am propus vreodata sa se lase fotografiate, cred ca doar 5 % au acceptat si am si lucrat impreuna. Era o vreme cind ma nemultumea chestia asta. Azi imi spun ca am fotografiat exact pe cine a fost sa fie. Nici mai mult nici mai putin. Frumusetea femeii vine din felul in care se misca, priveste, vorbeste, fumeaza, se imbraca, se dezbraca, se spala - nu din anatomie. Anatomia e porno.

Florescu: Cum convingi o femeie (care nu e model profesionist) sa-ti pozeze? Cum o aduci in starea de dori sa se arate? Cum o aduci in starea potrivita pentru fotografie?

Crisbasan: Ne cunoastem. Ca oameni. Ne imprietenim. Comunicam. Este un drum, unic de fiecare data, care se scrie cu fiecare pas. Vedem unde ne duce. Daca nu pornesti la drum cu tabu-uri, sabloane, prejudecati, drumul iti va oferi mereu surprize neasteptate si pozitive creativ. Este si o chestieune de incredere umana, intre mine si ea. Ei trebuie sa-i placa modul meu de a privi FEMEIA si sa simta ca este OK sa se lase privita si suprinsa in acest fel.
Si mai este ceva. Ea este - ca in viata - complementara mea - in acest proces. Fara ea, imaginile mele nu ar exista.
  
Sex si McDonald's

Florescu:  Imi spuneai ieri ca, daca acum 5-7 ani, multi te intrebau: "Bai, te-ai culcat cu bruneta aia superba? Da' cu blonda?", azi nu te ma intreaba nimeni asa ceva. De ce?

Crisbasan: ‎"Daca faci sex cu ele - esti un porc. daca nu faci sex cu ele - esti un prost". Iata una dintre (falsele) dileme definitorii pentru majoritatea acestui popor, dilemă din care încă nu putem iesi. O dilema pe care prefer sa o las asa, fie dilema veche sau noua.
Niciodata nu se intimpla nimic pe lumea asta daca nu vrea femeia. Cu exceptia cazurilor de violenta, desigur, sau de neputinta fizica. Pe de alta parte, sex poate face oricine, oricind. Mai greu este sa faci fotografii. Eu incerc sa fac fotografii.

Florescu: Cum a evoluat raportul dintre romani si sex/sexualitate in ultimele doua decenii?

Crisbasan: Cum? Exact ca evolutia locului numit Vama Veche - care a ajuns o mizerie de lux. Romanii au descoperit sexul asa cum au descoperit McDonlads si Coca- Cola ceea ce i-a dus la bulimie si obezitate si degradarea sistemului imunitar cu E-uri. Cam asa.

Elena Stanciu: S-a întâmplat vreodată ca femeia pe care ai fotografiat-o să regrete și să-ți ceară să ștergi/să nu publici/să arunci fotografiile cu ea? Dacă da, i-ai îndeplinit dorința sau ai încercat să o convingi că nu are motive să regrete?

Crisbasan: Da, mi s-a intimplat asta. Motive? "M-am casatorit cu unu' gelos. Mi-am luat un job serios. M-am facut femeie serioasa" Etc. Societatea isi conserva inca foarte bine rolul ei de dresor de constiinte. Le-am respectat dorinta, ca nu am vanitatea ca imaginile mele ar fi mai importante decit viata cuiva. Eu creez din pura placere. Daca iese cu scandal, nu mai este placere. Si atunci, la ce bun?

Florescu: Crezi ca un fotograf bun poate aborda orice gen: portret, peisaj, jurnalism? E o chestiune de tehnica, de cultura a imaginii sau de perspectiva personala, de unghi din care se spun povestile?

Crisbasan: Un fotograf bun este acela care cu onestitate descopera cine este, ce are de spus si respecta asta, este consecvent - chiar daca toata lumea arunca cu noroi in el. Lumea este una. Privirea noastra - unica. Daca vedem cu onestitate, nu exista subiect de ne-fotografiat. Vorbesc aici de fotografia de autor, nu de fotografia comerciala, care vinde rufe, E-uri si sloganuri de orice fel.

Cum se antreneaza un fotograf

Florescu:  Observ ca noul val de amatori seriosi pun foarte mult accent pe tehnica. Unde ar trebui trasa linia? Nu cumva fotografia aluneca incet-incet spre fictiune?

Crisbasan:  Cu cit Photoshopul avanseaza mai mult, cu atit este nevoie de "haselbladuri" mai scumpe. Din pacate, nu se poate inventa un Photoshop si pentru suflet, minte, inima, talent, inspiratie, instinct. Da, cu cit se fac mai multi bani din publicitate, cu atit se investeste mai mult in tehnica de a minti ca o crema minune te intinereste cu 125 de ani.

Iulia Szolga: In fond si la urma urmei de ce anume depinde ca o fotografie sa fie etichetata drept o fotografie reusita? De aparatul performant al fotografului sau de altceva?

Crisbasan:  In primul rind si ACUM depinde de TINE, cu tot ceea ce esti tu. Restul se consacra ca arta si valoare in timp. Ceea ce precede tehnica, este IDEEA. Tehnica se adapteaza la idee, la concet. Willy Ronis a spus: "Nu camera face fotografia, fotograful afce fotografia". Omul, adica.

Florescu: Daca fotograful - si nu camera - face fotografia, ce "tehnici" recomanzi pentru un ochi fotografic mai bun, pentru un suflet fotografic mai bun? Cu alte cuvinte: cum se poate antrena un fotograf?

Crisbasan: A face fotografie este o stare de spirit. Inseamna sa fii martor, sa depui marturie. Daca nu esti onest, esti acuzat de sperjur, nu? Antrenament: sa vezi cine esti si ce vrei sa spui, sa spui asta, sa vezi ce au spus si altii si sa iei de la ei idei in mod creativ (nu solutii in mod mimetic), sa cunoasti oameni, sa fii mereu alert, la pinda, sa-ti exersezi voyeur-ismul. " A fotografia este ceva foarte pervers", spunea Diane Arbus, referindu-se la voyeur-ism. Să simti enorm si sa vezi monstruos. Sa nu ai prejudecati, pudori, sabloane, frici, complexe. Sa-ti extinzi mereu limitele libertatii interioare prin cercetare si explorare. Creatia nu este nici morala, nici imorala. Este amorala. Cind expunem ceea ce am creat, atunci abia ne lovim de morala.

Florescu: Cand poate fi o fotografie considerata drept marturie mincinoasa?

Crisbasan: Cind este lipsita de onestitate. Si asta este de fapt, pornografia. Trebuie sa inlocuim pornografia cu sexul si dragostea. Pornografie este gratuitatea, lipsa de continut, mediocritatea, fițele, vanitățile fără bază, aroganțele deșarte, Patul lui Porcust, cosmetizarile, corectiile de la natural. Stii ce este pornografia? Apa moarta. destructurata, lipsita de energii. De fapt, ca sa ma intorc in timp, in limba greaca "pornos" si "graphos" erau insemnarile prostituatelor, condicutele. Cum sa fie asa ceva obscen? Obscen este cind plinge de mama focului nevasta lui Adrian Nastase in sala de proces " de rusinea care i-au facut-o"


Terapia prin fotografie

Oana Reveica: Se poate vorbi de o terapie/descoperire ”de sine” prin fotografie? Și aici mă refer cei aflați în fața aparatului, nu în spatele lui.

Crisbasan:  Da, Oana, a face fotografie, a crea in acest mod este o terapie. Este un mod de a descoperi lumea. O recomand tutoror si mai ales copiilor. Este terapie si pentru fotograf, si pentru model. Cu imaginile mele, am convins cateva femei sa renunte la operatii estetice.

Florescu: Traiesti din fotografie? Se poate trai din "fotografia de autor"? Se poate trai fara E-uri?

Crisbasan: NU, Brad, nu se poate trai fara E-uri. Stii de ce? Pentru ca exista banii. Eu nu traiesc din fotografia de autor. Dupa 1 album personal, 2 antologii Taschen, 1 antologie FKG/LOFT Publications, nu m-am imbogatit. Nici nu am vrut asta. Ceea ce am vrut a fost mereu aceasta continua, nesfirsita placere de A REALIZA VERSIUNI IN IMAGINI ALE AMINTIRILOR MELE.

Florescu: Concursurile de fotografie. Ce se cauta, ce se premiaza? S-au schimbat criteriile in ultimii ani? Ma refer la concursurile de afara.

Crisbasan: Nu ma intereseaza absolut deloc concursurile de fotografie. Refuz de ani de zile orice invitatie. In afara de specia numita foto-jurnalism ( fotografia document), restul sint irelevante ca stabilire a unor ierarhii. Ceea ce conteaza este sa-ti faci imaginile publice, sa apari in albume de fotografie si sa faci expozitii.

Cristian Radu: Traim, dupa parerea mea, intr-o lume in care este inflatie de imagine. Oriunde intorci privirea esti asaltat de imagini. Oamenii isi trimit imagini in loc de sms-uri. Cum crezi ca influenteaza asta fotografia? Sunt oameni mai putin sensibili la fotografie? Se imunizeaza? Se simt fotografii presati sa faca fotografii mai 'altfel' pentru a le face vizibile? Ce simti tu in privinta asta?

Crisbasan:  Este doar o schimbare de paradigma. daca stai sa te gindesti bine, pina la limita contactului fizic, nu suntem decit niste imagini in miscare. Si ceea ce ramine din noi pentru altii, la sfirsitul zilei sau chiar dupa o viata, este doar o clocetie de amintiri vizuale.

Alex Timpau: Mie imi place seria ta, "Despre puterea trupului gol" si am o intrebare: De ce au rama imaginile? (pentru ca ar trebui sa stea pe noptiera?)

Crisbasan: Imaginile au rama pe post de simbol. Cu rama somptuoasa inramam ceva de pret. In acest caz, onestiatea femeilor care au luat parte la proiect.


Crisbasan: Mai am ceva de spus. Nu exista oameni uriti, de ne-fotografiat. "Fotogenia" este o timpenie. Exista numai oameni carora le este frica. Atunci se uritesc. Cel mai greu cind fotografiezi un om este sa-l faci sa nu-i mai fie frica, adica sa-l faci sa nu mai MIMEZE FIRESCUL.

Mai multe despre Cristian Crisbasan aici si aici. Toate fotografiile care insotesc aceasta postare ii apartin lui Cristian Crisbasan.

UPDATE: Fotografiile asociate acestui articol au fost postate prin embed din site-ul domnului Cristian Crisbasan. Nu le mai poti vedea pentru ca maestrul Crisbasan a inchis site-ul respectiv.

7 martie 2012

Românii sunt masoni

Notă: această postare a fost inspirată de articolul lui Doru Bușcu din Cațavencii și de campania Românii sunt deștepți realizată de McCann Erickson pentru ciocolata Rom.

S-a rezolvat: românii sunt deștepți. Dacă nu ca națiune, măcar ca termen de căutare pe Google. Ce se întâmplă însă dacă-i luăm pe români la căutat unul câte unul, pe orizontala reprezentanților?

Sugestiile Google, cu câteva mici și pilduitoare excepții, indică faptul că toți cei care ne conduc, politic, economic sau atitudinal, sunt masoni evrei homosexuali. Nu te lăsa păcălit de termenul "căsătorit". E doar un cod masonic (Casă de piatră!, dah).

Dacă ne place să credem că "Românii sunt deștepți", atunci se impune să luăm de bune și realitățile cutremurătoare de mai jos.


 









  


Și acum notabilele excepții: cine nu este nici mason, nici evreu și nici căsătorit. Cu ei poate începe reformarea clasei politice.










21 februarie 2012

Tăblițele managerului român

Daca dai click pe poză ajungi pe site-ul meu.

O echipă de fotbal formată doar din atacanți va da cele mai multe goluri.

Avioanele scumpe zboară singure. Nu văd de ce-am angaja piloți.

Salariul fiecărui angajat e luat de la gura copiilor mei.

Accept sfaturi profesionale doar de la cei care au dat mai multă șpagă ca mine.

Un satelit poate fi lansat pe orbită fără să mai dăm bani pe rachetă. Rezolv eu să se schimbe legea gravitației prin Hotărâre de Guvern pentru alea cinci minute până ajunge mizeria pe Lună. 

Investiția în oameni e cea mai importantă, chiar dacă oamenii respectivi sunt în partidele din Opoziție.

Cercetarea e o chestie pe care o fac străinii și o pun pe internet gratis pentru toată lumea.

Team Building înseamnă că vă dați cu ATV-ul pe banii mei (luați de la gura copiilor). Și Riesling de Jidvei.

Facultatea te învață numai prostii. Dovada e că studenții lucrează gratis cât sunt studenți și vor salariu după absolvire. Asta i-a învățat facultatea, decât.

Nu zic că școala nu e importantă. Și eu am fost la un NBA. Dar tot ce știu am învățat la școala vieții, inclusiv limba engleză.

Eu am pornit de jos, ca macaragiu.

17 februarie 2012

6 februarie 2012

18 ianuarie 2012

Pentru ce protestează românii


Românii protestează pentru iertarea greșelilor. Ca o beție, ca un somn, ca o dimineață. Românii protestează ca să li se ierte lor greșalele lor, ca toate alegerile lor să fie șterse cu buretul, ca împrumuturile să nu se fi împrumutat, ca aleșii să nu fi fost aleși, copiii să nu se fi născut și morții să nu fi murit. Românii au jucat, au pierdut și îi bat obrazul celui care le-a luat banii. Ce dracu, bă, am familie.

Românii protestează ca să le luați tot și să-i lăsați în pula mea în pace.


5 ianuarie 2012

iGeneration


Crede în tine.

Dacă n-ai niciun Dumnezeu, crede în tine. Dacă nimeni nu crede în tine, fă-o tu. Te vor urma și alții. Te vor urma cei care nu cred în nimic, cei pentru care nimicul tău e de urmat pentru că crede în sine. Ambiția e considerată o virtute într-o lume fără virtuți.

Istoria ne oferă dureroase exemple oameni care, negăsind nici calea spre credință, nici pe cea către îndoială, s-au chipcioplit cu toată sluțenia lor, fizică și morală. Și lumea s-a pus la mintea, mai târziu, la picioarele lor. Heil!

Savanții și artiștii, oamenii păcii în general, sunt contaminați de îndoială. Din îndoială trăiesc și creează. N-au cum să conducă lumea. Cine s-ar lăsa pe mâna unuia care nu are încredere în el?

"This is my rifle. There are many like it, but this one is mine."

Crezi în tine. Tu ești Dumnezeul tău, să n-ai alți dumnezei în afară de Tine. Fă-ți chip cioplit și roagă-te la el. Odihnește-te tot timpul. Fă-ți părinții să te cinstească. Ucide, fură, fute cât poți, râvnește indiferent ce și obține indiferent prin ce mijloace, minte și înșală. Trăiește-ți viața ca și cum ar fi singura și singură va fi.

3 ianuarie 2012

Teoria teoriei conspirației


Dacă un lucru nu e absolut imposibil, iar cineva are interesul ca acest lucru să se întâmple și dispune de resursele necesare pentru a-l face să se întâmple, atunci acel lucru se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Nu supraevalua respectul pentru lege, bunul simț, sănătatea mintală și frica de Dumnezeu.