Chestiunea europeană. Un discurs al lui George Friedman care lămurește multe.

George Friedman este fondatorul StratFor (prescurtarea Strategic Forecasting) pe care ProTV o descrie drept "una dintre cele mai apreciate agenții de analiză din SUA". Domnul Friedman a venit de câteva ori în România oferind declarații și interviuri inclusiv televiziunii sus-menționate.

În februarie 2015, George Friedman a fost invitat să vorbească în cadrul întrunirii anuale a "The Chicago Council on Foreign Affairs", o organizație fondată în 1922 ca "forum imparțial de dezbatere a politicii externe".

Discursul domnului Friedman este mai lung, incluzând și povești despre propria familie, refugiată din Ungaria în Statele Unite după al doilea război mondial. Întreaga intervenție, titrată "Europa, hărăzită conflictului?" poate fi vizualizată pe pagina evenimentului.

Am să mă opresc la un fragment din cele spuse de George Friedman în cadrul conferinței, răspunzând întrebărilor publicului. Sunt lucruri foarte interesante pe care oricine, cu atât mai mult est-europenii, ar fi bine să le cunoască încât pot oferi o imagine a destinului acestei regiuni aflate sub presiuni geopolitice majore.

Fragmentul la care mă refer a fost editat și subtitrat de un utilizator german din ce-mi dau seama. Nu cred că se poate pune problema unor scoateri din context. Frazele domnului Friedman sunt ne-editate. S-au tăiat integral sau parțial întrebările la care răspunde, dar replicile vorbitorului par neatinse de foarfecă.

Am făcut la rândul meu un transcript și o traducere a fragmentului, le poți accesa la finalul materialului. Dacă nu ai timp să parcurgi tot textul am să încerc un rezumat al ideilor principale.

• Europa nu există ca partener de discuție pentru SUA. Americanii au relații cu state, nu cu Europa.
• Pacea europeană va lua sfârșit. Vor fi conflicte, vor fi morți, iar prima victimă va fi însăși ideea excepționalismului european.
• În Europa de Est, SUA acționează în afara contextului NATO pentru a evita eventualul veto al unui stat membru.
• Un român, un ungur sau un polonez trăiesc într-un univers diferit de cel al neamțului sau spaniolului.
• SUA vor să construiască un "cordon sanitar" pentru izolarea Rusiei, iar România va face parte din acest cordon. Constructul geopolitic astfel rezultat reflectă conceptul geopolitic Intermarium - spațiul dintre mări care leagă Baltica de Marea Neagră - o idee mai veche a polonezului Jozef Pilsudski. 
• Cordonul include Bulgaria, România, Polonia și Țările Baltice. În aceste țări vor fi amplasate preventiv blindate, artilerie și alte echipamente (au fost deja livrate în august).
• Friedman recomandă abordarea lui Ronald Reagan, aceea de a antagoniza potențialii inamici și a-i susține unul împotriva celuilalt tocmai pentru a nu le permite să se coalizeze împotriva SUA. Cazul războiului Iran-Irak.
• Cucerirea unui teritoriu este imposibilă din rațiuni de dezechilibru numeric între invadatori și invadați.
• Pentru SUA, extremismul islamic este o problemă, nu o amenințare existențială.
• Încercarea de a instaura o democrație într-un stat pe care, prin acțiunile anterioare, SUA l-au destabilizat, este o imensă greșeală. Afghanistan este un astfel de exemplu.
• Un imperiu care încearcă să controleze direct teritoriile cucerite se va prăbuși. Imperiul Roman își controla teritoriile prin regi supuși Împăratului. 
• Mai întâi de toate, SUA trebuie să conștientizeze că reprezintă un imperiu.
• SUA și Rusia au pus cărțile pe masă. Marea dilemă a jocului geopolitic în Europa o reprezintă poziția Germaniei.
• O colaborare strânsă între capitalul și tehnologia germane, pe de o parte, și resursele naturale și forța de muncă a Rusiei, pe de altă parte, este una dintre spaimele majore ale SUA.
• Germania este într-o dilemă eternă. Pe de o parte e o putere economică uriașă, pe de altă parte este foarte fragilă geopolitic. Nu a reușit până acum să reconcilieze cele două aspecte.

Transcriptul complet

George Friedman la Chicago Council, 3 februarie 2015.

Niciun loc din lume nu e pacificat pentru mult timp, nici chiar noi, SUA, care avem tot timpul războaie.

Europa se va întoarce la umanitate. Va avea războaiele sale, păcile sale, viața sa. Poate că nu vor fi 100 de milioane de morți, dar ideea excepționalismului european va muri prima. Vor fi conflicte, așa cum a fost cel din Iugoslavia sau cel de acum din Ucraina.

Cât despre relația cu SUA, noi nu mai avem o relație cu Europa. Avem o relație cu România, avem o relație cu Franța. Nu există o Europa cu care să relaționăm.

(Întrebare din public: este extremismul islamic principala amenințare pentru SUA? Credeți că se va stinge de la sine sau că va continua să crească?)

Pentru SUA, este o problemă, nu o amenințare existențială. Trebuie abordată proportional. Noi avem alte interese de politică externă. Interesul primordial pentru care am luptat în războaie de-a lungul ultimului secol – WWI, WWII și Războiul Rece – a fost relația dintre Germania și Rusia, pentru că, unite, reprezintă unica forță care ne poate amenința, și să ne asigurăm că această unire nu se produce. Dacă ești ucrainian, este esențial să te îndrepți spre singura țară care te va ajuta: SUA.

Acum o săptămână – zece zile, Generalul Hodges, comandantul armatei SUA în Europa, a făcut o vizită în Ucraina și a anunțat că traineri americani vor veni acolo oficial, nu neoficial. Ba chiar a medaliat luptători ucrainieni, deși protocolul militar prevede că străinii nu primesc medalii. 

Dar el a făcut asta, demonstrând că aceea este armata lui. Apoi a plecat și a anunțat că SUA vor pre-amplasa blindate, artilerie și alte echipamente în Statele Baltice, Polonia, România și Bulgaria, ceea ce este un subiect foarte interesant.

Așadar Statele Unite vor trimite armament. Desigur, în seara asta au negat, dar așa vor face. Armele vor fi livrate.

În toate aceste demersuri, SUA au acționat în afara contextului NATO.  Pentru că în NATO orice decizie trebuie luată cu sută la sută din voturi, orice țară poate exercita veto pe orice subiect. Și turcii vor fi acolo doar ca să chicotească.

Ideea este că SUA sunt pregătite să creeze un „cordon sanitar” în jurul Rusiei, iar rușii știu asta. Rusia crede că intenția SUA este să destrame Federația Rusă. Așa cum spunea Peter Lowry (???), nu vrem să vă ucidem, doar să vă rănim un pic. (râde)

Oricum ar fi, ne-am întors la vechiul joc. Și dacă întrebați un polonez, un ungur sau un român, veți afla că ei trăiesc într-un cu totul alt univers decât un german sau un spaniol.  Deci nu există elemente comune în Europa. Dar dacă aș fi ucrainian aș face exact ce fac ucrainienii acum: aș încerca să-i implic pe americani (draw Americans in).

(întrebare care lipsește din înregistrare)

SUA au un interes fundamental: controlul tuturor oceanelor lumii. Nicio altă putere mondială nu a mai reușit așa ceva. Din acest motiv noi ajungem să-i invadăm pe alții, dar ei nu ajung să ne invadeze pe noi.  E un lucru foarte drăguț (nice). 

Menținerea controlului asupra oceanelor și a Spațiului este temelia puterii noastre.  Cel mai bun mod de a înfrânge o flotă inamică este să nu permiți ca aceasta să fie construită. UK a reușit ca nicio altă putere europeană nu va reuși să construiască o flotă asigurându-se că statele europene săreau mereu una la gâtul alteia.

Abordarea pe care o recomand este cea adoptată de Ronald Reagan în cazul Iranului și Irakului. A finanțat ambele tabere astfel încăt să se lupte între ele și nu împotriva noastră. A fost cinic, cu siguranță imoral, a funcționat...SUA nu pot ocupa Eurasia. 

În momentul în care primul bocanc calcă pe pământ, diferența demografică este net în defavoarea noastră. Putem înfrânge o armată, dar nu putem ocupa Irakul. Ideea că 130.000 de oameni pot ocupa o țară cu 25 de milioane de locuitori...ei, bine, raportul dintre polițiști și cetățeni este mai mare în New York decât ce-am trimis noi în Irak.

Deci nu putem avansa în sensul ăsta, dar ce putem face este să susținem diverse forțe în conflict pentru a ne asigura că se concentrează asupra lor. Le oferim suport politic, ceva suport economic, suport militar, consilieri și în extremis să facem ce-am făcut în Japonia (se corectează) în Vietnam, în Irak și în Afghanistan: spoiling attacks, atacuri destabilizatoare. Aceste atacuri nu sunt menite să-i distrugă, ci să le strice echilibrul.

Ce-am făcut în aceste războaie...de pildă, în Afghanistan am rupt echilibrul Al Qaeda. Problema pe care ne-am creat-o – fiind atunci tineri și proști – a fost că, după ce-am rupt echilibrul, în loc să spunem „bună treabă, hai să mergem acasă”, ne-am zis „Ce ușor a mers! De ce să nu clădim o democrație aici?” Acesta a fost momentul când ne-a lovit demența.  Răspunsul este, deci, că SUA nu pot interveni constant în Eurasia. Trebuie să intervină selectiv și rar.

Doar în cazuri extreme trebuie să trimitem trupe ca prim pas. Iar când trimitem trupe trebuie să ne fie clar care ne este misiunea, nu să dezvoltăm fantezii psihotice. Să sperăm că acum ne-am primit lecția; durează ceva până copiii își învață lecțiile.

Deci cred că aveți dreptate. Noi, ca imperiu, nu putem face asta. UK nu au ocupat India. A luat câteva state indiene și le-a asmuțit unul împotriva celuilalt și au oferit câțiva ofițeri britanici pentru o armată indiană.  Imperiul Roman nu trimitea armate uriașe, numea regi care răspundeau în fața împăratului pentru menținerea păcii. Pilat din Pont e un astfel de caz.

Deci imperiile care controlează totul direct – cum a fost imperiul nazist – sucombă. Nimeni nu are atâta putere. Trebuie să fii deștept. Dar nu asta este încă problema noastră, ci admiterea faptului că suntem un imperiu. Încă nu am ajuns la punctul acela la care să ne retragem convinși că totul va fi bine. Încă nu suntem gata pentru capitolul 3 al cărții.

(Întrebare din public: Deduc, din comentariile dumneavoastră, că moneda Euro nu va supraviețui. Întrebarea este tăiată la editare).

Problema în discuție pentru ruși este: vor reuși să mențină o zonă-tampon măcar neutră sau Occidentul va penetra atât de adânc în Ucraina încât va ajunge la 70 de mile de Stalingrad și la 300 de mile de Moscova? Pentru Ruși, situația Ucrainei reprezintă o amenințare existențială pe care nu o pot scăpa de sub control. 

Pentru SUA, întrebarea este: dacă Rusia se agață de Ucraina unde se va opri? Așadar se întâmplă diverse accidente - pentru care Generalul Bredlove a fost desemnat să-și asume vina  - e vorba de prepoziționarea de armament în Bulgaria, România, Polonia și Țările Baltice. Acesta este Intermarium, de la Marea Neagră la Marea Baltică, la care visa Pilsudski. Aceasta este soluția pentru SUA.

Problema la care nu avem un răspuns este ce va face Germania. Jolly jocker-ul situației din Europa este că, în timp ce noi construim cordonul sanitar nu în Ucraina, ci spre Vest, iar Rusia încearcă să țină cumva Ucraina afară din el, nu știm poziția Germaniei.

Germania are o situație foarte specială. Fostul cancelar Gerhard Schroder e în bordul de conducere al Gazprom, ei au o relație foarte complexă cu rușii. Nici nemții nu știu ce să facă. Au nevoie să exporte, rușii pot prelua aceste exporturi, pe de altă parte dacă nemții pierd zona de comerț liber trebuie să construiască altceva.

Pentru SUA, principala teamă o constituie capitalul rusesc, tehnologia rusească (se corectează)...vreau să spun capitalul german, tehnologia germană, resursele naturale rusești și forța de lucru rusească...e singura combinație care, timp se secole, a speriat de moarte Statele Unite.

Cum se joacă asta? Ei bine, SUA și-au pus deja cărțile pe masă: e linia de la Marea Baltică la Marea Neagră.  Cărțile rușilor au fost întotdeauna pe masă. Ei au nevoie de o Ucraină măcar neutră, nu de una pro-occidentală. Belarus e altă întrebare.

Așadar, oricine îmi poate spune ce vor face nemții îmi va dezvălui și următorii 20 de ani de istorie. Din nefericire, nemții încă nu s-au hotărât, iar asta a fost mereu o problemă a Germaniei. o putere economică uriașă, foarte fragilă geopolitic și niciodată complet capabilă să reconcilieze cele două lucruri. 

Încă din 1871 aceasta a fost “chestiunea germană”. Și chestiunea europeană. Gândiți-vă la această chestiune germană care se ridică din nou. La asta trebuie să răspundem. Încă n-am reușit. Nu știm ce vor face.

Read More

Nu ești în target

E o expresie din lumea publicității. Dacă nu te încadrezi în grupul-țintă căruia îi este destinată reclama, se cheamă că "nu ești în target". Prin urmare, reacția ta la reclama respectivă este irelevantă. Nu-ți place? Nu te convinge să cumperi produsul? Nu contează. Nu cu tine vorbeam.

În realitatea marketingului electoral nu există concepte ca "popor", "națiune", "români". Există "grupuri-țintă". Target groups. Dacă asiști cu perplexitate sau revoltă la evenimentele acestor zile, dacă nu înțelegi "cum e posibil" și "unde s-a ajuns", motivul este foarte simplu: nu ești în target.

Calculele se fac cu sondajul în față. Sondajul spune că tu, în general, nu prea votezi. Că ești greu de convins să optezi pentru un partid sau altul, fiind dezgustat de toate. Că ești critic, atent, informat și că ai valori solide.  Refuzi televizorul, citești cărți, bloguri, site-uri de pe-afară, verifici și coroborezi datele. Pentru un specialist în marketing politic, reprezinți o investiție cu risc ridicat. Bagă partidul bani ca să te atragă de partea lui, iar tu în duminica alegerilor pleci la Balcic.

Pe de altă parte, există un target group solid și relativ omogen, pe care "constituționalitatea" sau "statul de drept" nu-l trezesc noaptea din somn. Un grup care își caută idolii în emisiunile de după-amiază ale lui Cătălin Măruță și în talk-show-urile de după meciurile de fotbal. Și care merge să voteze de fiecare dată, că n-are bani să se ducă în Bulgaria și nici altceva de făcut în sfânta zi de duminică. Din punct de vedere al investiției în marketing, votul acestor oameni este ieftin și sigur. Reacția lor la evenimente este relevantă. A ta, nu.

S-au dat multe telefoane zilele astea. Alo, bună ziua, suntem de la institutul. Ce părere ați avea dacă?

Tu probabil că ai respins solicitarea. Erai ocupat sau nu te interesa subiectul. Alții s-au bucurat că cineva de la institutul le cere părerea. Și ceea ce se întâmplă azi, ceea ce se va întâmpla mâine sau luna viitoare s-a validat prin statistică. Da, dom'le, să le facă, să le dreagă, așa le trebuie, de acord!


E democrație.


UPDATE: Peste week-end s-a făcut deja un sondaj.

Read More

Câteva note în plus la Imnul Naţional

Andrei Pleşu lansa săptămâna trecută o analiză a raportului dintre mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" şi aspiraţiile actuale ale naţiunii cu acelaşi nume. 


"Sînt de părere că textul imnului nostru este vetust (inactual), nevrotic, autodenigrator, funebru." zice textul, iar adorabila paranteză stă mărturie că domnul Pleşu şi-a asumat specificităţile tranziţiei de la cititor la user.


Astăzi, ziarul "Adevărul" preia şi dezvoltă ideea, într-o manieră uşor campaniardă. Încă o aripă de fluture pentru încă un tsunami de patriotism majuscular pe internet.  "PE TINE TE REPREZINTA ACEST IMN...?" sau "VOTEAZA PENTRU CA NOUL IMN SA FIE..." sau "NE-AM SATURAT SA..." Pe coama valului, surfing politic.  


Anii electorali şi cei pre-electorali par a fi cei mai propice pentru dezhumarea unor teme, cauze, idei, soluţii. Roşia Montană, monarhia, Constituţia, Garda de Fier, imnul de stat şi cetera. Pentru cazul de faţă, istoria va consemna că totul a început de la Marcel Pavel.


Indiscutabil, România are nevoie de un branding intern. Prin asta nu înţeleg campanii de genul "Vizitaţi Litoralul", ci o regândire a capacităţilor, valorilor şi misiunii acestei întreprinderi numite România. Imnul de stat e un vehicul esenţial pentru inseminarea unui sens comun în mentalul naţiunii. Însă "Deşteaptă-te, Române" nu e cea mai fericită mantră pentru un popor care, cel puţin formal, se îndreaptă spre mântuirea comunitară.


De câte ori aud sau mă gândesc la imn, îmi apar în minte două imagini, despărţite de o baricadă: Răzvan Raţ de o parte şi un super-atacant francez, olandez sau italian de cealaltă. 


E injust să ne cântăm frustrările şi setea de sânge în faţa bieţilor cocoşi galici, a portocalelor mecanice şi a mâncătorilor de broaşte, mai ales că primii şi ultimii ne sunt fraţi de gintă, cu precădere de la paşopt încoace.


Aş păstra "Deşteaptă-te, române!" doar pentru confruntările sportive cu selecţionatele Imperiului Otoman, URSS sau Austro-Ungariei, în cazul în care tragerea la sorţi pentru preliminariile EURO 2016 ne vor acorda aceste revanşe istorice.


Încă o concesie şi ultima. Imnul actual ar putea fi intonat la finalul fiecărei înfrângeri, indiferent de adversar. Nu poţi să cânţi "Deşteaptă-te, române!" decât din poziţia culcat pe spate, călcat pe faţă şi te las pe tine să continui aliteraţia. Da. Aşteptăm învingătorii să iasă din stadion şi ne punem pe cântat, cu lacrimi în barbă şi iarbă-ntre dinţi. Revedem înregistrarea înainte de meciul următor, ori niciodată.


Apoi, dacă tot o fi să-l schimbăm, hai să găsim un imn pentru toţi care trăiesc în sau prin ţara asta, români de alte etnii, limbi şi culturi. Mâine-poimâine se fac 100 de ani de la Marea Unire. Să construim noua Românie pe o nouă duşmănie. Pe o rivalitate modernă, în pas cu paradigma secolului 21, pe o inamiciţie de sorginte energetică, tehnologică, financiară. Asta ar trebui turnat în ghiers şi intonat înainte de ora de dirigenţie.


Pentru că, dacă există în "Deşteaptă-te, Române" o idee integratoare care funcţionează la toate nivelurile societăţii,  aceea este obsesia pentru duşmani şi moartea acestora. 

Read More

Micropulii Alfa

În România trăiesc doar masculi alfa. De aceea nu mai avem nici campioni, nici conducători, nici gânditori, nici gânduri. Decât manele*.

Sportul, singurul domeniu în care femeile au dreptul de a concura doar între ele - că altfel îţi dai seama ce bătaie şi-ar lua - dă o măsură obiectivă a fenomenului. Succesele, bucuriile şi medaliile sunt aduse în principal de fete. E un fenomen care surprinde. O ţară de masculi alfa, bărbaţi de bărbaţi şi şmecheri de şmecheri, e reprezentată la vârf de femei. Să mă ierte Lucian Bute, excepţia care a trebuit să confirme de 7 ori ca să mai echilibreze balanţa.

De ce se întâmplă asta? Pentru că, la atâta concurenţă pentru teritoriu şi femele, masculii alfa sunt prea ocupaţi să-şi apere coroana. Nu mai au când să evolueze şi să facă performanţă.

Fotbal. Se joacă după următoarea regulă: camera e pe omul cu mingea. Dacă dai mingea, atenţia se mută de la tine la fraierul ăla. Jucătorul român nu se bate cu adversarul, pentru că un bosniac sau un albanez nu atentează la teritoriul lui. Jucătorul român se bate cu ceilalţi jucători români. Jucătorul român ţine mingea pentru că vrea să fie clar cine are trei caoie. El.

Management. Un mascul alfa care este sau se crede înconjurat de masculi alfa nu mai are timp să-şi exercite puterea în scopuri constructive. E într-o alertă permanentă. El trebuie, prin fiecare gest sau cuvânt, să îşi reitereze statutul. Să le bage minţile în cap ălorlalţi. O şedinţă de management sună ca o bătaie între hiene. Hârâieli, chiţăieli, labe peste ochi şi colţi mârâiţi. Concluzia discuţiei: rămâne cum am stabilit. Io sunt şefu, io vă tuf pe toţi. De-aia am şi convocat şedinţa, ca să vă reamintesc. Şi-acum, fetelor, la muncă!

Afaceri. Noi nu facem afaceri, facem sex. Ne întâlnim ca să ne punem puţele pe masă, ca să ne-o tragem, ca să ne dăm bot. Ce profit, ma pş pe el de profit. Sunt dispus să dau faliment numai să ştiu că te-am călcat în picioare. Mor cu tine de gât, fraiere.

Cultură. Din mijlocul acestui cor de mârâieli e greu să se mai nască o idee. Ca să poţi gândi, trebuie să-ţi scoţi capul din gura ăluilalt. Intrată într-un nor de testosteron, mintea umană îşi pierde direcţia şi se prăbuşeşte. Plus că, s-o spunem pe faţă, artistul sau intelectualul trebuie să se deschidă către lume, să-şi dezvăluie slăbiciunile, să lase publicul să pătrundă până în cele mai mărunte firide ale sufletului şi minţii. Poponarii dracului.

Nu ne mai putem raporta unul la altul decât de pe poziţii de bănuitoare forţă. În orice dialog, vedem riscul unei emasculări, nu potenţialul unui progres. Dilemele sunt băgate la prohab, într-o clinică obsesie faţă de organul nostru reproducător. Până şi la bună ziua răspundem cu o măciucă. Facem lucrurile nu atunci când trebuie, ci atunci când ni se scoală. Priapism social.

Dacă întâlnim pe unul mai deştept, îl luăm la mişto, că sigur e arogant. Dacă întâlnim pe unul mai cinstit îl furăm, că prea ne umileşte. Dacă dăm de unul mai înalt şi mai frumos îi rupem picioarele şi îi pocim faţa. Simpla lui prezenţă se dă la femeia noastră. Femeia noastră, un AmbiPur cu feromoni, scoasă din casă ca să se ştie că noaptea e lungă.

Deşi, sincer acum, cine mai are timp de dragoste când toţi vor să ţi-o tragă?

*da, dragă, ştiu.

Read More

Rebranding, nu prostii

Read More

Poveşti de sub scut

Sursa foto: www.defence.gov

Zalău, judeţul Sălaj. Asociaţia Astronomilor Amatori "Casiopeea" din localitate a înaintat Guvernului României o plângere oficială, susţinând că instalarea scutului anti-rachetă va face imposibilă observarea cerului pe timp de noapte.

Comuna 4 Fraţi, judeţul Ialomiţa. Într-un lan de porumb a fost descoperit cadavrul unui bărbat care ţinea în mână o cheie franceză. După cercetări prealabile, agentul de poliţie Stelu Cosâmbea a concluzionat că, cel mai probabil, mortul lucra la scutul anti-rachetă şi, nefiind bine ancorat, s-a dezechilibrat şi a căzut pe raza comunei. Primarul Carabulea a anunţat Ambasada SUA.

Zimnicea, judeţul Teleorman. Într-un cadru festiv, a fost redat uzului civil adăpostul anti-atomic de la subsolul şcolii numărul 2 din localitate. În fostul adăpost, construit între anii 1984 şi 1989 în timpul orelor de P.T.A.P., urmează să funcţioneze un bar de noapte şi o sală de jocuri electronice.

Pietroasele, judeţul Buzău. Un grup de viticultori agricultori din localitate au înaintat prefectului Paul Beganu o petiţie prin care arătau că, din cauza construirii scutului anti-rachetă, ploaia va înceta să mai cadă deasupra comunei, aceasta atrăgând după sine seceta şi scăderea producţiei agricole. Fermierii au cerut ca scutul să fie prevăzut cu o sită, astfel încât să oprească rachetele, dar să permită trecerea picăturilor de ploaie.

Avrig, judeţul Sibiu. După 36 de ani de funcţionare, clubul local de rachetomodelism sugestiv intitulat "Rachetă albă" s-a autodizolvat.

Read More

Peretu - Zimnicea - Gaujani - Giurgiu: Photolog

The last train from Peretu. Multumesc, Iulian.

Arata-le ca ai puterea. Cumpara casa din spate!

Doamnele au insistat sa fie fotografiate.

La crasma din Gaujani. Niste sani anonimi si un spate celebru.

Berzele se numara printre principalii beneficiari ai electrificarii Romaniei.

Pe drum spre Dunare, am dat de vacile care veneau.

Si de satenii care le-asteptau. Ritual tipic.

Sunt efectiv ultima vaca.

Luand-o pe drumuri de tzara, apoi prin camp, am ajuns la Dunare.

Vis-a-vis: Bulgaria.

In spatele Santierului Naval Giurgiu se afla un camin de nefamilisti. Nepasatoare la paragina din jur, Stema RSR priveste relaxat spre alte orizonturi.

Read More