Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările

13 octombrie 2009

Scutere, vacanta, toamna



Nu m-am insurat. Nu aveam unde sa-mi cresc copiii in dragoste, liniste, sanatate si intelepciune. Si alt motiv pentru casatorie nu vad, orice-ar zice parintii.

Nu mi-am luat casa. Nu renta pe termen lung. De banii aia puteam sta cu chirie pana la sfarsitul vietii in orice loc din lumea asta.

Nu mi-am schimbat masina dupa ce am terminat leasingul. E o masina buna, merge perfect, plus ca a fost urata de cand am luat-o, deci nu se demodeaza. Inca n-am vandut-o.

Am renuntat la cariera in publicitate. Publicitatea e ca Norvegia: castigi mult si nu ramai cu nimic. E o iluzie creatoare de iluzii. Nimic pentru oameni. Nici pentru cei care o consuma, nici pentru cei care o fac. Suflet pierdut. Mult suflet pierdut.

Nu mi-a placut sa cultiv conexiuni si relatii. N-am intrat in nicio retzea. Adevaratele prietenii nu au nevoie de multe tete-a-tete-uri. Nu te judeca si nu-ti lipsesc. Sunt intotdeuna cu tine. Celelalte - se racesc la fel de repede ca berea bauta in august pe o plaja la Mamaia.

Am pus ceva banutzi deoparte. Nu multi. Vreo 10.000 de euro. Nu vreau sa cumpar case sau terenuri pe-aici, nu vreau sa deschid afaceri sau sa petrec pana dimineata cu sexy-asiatica. Vreau sa invat sa traiesc cu cat am nevoie. Daca invatz, pot sa stau aici un an, doi, trei. Daca nu, stiu cativa oameni care or sa ma astepte la aeroport.

N-am fugit de nimeni si spre nimic. Mi-am luat dreptul de a exista, pur si simplu, de a trai ca un simplu om, neconditionat de nationalitate, statut social, istorie si istoric, trecut si asteptari. Dreptul de a ma plimba daca vreau si de a sta daca vreau, dreptul de a nu face baie in mare si de a nu sta la plaja doar pentru ca sunt aici. Dreptul de a nu incerca bucataria thailandeza sau curvele thailandeze. Dreptul de a nu fi nicaieri, nicicand.

Vi se pare mare chestie? Normal. Asa merge sistemul, inclusiv ala de operare. De-aia, nenea Bill Gates ne-a pus by default in setul de wallpapere ale mizeriei de Windows poze cu plaje albe si palmieri. Carrot and stick. Munceste, ma, 10 ore pe zi si-o sa stai 10 zile acolo. Piscina, cuba libre, mariachi, aer conditionat, fructe de mare, all inclusive, snorkelling. Maldive, Mauritius, Seychelles, Bora-Bora pentru patroni si top management. Hurghada, Bodrum, Costa Brava, hai un Phuket sau un Bali pentru middle management. Paralia Katerini, Nei Pori, Halkidiki si Antalya pentru astia mai mici. Si visul...visul ca intr-o zi o sa poti si tu sa te duci la resortul unde a fost superiorul tau direct, ca seful al mare nu arata pozele din vacanta la toti fraierii.

Mai bine, ca toate sunt facute de nevasta-sa in contre-jour cu un Nikon de 7000 de euro care n-are nicio vina.

Si acum, cateva precizari, ca deja ma simt jenat de atentia nemeritata ce mi se acorda (daca pana si Zoso a scris de bine de mine, e clar ca ceva nu merge in tzara aia):

1. N-am plecat singur. 3 prieteni au venit cu mine. De fapt, nici macar nu suntem prieteni, ci cunostinte. Oamenii au tratat propunerea mea la modul cel mai rational (asa cum si trebuie tratata) si au venit. In momentul asta, unul doarme si ceilalti doi - presupun - fac dragoste intr-o casutza pe malul marii.

2. N-am plecat in Thailanda. Aici am baza. Din Koh Samui, ma costa 100 de euro sa ajung la Jakarta sau Kuala Lumpur. Din Bucuresti, ma costa 7-800. E o decizie pur economica.

3. Nu scriu si nu pun poze ca sa ma dau mare sau sa dau cu tifla cuiva. Singurul meu scop - asa cum unii s-au prins deja de pe Tedoo.ro - e sa le arat romanilor ca distantele sunt o iluzie, ca e loc si rost si pentru noi pe lume. Ca e greu sa gasesti un loc mai ostil vietii decat cel in care ne-am nascut. Ca mandria de a fi roman, atata cata exista, ca identitatea noastra ca popor nu pot fi patrunse si capacitate fara contextualizare. Toti cei care trec pe blogul acesta imi sunt dragi, desi pe multi dintre ei nu ii cunosc. Lucrez pentru ei, fac poze pentru ei, incerc sa le povestesc ce vad si ce se intampla ca si cum ar fi cu mine. Nu sunt mai bun ca nimeni. Nu sunt nici vreun mare fotograf, nici vreun mare scriitor. Sunt si eu un omuletz care vrea sa inteleaga cine e si ce se va intampla cu el si cu lumea lui de maine incolo. Si care da, are aroganta de a cere un drept la cuvant atunci cand se discuta despre viatza lui.

Nu stiu cat de coerent am fost. Tin lucrurile astea in mine de multa vreme. Le-am impartasit ici si colo. Am primit diverse reactii. Dar nu mi-a spus nimeni ca planul meu e hazardat sau lipsit de logica. Iar pana acum a functionat.

Cei mai apropiati vecini ai mei sunt doi rusi, sot si sotie. Produc mici pastile de travel pentru o televiziune din Moscova. Sunt linistiti si modesti. Cand au venit, copilul lor avea un an. Acum are doi. Toata ziua alearga pe plaja. Si azi s-a jucat cu furtunul din gradina si mi-a udat adidasii lasati la soare.

O sa le cer tezaurul inapoi.

12 iulie 2009

7 ianuarie 2008

20 decembrie 2007

Pe unde mergeti de sarbatori?

Intreb...chiar sunt curios pe unde-si mai cheltuie oamenii banii de minunatele sarbatori.
Sper sa imi spuneti lucruri frumoase.

A! Daca nu v-ati hotarat inca (sau n-ati apucat sa va ocupati), vedeti ca numai ce-am pus un super last minute pe Mauritius, la 1700 de euro cu tot-tot-tot inclus, de Craciun si Revelion. Gasiti oferta completa pe AmazingRace.ro

In alta ordine de idei, asa cum bine observa un amic, am avut inchidere de an si n-am mai gasit resurse pentru blogging. Stiti cum e cand discuti numai P&L-uri toata ziua; te seaca la creieri.

Tocmai de-aia intreb pe unde umblati din week-end incolo. Am auzit de consumer-generated content si vreau sa aplic jmekeria :-)

28 octombrie 2007

Stiri

1. Fotograful Nicolae Cosniceru a dat drumul unei banci de imagini online. Preturile fotografiilor variaza intre 60 si 600 de euro, functie de dimensiunea la care sunt achizitionate. Vedeti aici.

2. AmazingRace (the other side of me) a publicat o lista de destinatii pe care exista inca zboruri ieftine pentru Revelionul 2008. Cititi-o si hotarati-va repede, ca biletele se dau ca painea calda in perioada asta.

3. Hartmut Kozok de la Tribal DDB Hamburg vine miercuri la Internetics ca sa povesteasca despre campania virala "Horst Schlammer Blog" pentru Volkswagen. Inca mai e loc sa va inscrieti.

4. Steaua a luat bataie de la Universitatea Cluj si, pentru prima data in cariera mea de stelist, ma bucur.

20 octombrie 2007

Raul si raul




In cartierul Makati din Manila, adica exact zona unde am stat noi acum cateva zile, 8 oameni si-au pierdut viata intr-un atac cu bomba asupra unui centru comercial. Ceva mai spre sud, in Palawan, eu am fost sa vizitez raul Sabang si am facut poza de mai sus. Maimutele au scapat de atac pentru ca sunt sarace si nu-si permit sa mearga la mall in Makati.




Iar cand au nevoie de o Cola Light, o fura de pe mesele turistilor, asa cum demonstreaza imaginea de mai sus.


Pentru filipinezi, atacurile cu bomba fac parte din viata cotidiana. E un baiat pe-aici, pe nume Abu Sayaf, un fel de Bin Laden filipinez care, in numele islamului, comite tot felul de pradaciuni. In fapt, e un bandit ordinar incotosmanat in vesta anti-glont a Coranului.

Despre Abu Sayaf am aflat cand eram pe Coco Loco.

Oamenii spun ca obisnuieste sa atace si in zona asta, in special insulele care adapostesc resorturi turistice. Rapeste turistii, cere rascumparari si, daca nu le obtine, ii omoara. Atat despre rau. Acum despre rau.




Raul Sabang e cel mai lung rau subteran navigabil din lume. Ca sa ajung la el a trebuit sa merg 2 ore si jumatate cu o masina prin drumurile desfundate din jungla, apoi sa ma urc intr-o coaja de nuca ce m-a dus pe mare pana la varsarea raului, apoi sa ma urc intr-o coaja de nuca si mai mica, vaslita de un domn batran si hatru. Pe ultima coaja de nuca am intrat in pestera pe care si-o croise raul timp de milioane de ani ca sa ajunga la mare. Cata vointa...dar si deadline relaxat...



Copiii din satul Sabang.


M-am intors la hotel acum o jumatate de ora. Spre surpinderea mea, toata gradina interioara (spre care da si balconul camerei mele) e scena unei nunti de bogatasi locali. Printre invitati se afla si primarul din Puerto Princessa. Cate insule o mai avea si asta...nici nu vreau sa ma gandesc.



Nunta bogatilor. Nici manele, nici manile.


Am vorbit pe chat si cu Hana mai devreme. E in Kuala Lumpur cu Alex (bun venit in Asia) si o ard pe net pe la cafenele. Invidia mea creste pe masura ce momentul plecarii de aici se apropie. Maine zbor inapoi la Singapore, pe urma spre casa.

Restul povestii de azi si imagini de pe rau, la AmazingRace.ro, cand oi apuca sa le pun.

14 octombrie 2007

Unii se culca, altii se trezesc; the world is not that flat


Foto (c) Bradut Florescu 2007

Nedreapta e viata asta.
Pe cand voi urmariti ultimele secvente din Dan Diaconescu Direct, bietul de mine e treaz de jumatate de ora.

Daca m-as fi trezit asa devreme si in afara vacantelor, as fi ajuns foarte departe, poate chiar director.

Aici e aproape 8 dimineata. Trebuie sa prind un taxi pana la aeroport si o sa fie greu, intrucat o treime din taximetristii de aici sunt musulmani si sarbatoresc Hari Raya. Nici nu vreau sa imi imaginez ce-o fi fost azi-noapte in oras dupa o luna de Ramadan...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, peste 5 ore sunt la Manila. V-am zis ca sa stiti de mine daca va intreaba careva "bai, unde l-am pus pe Bradut?"

Daca gasesc internet, va mai scriu. Si aici si aici.

6 iulie 2007

Agentiile romanesti vor ajunge mai repede la Portoroz

Serbia a ridicat obligativitatea vizelor pentru romani. Ura. Ura. Ura.

Priviti comunicatul:

Ministerul Afacerilor Externe a luat notă de hotărârea Serbiei referitoare la ridicarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii români care călătoresc în Serbia, pentru o perioadă de şedere de maximum 90 de zile. Decizia a fost comunicată oficial părţii române pe data de 4 iulie. MAE salută acest gest şi consideră că măsura va avea un impact pozitiv asupra relaţiei bilaterale, caracterizată de un spirit deschis al dialogului.România va avea în vedere acordarea de facilităţi pentru obţinerea vizei de intrare în România de către cetăţenii sârbi, în conformitate cu acquis-ul comunitar în materie.

Niste romani - carora le multumim - au luat tzeapa la vama Portile de Fier pentru ca au crezut comunicatul. Care era real. Numai ca sarbii de la vama nu aflasera. Multumita romanilor care au luat tzeapa, au aflat si vamesii. De-aia le multumim. Intotdeauna romanii trebuie sa-si ia teapa pentru alti romani.

Mai multe detalii aici.

3 iulie 2007

26 iunie 2007

Bulgaria - Cape Kaliakra: Photolog

Mi-a placut asa de mult la noi la mare (unde a fost si furtuna ca ai nostri si soare ca ai lor), incat sambata n-am mai rezistat si am plecat in Bulgaria.

Nu stau sa trec din nou in revista argumentele pro si contra, ca asta e un photolog si ar trebui sa spuna cat o mie de cuvinte.

In drum spre Balchik, am facut un ocol spre Capul Kaliakra. De la Vama Veche o iei tot inainte si mergi cam 40 de kilometri, apoi faci stanga si te duce drumul pina la capatul pamantului. Ii multumesc prietenului Adrian pentru pont (el a fost week-end-ul precedent).

Capul Kaliakra este considerat parc national, gazduieste o statie meteo si ruinele unui oras roman antic*. Exista si un restaurant unde se pot manca specialitati marine (inclusiv scoici, pentru doritori). Zona este "frecventata" de 3 specii de delfini, deci n-ar strica sa vorbiti cu un pescar din imprejurimi sa va dea o tura la apus sau la rasarit (cand se arata ei). De dormit, puteti dormi in Balchik, foarte ieftin si foarte bine.

Mai jos vedeti pozata i legendata.


Arcashul care trage cu pasari spre mare. Unii au avut de comentat asupra formei arcului.


Mi-a placut mie copacul asta si i-am facut poza.


Daca as fi artist plastic, as intitula lucrarea de mai sus "Libertate"


Melcii lor.


Marea dezlantuita.


Ce fatza are gaura asta...


Doamna stanca.


Aici era pericol.


Doi metri mai in fatza nu mai era.


...si nelipsitul.


* Formularea "Oras Roman Antic" nu este un truism, ci este menita sa faca diferenta intre asezarile romane din vechime si cele din timpurile noastre (Strehaia, Barbulesti, Buzescu, Bucuresti, Neptun).

22 iunie 2007

Ne vedem la mare


Pe wunderground zice ca o sa fie soare vineri, nori imprastiati sambata si partial noros duminica. Daca e ca ei, facem plaja, claie peste gramada.




Ai nostri anunta ca e posibila o furtuna si niste ploi, ca acum cateva zile.
Daca e ca ei, facem poze si luam premiul pulitzar.

Ne vedem pe-acolo, fie ce-o fi.

19 iunie 2007

Yes, we're going to Ibiza


Italienii de la MyAir anunta operarea zborurilor Bucuresti - Ibiza din 7 iulie pina in 7 august.
Zborul se efectueaza pe/de pe Otopeni pina pe 31 iulie, apoi se muta pe Baneasa.
Ruta va fi operata cu aparate Airbus A320, in regim de 1 zbor pe zi.
Itinerariul nu este inca disponibil pentru rezervare online, dar va tin la curent. S-ar putea sa se lase cu oferte pentru primii veniti.

18 iunie 2007

14 iunie 2007

Cele mai sigure si cele mai nesigure companii aeriene europene


Un Boeing 777 operat de Austrian Airlines. De doua ori safe.


Sa incepem cu vestile bune:

Austrian Airlines, Virgin Atlantic, EasyJet, Air Lingus si Finnair n-au avut nici un accident din 1970 pina azi.

Cele mai nesigure, prin prisma statisticilor care impart numarul de accidente la numarul de zboruri ar fi: Olympic Airways, Turkish Airlines si, luate la gramada, toate companiile aeriene care au rezultat din prabusirea fostei URSS.

Fireste, statistica nu face intotdeauna casa buna cu realitatea. Lufthansa, de pilda, a avut 3 accidente acumuland 83 de morti. KLM a avut tot 3, dar totalul victimelor a trecut de 800.

Din perspectiva acelorasi calcule, cele mai safe modele sunt Boeing 777, Airbus A-330 si A-340, care n-au avut nici un accident de cand au intrat in operare.

Pentru mai multa distractie in zona asta, va puteti uita aici, daca promiteti ca dati cu "open in new window".

PS: A, era sa uit: daca aveti vreodata ocazia sa zburati cu SAS (Scandinavian Airlines), n-o faceti. M-au enervat infiorator. Aveam un leg de facut cu ei, un cacat de zbor de o ora si douazeci de minute. E, de cand am pus piciorul in avion si pina m-am dat jos din el a durat 3 ore. Si am mai si murit de cald, ca aveau o problema cu aerul conditionat. Pilotii au zburat jumatate de drum cu usa deschisa. Haios.

13 iunie 2007

Helsingborg, Sweden - High-School Graduation Parade



Scoala trebuie ca este o treaba foarte serioasa in Suedia, din moment ce ziua absolvirii celor 12 clase obligatorii este celebrata mai ceva ca ziua nationala. Spre norocul lor, suedezii sarbatoresc cele doua momente unul dupa celalalt: Ziua Nationala pe 6 iunie si absolvirea liceului pe 7. Dupa aia a venit week-endul. Ma intreb cand mai au oamenii astia timp sa faca Volvo-uri.




Parada contine urmatoarele ingrediente: parinti care-si scot masinile de colectie din garaj (mai sus vedeti un Continental auriu de toata frumustetea), copii cu sepci de marinar si flori, papusi si pahare atarnate de gat si restul orasului holbandu-se si facand poze.



Momentul contine si o doza serioasa de metafizic, ascuns sub poleiala si confetti. Ritualul semnalizeaza o eliberare a copiilor de sub jugul copilariei. Parintii isi plimba mandri odraslele si le dau bere, tigari si drumul in lume. E ultima tura a copiilor si prima a adultilor. O predare de stafeta.



Tatici care-si scot pentru ultima oara fetitele in lume la adapostul parului carunt si intelept. Cateva ore mai tarziu, aceleasi nostime fapturi se dezlantuie prin cluburile de noapte care nu duc lipsa de tutun, alcool, baieti si alte substante.



Unul dintre cele mai frumoase elemente il reprezinta tablourile pe care le poarta "copiii" - culmea, cu mandrie: fotografii imense de pe vremea cand aveau 1-2 anisori. Multi dintre ei sugari, in fundul gol, pe olitza. Distanta dintre cele doua momente ofera privitorilor o poetica simpla si frumoasa: "Ce-am fost si ce-am ajuns..."



Nu poti sa nu te gandesti ce se va intampla cu oamenii astia mai departe. Cati dintre baietii veseli vor ramane veseli toata viata si cati vor sfarsi striviti sub depresii, alcool si ratare. Cate dintre frumoasele blonde nu vor avea parte de barbati prea multi sau prea rai. Cati vor muri, cati se vor rata si cati se vor implini.



Pina atunci, dans si voie buna.




De-aici incolo, nu mai scriu, ca incep sa ma repet. Va las sa va uitati. Suedia e o tzara frumoasa si trista intr-un mod foarte poetic.












Multumiri pentru realizarea acestui photo-report:
Romanian Transport AB, Helsingborg
Obelix Marmor AB, Helsingborg
DDB Worldwide
Cum puteti ajunge la Halsingborg:
Luati Cimber Air pina la Copennhaga (CPH). Faceti 3 ore si costa intre 300 si 450 de Euro rountrip cu toate taxele. Pretul depinde de sezon.
Sau luati Lufthansa tot pina la CPH, ca e promotie si zburati cu stopover in Munich sau Dusseldorf. Va costa 280 de Euro cu toate taxele.
Mai e o promotie pe CPH si pe AirFrance, dar nu renteaza ca timp. Pretul e aproximativ acelasi cu Lufthansa.
Apoi, direct din aeroport, trenul spre Gothenburg/Gotteborg. Faceti o ora si jumatate.

3 iunie 2007

Peretu - Zimnicea - Gaujani - Giurgiu: Photolog


The last train from Peretu. Multumesc, Iulian.


Arata-le ca ai puterea. Cumpara casa din spate!

Doamnele au insistat sa fie fotografiate.

La crasma din Gaujani. Niste sani anonimi si un spate celebru.


Berzele se numara printre principalii beneficiari ai electrificarii Romaniei.

Pe drum spre Dunare, am dat de vacile care veneau.

Si de satenii care le-asteptau. Ritual tipic.

Sunt efectiv ultima vaca.

Luand-o pe drumuri de tzara, apoi prin camp, am ajuns la Dunare.

Vis-a-vis: Bulgaria.


In spatele Santierului Naval Giurgiu se afla un camin de nefamilisti. Nepasatoare la paragina din jur, Stema RSR priveste relaxat spre alte orizonturi.