30 iunie 2009
26 iunie 2009
Labels: Furtuna, Bucuresti, 26 iunie 2009
Uraganul Florica
M-am trezit devreme si am pornit febril televizorul, sperand sa aflu cum e posibil ca la latitudinea Romaniei sa aiba loc furtuni tropicale ca cea de azi-noapte.
Dar muri Michael, saracu.
Dar muri Michael, saracu.
24 iunie 2009
23 iunie 2009
Meteo
Furtunile si ploile din ultima vreme fac parte dintr-un plan diabolic al lojei musonice.
Am un anuntz
La nivel de "presa online", calitatea comentariilor a depasit deja calitatea articolelor comentate. Nu ma refer la stil, ci la documentare, expertiza, organizare a informatiei, bun simtz scriitoricesc.
E o zi mare pentru Romania. In catziva ani, nu se va mai discuta in tiraje, ci in cate comentarii are ziarul tau online. Stiu ca e viziunea mea, dar mi s-ar parea o unitate de masura cam tampita. Deci se va intampla.
E o zi mare pentru Romania. In catziva ani, nu se va mai discuta in tiraje, ci in cate comentarii are ziarul tau online. Stiu ca e viziunea mea, dar mi s-ar parea o unitate de masura cam tampita. Deci se va intampla.
Gandeste Liber Sau Te Sparg
CAPITOLUL 1:
Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca sunt un mare calator, un travel writer sclipitor, un fotograf genial si ca site-ul meu de calatorii face inconjurul lumii mai des ca mine.
Printre cei care stiau acest secret se afla si echipa unei emisiuni de traditie de la ProTV. Care-mi da telefon intr-o zi:
- Buna, suntem de la emisiunea respectiva, am dori sa ne dai un scurt interviu.
- Eu? Despre ce?
- Despre cum sa ne alegem vacantele in asa fel incat sa nu ne ingrasam in timpul acestora.
- (modest) Dar eu nu sunt nutritionist, nu stiu ce sa spun.
- Ei, stii tu ce sa spui...
- Bine, stiu eu ce sa spun.
Pentru ca aveam o zi plina de sedinte, am agreat cu domnisoara reporter sa ne vedem in fatza la Casa Presei. Ma suna la ora stabilita, ies. Lavaliera pe sub camasa, privirea in camera, vorbesc 5 minute, over and out. Multumiri de ambele parti.
- Da' macar o sa scrieti pe ecran numele site-ului meu?
- A, nu, ca n-avem voie.
- Bine, nu-i nicio problema. Cand se da?
- Sambata dimineatza.
- Sarutmana.
Ne despartim prieteni. Reporterita chiar mi-a parut o fata sufletista si pusa pe treaba. Alergase tot orasul ca sa faca inca 5 minute de material pentru emisiunea respectiva.
O sun pe mama:
- Mama, vezi ca ma da la ProTV, visul omenirii.
- La ce ora, mama?
- Nu stiu, pe la 8, 9...nu stiu, uita-te si tu pe program cand e emisiunea respectiva.
Sambata pe la 12 ma suna mama.
- Bradutz, mama, ma uit la ProTV de la 7 dimineatza. Ori nu te-au dat, ori te-ai schimbat atat de mult incat nici eu nu te mai recunosc.
- Aoleo...O fi intervenit vreo modificare in program. Inseamna ca nu ma mai dau. Gata, scuza-ma ca te-am chinuit, poti sa muti inapoi pe Romania Cultural.
De fapt, in mintea mea, banuiala incoltise deja. Dau un SMS reporteritei: "Ce s-a intamplat?" Primesc un raspuns abia luni pe la pranz, pe telefon:
- Imi pare rau, nu e vina mea. Eu am lasat materialul editat, gata sa intre.
- Si?
- Si PR-ul de la noi a spus ca n-ai voie pe post.
- Ca n-am voie pe post?
- Da. Nu stiu de ce.
- Las' ca stiu eu. N-am voie pe post pentru ca am lucrat la voi si acum lucrez la altii.
- Nu stiu, mie imi pare rau, ma simt foarte prost.
- Da' PR-ul de la voi nu putea sa-ti spuna de la inceput ca n-am voie pe post, ca sa nu te mai cari din Berceni pana la Casa Presei cu toata echipa dupa tine?
- Pai atunci mi-au spus ca e ok...Imi pare rau.
- Stai linistita, nu e nicio problema. Nu e vina ta.
CAPITOLUL 2: RAZBUNAREA
Dupa 3-4 zile ma suna Crina, cu care colaborez in continuare la Amazingrace.ro.
- Auzi? M-au sunat de la ProTV, de la emisiunea respectiva, sa le dau un scurt interviu.
- Despre ce?
- Despre destinatii misto de vara.
- Nu le dai nimic.
- Cum adica nu le dau nimic?
- Pai de ce sa le dai? Daca proprietarul site-ului nu are voie sa apara pe post, daca numele site-ului nu are voie nici el, atunci n-ai voie nici tu si nici nimic legat de acest site.
- Bine.
Ma suna reporterita.
- Bradut, te rog, o lasi pe Crina sa ne dea interviul?
- Nu, imi pare rau, nu pot.
- Te rog.
- Haide, ce naiba, nu gasiti alti experti in vacante? E tzara plina de agentii de turism.
- Dar voi sunteti cei mai tari si ati si fost in locurile alea.
- Exact, suntem cei mai tari, dar cei mai tari nu au voie pe ProTV. Sunati-i pe urmatorii.
- Te rog, nu te supara.
- Nu trebuie sa-ti ceri tu scuze. Sa ma sune Adrian Sarbu sa-si ceara scuze.
- Cine?
- Adrian Sarbu. Il stii?
- Hai, ma, Bradutz.
Ca sa adaugam ocara la insulta: Antena 3, concurentul direct al Realitatii TV (pentru care lucrez de 8 luni) m-a invitat la "Saptamana de Stiri" de 3 ori pana acum. Am intrat live, am vorbit 10 minute, a aparut si numele site-ului, am dat la schimb povesti si imagini frumoase. Ca oamenii. Deh...astia de la Intact n-au avut niciodata PR ca lumea...
Nu mai e un secret pentru nimeni faptul ca sunt un mare calator, un travel writer sclipitor, un fotograf genial si ca site-ul meu de calatorii face inconjurul lumii mai des ca mine.
Printre cei care stiau acest secret se afla si echipa unei emisiuni de traditie de la ProTV. Care-mi da telefon intr-o zi:
- Buna, suntem de la emisiunea respectiva, am dori sa ne dai un scurt interviu.
- Eu? Despre ce?
- Despre cum sa ne alegem vacantele in asa fel incat sa nu ne ingrasam in timpul acestora.
- (modest) Dar eu nu sunt nutritionist, nu stiu ce sa spun.
- Ei, stii tu ce sa spui...
- Bine, stiu eu ce sa spun.
Pentru ca aveam o zi plina de sedinte, am agreat cu domnisoara reporter sa ne vedem in fatza la Casa Presei. Ma suna la ora stabilita, ies. Lavaliera pe sub camasa, privirea in camera, vorbesc 5 minute, over and out. Multumiri de ambele parti.
- Da' macar o sa scrieti pe ecran numele site-ului meu?
- A, nu, ca n-avem voie.
- Bine, nu-i nicio problema. Cand se da?
- Sambata dimineatza.
- Sarutmana.
Ne despartim prieteni. Reporterita chiar mi-a parut o fata sufletista si pusa pe treaba. Alergase tot orasul ca sa faca inca 5 minute de material pentru emisiunea respectiva.
O sun pe mama:
- Mama, vezi ca ma da la ProTV, visul omenirii.
- La ce ora, mama?
- Nu stiu, pe la 8, 9...nu stiu, uita-te si tu pe program cand e emisiunea respectiva.
Sambata pe la 12 ma suna mama.
- Bradutz, mama, ma uit la ProTV de la 7 dimineatza. Ori nu te-au dat, ori te-ai schimbat atat de mult incat nici eu nu te mai recunosc.
- Aoleo...O fi intervenit vreo modificare in program. Inseamna ca nu ma mai dau. Gata, scuza-ma ca te-am chinuit, poti sa muti inapoi pe Romania Cultural.
De fapt, in mintea mea, banuiala incoltise deja. Dau un SMS reporteritei: "Ce s-a intamplat?" Primesc un raspuns abia luni pe la pranz, pe telefon:
- Imi pare rau, nu e vina mea. Eu am lasat materialul editat, gata sa intre.
- Si?
- Si PR-ul de la noi a spus ca n-ai voie pe post.
- Ca n-am voie pe post?
- Da. Nu stiu de ce.
- Las' ca stiu eu. N-am voie pe post pentru ca am lucrat la voi si acum lucrez la altii.
- Nu stiu, mie imi pare rau, ma simt foarte prost.
- Da' PR-ul de la voi nu putea sa-ti spuna de la inceput ca n-am voie pe post, ca sa nu te mai cari din Berceni pana la Casa Presei cu toata echipa dupa tine?
- Pai atunci mi-au spus ca e ok...Imi pare rau.
- Stai linistita, nu e nicio problema. Nu e vina ta.
CAPITOLUL 2: RAZBUNAREA
Dupa 3-4 zile ma suna Crina, cu care colaborez in continuare la Amazingrace.ro.
- Auzi? M-au sunat de la ProTV, de la emisiunea respectiva, sa le dau un scurt interviu.
- Despre ce?
- Despre destinatii misto de vara.
- Nu le dai nimic.
- Cum adica nu le dau nimic?
- Pai de ce sa le dai? Daca proprietarul site-ului nu are voie sa apara pe post, daca numele site-ului nu are voie nici el, atunci n-ai voie nici tu si nici nimic legat de acest site.
- Bine.
Ma suna reporterita.
- Bradut, te rog, o lasi pe Crina sa ne dea interviul?
- Nu, imi pare rau, nu pot.
- Te rog.
- Haide, ce naiba, nu gasiti alti experti in vacante? E tzara plina de agentii de turism.
- Dar voi sunteti cei mai tari si ati si fost in locurile alea.
- Exact, suntem cei mai tari, dar cei mai tari nu au voie pe ProTV. Sunati-i pe urmatorii.
- Te rog, nu te supara.
- Nu trebuie sa-ti ceri tu scuze. Sa ma sune Adrian Sarbu sa-si ceara scuze.
- Cine?
- Adrian Sarbu. Il stii?
- Hai, ma, Bradutz.
Ca sa adaugam ocara la insulta: Antena 3, concurentul direct al Realitatii TV (pentru care lucrez de 8 luni) m-a invitat la "Saptamana de Stiri" de 3 ori pana acum. Am intrat live, am vorbit 10 minute, a aparut si numele site-ului, am dat la schimb povesti si imagini frumoase. Ca oamenii. Deh...astia de la Intact n-au avut niciodata PR ca lumea...
Sa-ti spun de ce nu gasesti niciodata bilete ieftine de avion
Pentru ca nu citesti AmazingRace, desi ti-am zis de o mie de ori s-o faci, la naiba.
20 iunie 2009
Cele 5 reguli imuabile ale succesului in viata
- Tu esti centrul universului.
- Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta.
- Fii fericit si ii vei face fericiti si pe cei din jurul tau.
- Viata ta e in mainile tale.
- Totul e posibil. Imaginatia e singura limita.
Spunandu-si acestea, Josef cobori in beci, s-o intalneasca din nou pe Elizabeth.
- Tu esti cea mai importanta persoana din viata ta.
- Fii fericit si ii vei face fericiti si pe cei din jurul tau.
- Viata ta e in mainile tale.
- Totul e posibil. Imaginatia e singura limita.
Spunandu-si acestea, Josef cobori in beci, s-o intalneasca din nou pe Elizabeth.
19 iunie 2009
Ce-nseamna brandul (si nu ma refer la mine)
Intr-un context socializant, ma intalnesc cu un om pe care nu-l cunosteam.
- Dar eu te cunosc, Bradutz!
- Da?
- Da! Iti citim site-ul. Si eu si sotia mea!
- Ma bucur.
- Uite, in vara asta plecam in Nepal, inspirati de calatoriile tale in Nepal!
- Dar eu n-am fost niciodata in Nepal.
- Nu?
- Nu, si nici nu intentionez sa ma duc prea curand acolo.
- Atunci nu era site-ul tau.
- Probabil ca era site-ul altui baiat.
- Oricum, ma bucur ca ne-am cunoscut.
Daca n-o sa-ti placa in Nepal, exonereaza-ma.
18 iunie 2009
Ce-am mai citit
Roberto Quaglia - "11 Septembrie, Mitul." Cititi-o. Nu e din alea cu conspiratii. Sau daca vi se pare ca e, e scrisa atat de misto, de elegant, de cu bun simt incat merita citita macar pentru stil. Nu luati in seama coperta odioasa; editurile din Romania practica un marketing tabloidal.
Eduard Ovidiu Ohanesian - "Puterea din umbra". Jurnalistul rapit in Irak face o documentare aproximativa a prezentei securiste in structurile de putere ale Romaniei. Cititi-o. S-ar putea sa va surprinda niste nume de-acolo. Coperta groaznica, din nou.
Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon - "A treia forta, Romania Profunda". O carte citata si recomandata de Dan Puric in volumele lui. O sa va inspire si o sa va transpire. Alta coperta groaznica.
Filip Florian - "Degete mici". De data asta, coperta este mai buna decat cartea. O nuvela extinsa, cu pretentii de mare roman. Nu merita. Pacat. Dati-mi si mie un scriitor roman contemporan care merita citit.
Dan Puric - "Cine suntem?" si "Despre omul frumos". Dan Puric m-a facut sa ma opresc la intersectia multor drumuri stupide si sa dau inapoi, in cautarea unei alte intersectii. Ambele carti spun in mare acelasi lucru, dar exemplificarile gandirii "purice" difera si sunt savuroase. Cititi, zic eu.
Sambata seara la Bookfest (pavilion 17, ora 18), Roberto Quaglia isi lanseaza oficial cartea. Veniti sa-l vedeti. Omul e spectaculos. Cunoscatorii cunosc.
Eduard Ovidiu Ohanesian - "Puterea din umbra". Jurnalistul rapit in Irak face o documentare aproximativa a prezentei securiste in structurile de putere ale Romaniei. Cititi-o. S-ar putea sa va surprinda niste nume de-acolo. Coperta groaznica, din nou.
Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon - "A treia forta, Romania Profunda". O carte citata si recomandata de Dan Puric in volumele lui. O sa va inspire si o sa va transpire. Alta coperta groaznica.
Filip Florian - "Degete mici". De data asta, coperta este mai buna decat cartea. O nuvela extinsa, cu pretentii de mare roman. Nu merita. Pacat. Dati-mi si mie un scriitor roman contemporan care merita citit.
Dan Puric - "Cine suntem?" si "Despre omul frumos". Dan Puric m-a facut sa ma opresc la intersectia multor drumuri stupide si sa dau inapoi, in cautarea unei alte intersectii. Ambele carti spun in mare acelasi lucru, dar exemplificarile gandirii "purice" difera si sunt savuroase. Cititi, zic eu.
Sambata seara la Bookfest (pavilion 17, ora 18), Roberto Quaglia isi lanseaza oficial cartea. Veniti sa-l vedeti. Omul e spectaculos. Cunoscatorii cunosc.
In Romania, doar America mai functioneaza
1 iunie 2009: Marean Vanghelie si PSD il propun la conducerea Regionalei CFR Bucuresti pe Gavrila Manaila, cercetat penal de DNA in doua dosare, dintre care unul de pe vremea ilegalitatilor comise de Mihai Necolaiciuc, fost director al SNCFR.
Cu ocazia asta, este dezgropat numele Necolaiciuc, anchetat de catre DNA pentru prejudicii aduse statului roman. Valoarea estimata a prejudiciilor variaza intre 70 si 100 de milioane de EURO. Mihai Necolaiciuc a fugit din tzara si este dat in urmarire generala din 2005. Adica de peste 4 ani. Din decembrie 2006 este si pe lista Interpolului.
10 iunie 2009: Unirea Urziceni castiga titlul de campioana a Romaniei. Patronul Unirii Urziceni este Dumitru Bucsaru care, prin firmele sale, a derulat contracte serioase cu CFR-ul pe vremea lui Necolaiciuc. Asta asa, ca element de culoare.
18 iunie 2009: Palm Beach Post anunta ca agentii Departamentului American pentru Imigrari l-au arestat pe Mihai Necolaiciuc. Nu pentru fapta cercetata in Romania, ci pentru incalcarea legilor americane de imigratie. Omul e prins in Florida, unde presa romana relatase de mai mult timp ca s-ar ascunde.
Punand piesele cap la cap:
- Un om e dat in urmarire generala de 4 ani
- E cautat de Interpol de 3 ani si jumatate
- Nu il gasesc autoritatile romane
- Nu il gaseste Interpolul
- Nu il gaseste nimeni, desi presa din Romania furnizeaza informatii precise despre locatia sa
- Il gasesc in schimb baietii de la Imigrari, ocupati indeobste cu portoricani, mexicani si cubanezi intrati in SUA la bordul copailor si containerelor. Va fi cercetat pentru incalcarea legilor de imigratie (o fi uitat sa-si faca viza de flotant).
- Si a dracu ce-i pielea pe ea, arestarea se petrece la numai doua saptamani dupa ce numele fugarului reapare in presa romana, asociat cu nume din PSD (Vanghelie, Mitrea, Nastase). Petreanu, mai documentat, gaseste si alte asocieri, pe care ma indoiesc ca o sa le vedeti pe la TV.
Ori Departamentul de Imigrari al SUA este singurul organism competent in prinderea urmaritilor generali, ori e campanie electorala.
Cu ocazia asta, este dezgropat numele Necolaiciuc, anchetat de catre DNA pentru prejudicii aduse statului roman. Valoarea estimata a prejudiciilor variaza intre 70 si 100 de milioane de EURO. Mihai Necolaiciuc a fugit din tzara si este dat in urmarire generala din 2005. Adica de peste 4 ani. Din decembrie 2006 este si pe lista Interpolului.
10 iunie 2009: Unirea Urziceni castiga titlul de campioana a Romaniei. Patronul Unirii Urziceni este Dumitru Bucsaru care, prin firmele sale, a derulat contracte serioase cu CFR-ul pe vremea lui Necolaiciuc. Asta asa, ca element de culoare.
18 iunie 2009: Palm Beach Post anunta ca agentii Departamentului American pentru Imigrari l-au arestat pe Mihai Necolaiciuc. Nu pentru fapta cercetata in Romania, ci pentru incalcarea legilor americane de imigratie. Omul e prins in Florida, unde presa romana relatase de mai mult timp ca s-ar ascunde.
Punand piesele cap la cap:
- Un om e dat in urmarire generala de 4 ani
- E cautat de Interpol de 3 ani si jumatate
- Nu il gasesc autoritatile romane
- Nu il gaseste Interpolul
- Nu il gaseste nimeni, desi presa din Romania furnizeaza informatii precise despre locatia sa
- Il gasesc in schimb baietii de la Imigrari, ocupati indeobste cu portoricani, mexicani si cubanezi intrati in SUA la bordul copailor si containerelor. Va fi cercetat pentru incalcarea legilor de imigratie (o fi uitat sa-si faca viza de flotant).
- Si a dracu ce-i pielea pe ea, arestarea se petrece la numai doua saptamani dupa ce numele fugarului reapare in presa romana, asociat cu nume din PSD (Vanghelie, Mitrea, Nastase). Petreanu, mai documentat, gaseste si alte asocieri, pe care ma indoiesc ca o sa le vedeti pe la TV.
Ori Departamentul de Imigrari al SUA este singurul organism competent in prinderea urmaritilor generali, ori e campanie electorala.
Cum au facut-o posta pe capra vecinului
E o poveste lunga, dar cine va avea rabdare s-o citeasca va avea parte toata viata de bogatii, noroc si dragoste. Cine se va opri aici o sa aiba numai ghinioane timp de 7 ani.
Totul a inceput la ora 12. M-am dus cu masina la faimoasa firma de asigurari EUROINS, pentru prima constatare a daunelor. Intrasem intr-un cetatean care nu se asigurase. Vina lui, permisul lui, asigurarea lui RCA, probabil cea mai ieftina de pe piatza. Vine baiatu, ma pune sa completez 100 de hartii, merge la masina, face poze.
- Acum trebuie sa mergeti cu ea la service. Da' e posibil sa fie dauna totala.
- Cum sa fie dauna totala, ca am venit cu ea pe roti pana aici? Are doar botul, capota motor si aripile lovite, motorul, radiatorul n-au nimic. Masina merge.
- Si airbagurile.
- Asa, si airbagurile. Dumneata sustii ca eu am venit pana aici conducand o masina cu dauna totala?
- Pai daca valoarea reparatiilor depaseste valoarea masinii, se considera dauna totala.
- Care valoare a masinii?
- Valoarea de piata.
- Acum sau cand era noua?
- Acum.
- Si daca e dauna totala ce se intampla?
- Va dam banii pe ea la valoarea de piata de acum.
- Dar e luata in leasing...Cu ce-mi dati voi, trebuie sa mai aduc bani de-acasa ca s-o achit.
- Asta e legea.
- Da nu pot s-o fac pe CASCO? Am CASCO la ea.
- Ba puteti, dar si la CASCO se procedeaza la fel. Mergeti la service sa va faca un deviz.
Ma urc in masina daunata total si ma duc pana pe Soseaua Fundeni, la Di-Bas (singurul service Opel cu care EUROINS are contract de decontare directa). Dau peste un domn amabil. Ii explic situatia, mergem la masina.
- Pai s-ar putea sa fie caz de dauna totala.
- Nu, innebunesc...nu vedeti ca am venit cu ea pe roti, ca merge? Ii merg si farurile si semnalizatoarele, e un caz de tabla indoita si plastice sparte.
- Si airbagurile.
- Da, si airbagurile ei de aur, manca-o-ar tata pe ea si pe airbagurile ei. Ok, si cum procedam mai departe?
- Noi o sa ii notificam pe EUROINS maine sa ne permita sa facem constatarea si sa trimita un inspector care sa participe la operatiune.
- Cam cand preconizati ca se va intampla asta?
- N-as sti sa va spun. Mai avem o masina in aceeasi situatie cu a dumneavoastra. Asteptam de o luna sa vina cineva de la EUROINS si inca n-a venit. Clientul a zis ca-si ia masina si o parcheaza in fatza la sediul lor.
Las masina, chem un taxi, plec spre casa. Fac doar o ora si jumatate, pentru ca pe podul de la Fundeni se repara o groapa, iar pe B-dul Basarabia duceau un mort la groapa. Fericitul, a scapat.
Dau o fuga pana la Posta. Asteptam un colet si voiam sa verific daca a venit. La noi in bloc, cineva jefuieste cutiile postale. Pana acum mi-au disparut scrisori, avize si un rand de chei de la casa. Deci ma duc personal sa verific. Intru, merg la coletarie, ma infatisez doamnei grase:
- Spuneti, domnu.
- Vreau sa verific daca am primit un colet.
- Lasati buletinul la colege, pe masa aceea si mergeti pe hol.
Am lasat buletinul. La masa aceea nu era nicio colega. Si nici nu avea cum, pentru ca la masa aceea lucra tot doamna grasa, momentan ocupata cu niste hartii, la o alta masa. Ies pe hol si ma asez pe bancuta exact la timp ca sa vad cum diriginta, imbracata intr-un tricou marinaresc si niste pantaloni gen trening se ratoia la un batranel venit cu o problema evident stupida,ca toate problemele batraneilor.
Dupa un sfert de ora de asteptat, ma dau ca motanul pe langa peretele holului, doar-doar m-o vedea doamna grasa. Ma vede:
- Dumneavoastra asteptati un colet din America, nu? (mai primisem niste carti de la Amazon in trecut si, baiat frumos fiind, doamna grasa n-avea cum sa ma uite).
- Nu, doamna, din Romania.
- A, pai atunci nu la noi. Alaturi, la Mesagerie. De-aaaaaia nu gaseam noi nimic.
Iau buletinul, ma duc alaturi, la Mesagerie. Aici domnea o atmosfera informala, de bar de negri. Atat de informala incat noi, clientii, eram mai elegant imbracati decat ei, mesagerii. Si nu numai.
Era un singur baiat care lucra efectiv. Restul:
- o fata subnutrita in blugi prespalati si tricou cu imprimeu
- o tipa cu alura relaxata de gravida care maine-poimaine naste si nu mai vine la job, drapata intr-un trening roz
- un baiat in pantaloni scurti, cu un rucsac fosforescent in spate
- si doua doamne cu camasutze albastre (uniforma, gen)
se fatzaiau pe ushi si se tineau de mistouri.
- Unde dracu am pus ala? izbucneste singurul baiat care lucra.
O taie in spate, se intoarce, se ia cu mainile de cap si repeta
- Unde dracu l-am pus?
- Cine dracu a oprit aerul ala conditionat? urla una din doamnele bleu-camashutzate.
- Nu stiuuuu...;-)
- Nu, ma, pe bune, tu l-ai oprit?
- Nu io, ma. L-a oprit cine-a plecat.
- Cine-a plecat?
- Pai dau si eu vina pe cine-a plecat.
In timpul asta, 6 clienti stateau la tejghea fara sa li se dea vreo atentie. Doamna bleu-camashutzata nu mai rezista fara aer conditionat. O zbugheste si ea in spate. Se intoarce trantind usa:
- Unde mortii ma-sii e telecomanda aia?
Nu mai rezist si o iau la rost.
- Doamna, la cati draci am, daca m-as apuca acum sa va injur, ce s-ar intampla? Nu va e rusine?
Tace malc. Ies, fara sa mai verific daca primisem coletul. Ma duc alaturi, cer sa vorbesc cu Sefa. Vine sefa. Ii povestesc, avand grija sa repet metafora cu "barul de negri", ca stiu ca prinde la astfel de public.
- Stati, stati s-o chem si pe doamna diriginta, sa-i povestiti si ei.
Vine marinareasa, ii povestesc. Accentuez injuratura de morti pe care am auzit-o mai devreme. Se uita spre colega ei si zice:
- Elena, Elena trebuie sa fi fost.
- Pai da, Elena, ce ti-am zis.
Intervin.
- Doamna diriginta, sunteti Posta Romana, o institutie respectabila, nu se poate! Trebuie sa le faceti ceva!
- N-avem ce le face, nu e prima oara.
- N-aveti ce le face...aha.
Ma intorc acasa, pun mana pe telefon si sun la firma care trebuia sa-mi trimita coletul. E vorba despre Librarie.net. Prima oara nu raspunde nimeni. A doua oara aud o voce feminina adormita la capatul firului:
- Sarutmana, as dori sa verific si eu statusul comenzii. Ii dau adresa de mail, sa ma caute dupa ea.
- Dumneavoastra ati facut comanda pe 14.
- Exact. Si azi e 18. Si dumneavoastra sunteti in Romania, ca si mine.
- Da, dar nu avem inca toate cartile pe care le-ati comandat.
- Aha...eu tin minte ca am comandat numai carti care apareau pe stoc. Poate mi-o fi scapat vreuna. Si cat dureaza pana aveti toate cartile?
- In jur de 10-12 zile. Va dam un e-mail cand vi le trimitem.
- Dati-mi.
Capra vecinului sunt eu. Bucurati-va.
UPDATE: Cartile au ajuns pe 6 iulie, mai putin una, care era pe site dar nu mai se gasea.
Totul a inceput la ora 12. M-am dus cu masina la faimoasa firma de asigurari EUROINS, pentru prima constatare a daunelor. Intrasem intr-un cetatean care nu se asigurase. Vina lui, permisul lui, asigurarea lui RCA, probabil cea mai ieftina de pe piatza. Vine baiatu, ma pune sa completez 100 de hartii, merge la masina, face poze.
- Acum trebuie sa mergeti cu ea la service. Da' e posibil sa fie dauna totala.
- Cum sa fie dauna totala, ca am venit cu ea pe roti pana aici? Are doar botul, capota motor si aripile lovite, motorul, radiatorul n-au nimic. Masina merge.
- Si airbagurile.
- Asa, si airbagurile. Dumneata sustii ca eu am venit pana aici conducand o masina cu dauna totala?
- Pai daca valoarea reparatiilor depaseste valoarea masinii, se considera dauna totala.
- Care valoare a masinii?
- Valoarea de piata.
- Acum sau cand era noua?
- Acum.
- Si daca e dauna totala ce se intampla?
- Va dam banii pe ea la valoarea de piata de acum.
- Dar e luata in leasing...Cu ce-mi dati voi, trebuie sa mai aduc bani de-acasa ca s-o achit.
- Asta e legea.
- Da nu pot s-o fac pe CASCO? Am CASCO la ea.
- Ba puteti, dar si la CASCO se procedeaza la fel. Mergeti la service sa va faca un deviz.
Ma urc in masina daunata total si ma duc pana pe Soseaua Fundeni, la Di-Bas (singurul service Opel cu care EUROINS are contract de decontare directa). Dau peste un domn amabil. Ii explic situatia, mergem la masina.
- Pai s-ar putea sa fie caz de dauna totala.
- Nu, innebunesc...nu vedeti ca am venit cu ea pe roti, ca merge? Ii merg si farurile si semnalizatoarele, e un caz de tabla indoita si plastice sparte.
- Si airbagurile.
- Da, si airbagurile ei de aur, manca-o-ar tata pe ea si pe airbagurile ei. Ok, si cum procedam mai departe?
- Noi o sa ii notificam pe EUROINS maine sa ne permita sa facem constatarea si sa trimita un inspector care sa participe la operatiune.
- Cam cand preconizati ca se va intampla asta?
- N-as sti sa va spun. Mai avem o masina in aceeasi situatie cu a dumneavoastra. Asteptam de o luna sa vina cineva de la EUROINS si inca n-a venit. Clientul a zis ca-si ia masina si o parcheaza in fatza la sediul lor.
Las masina, chem un taxi, plec spre casa. Fac doar o ora si jumatate, pentru ca pe podul de la Fundeni se repara o groapa, iar pe B-dul Basarabia duceau un mort la groapa. Fericitul, a scapat.
Dau o fuga pana la Posta. Asteptam un colet si voiam sa verific daca a venit. La noi in bloc, cineva jefuieste cutiile postale. Pana acum mi-au disparut scrisori, avize si un rand de chei de la casa. Deci ma duc personal sa verific. Intru, merg la coletarie, ma infatisez doamnei grase:
- Spuneti, domnu.
- Vreau sa verific daca am primit un colet.
- Lasati buletinul la colege, pe masa aceea si mergeti pe hol.
Am lasat buletinul. La masa aceea nu era nicio colega. Si nici nu avea cum, pentru ca la masa aceea lucra tot doamna grasa, momentan ocupata cu niste hartii, la o alta masa. Ies pe hol si ma asez pe bancuta exact la timp ca sa vad cum diriginta, imbracata intr-un tricou marinaresc si niste pantaloni gen trening se ratoia la un batranel venit cu o problema evident stupida,ca toate problemele batraneilor.
Dupa un sfert de ora de asteptat, ma dau ca motanul pe langa peretele holului, doar-doar m-o vedea doamna grasa. Ma vede:
- Dumneavoastra asteptati un colet din America, nu? (mai primisem niste carti de la Amazon in trecut si, baiat frumos fiind, doamna grasa n-avea cum sa ma uite).
- Nu, doamna, din Romania.
- A, pai atunci nu la noi. Alaturi, la Mesagerie. De-aaaaaia nu gaseam noi nimic.
Iau buletinul, ma duc alaturi, la Mesagerie. Aici domnea o atmosfera informala, de bar de negri. Atat de informala incat noi, clientii, eram mai elegant imbracati decat ei, mesagerii. Si nu numai.
Era un singur baiat care lucra efectiv. Restul:
- o fata subnutrita in blugi prespalati si tricou cu imprimeu
- o tipa cu alura relaxata de gravida care maine-poimaine naste si nu mai vine la job, drapata intr-un trening roz
- un baiat in pantaloni scurti, cu un rucsac fosforescent in spate
- si doua doamne cu camasutze albastre (uniforma, gen)
se fatzaiau pe ushi si se tineau de mistouri.
- Unde dracu am pus ala? izbucneste singurul baiat care lucra.
O taie in spate, se intoarce, se ia cu mainile de cap si repeta
- Unde dracu l-am pus?
- Cine dracu a oprit aerul ala conditionat? urla una din doamnele bleu-camashutzate.
- Nu stiuuuu...;-)
- Nu, ma, pe bune, tu l-ai oprit?
- Nu io, ma. L-a oprit cine-a plecat.
- Cine-a plecat?
- Pai dau si eu vina pe cine-a plecat.
In timpul asta, 6 clienti stateau la tejghea fara sa li se dea vreo atentie. Doamna bleu-camashutzata nu mai rezista fara aer conditionat. O zbugheste si ea in spate. Se intoarce trantind usa:
- Unde mortii ma-sii e telecomanda aia?
Nu mai rezist si o iau la rost.
- Doamna, la cati draci am, daca m-as apuca acum sa va injur, ce s-ar intampla? Nu va e rusine?
Tace malc. Ies, fara sa mai verific daca primisem coletul. Ma duc alaturi, cer sa vorbesc cu Sefa. Vine sefa. Ii povestesc, avand grija sa repet metafora cu "barul de negri", ca stiu ca prinde la astfel de public.
- Stati, stati s-o chem si pe doamna diriginta, sa-i povestiti si ei.
Vine marinareasa, ii povestesc. Accentuez injuratura de morti pe care am auzit-o mai devreme. Se uita spre colega ei si zice:
- Elena, Elena trebuie sa fi fost.
- Pai da, Elena, ce ti-am zis.
Intervin.
- Doamna diriginta, sunteti Posta Romana, o institutie respectabila, nu se poate! Trebuie sa le faceti ceva!
- N-avem ce le face, nu e prima oara.
- N-aveti ce le face...aha.
Ma intorc acasa, pun mana pe telefon si sun la firma care trebuia sa-mi trimita coletul. E vorba despre Librarie.net. Prima oara nu raspunde nimeni. A doua oara aud o voce feminina adormita la capatul firului:
- Sarutmana, as dori sa verific si eu statusul comenzii. Ii dau adresa de mail, sa ma caute dupa ea.
- Dumneavoastra ati facut comanda pe 14.
- Exact. Si azi e 18. Si dumneavoastra sunteti in Romania, ca si mine.
- Da, dar nu avem inca toate cartile pe care le-ati comandat.
- Aha...eu tin minte ca am comandat numai carti care apareau pe stoc. Poate mi-o fi scapat vreuna. Si cat dureaza pana aveti toate cartile?
- In jur de 10-12 zile. Va dam un e-mail cand vi le trimitem.
- Dati-mi.
Capra vecinului sunt eu. Bucurati-va.
UPDATE: Cartile au ajuns pe 6 iulie, mai putin una, care era pe site dar nu mai se gasea.
17 iunie 2009
Prietenii stiu de ce (Kawan-kawan tahu mengapa)
Cum se spune "fericit, voios" in indoneziana: Bergembira.
:-)
:-)
Cum procedam?
- Cum, mai Bradut sa te duci in Indonezia? Esti inconstient? Pai la ăia a fost atentat cu bomba! Au murit oameni! A fost atentat revendicat de teroristii arabi, Al Qaeda lor. Cu bomba, intelegi? Adica turistii stateau la o terasa si bum! le-a explodat bomba in restaurant. Au murit zeci de oameni, tu intelegi?
- Pai si unde sa ma duc?
- Hai ma cu noi la New York!
14 iunie 2009
The Buna Wawawewa Republic
Am incercat sa vad cum as putea derula o campanie de advertising pe Facebook. Am creat anuntul, apoi am incercat sa restrang targetarea la cetateni romani. Ei bine, Romania nu era in drop-down list. In schimb, era acolo o tzara intitulata asha (si va rog sa cititi pana la capat):
"buna wawawewa baby,eu nu pot veni in mexic pt ca imi trebuie viza,as veni cu cea mai mare placere,pt ca imi este dor de tine,si imi placi ca femeie,esti foarte draguta si foarte sexyyy.daca poti vino tu aici si o sa ne distram super,eu te astept.te pup dulce.wawawewa Costi"
Dupa pagina de wawawewa, Facebook te invita sa-ti alegi bugetul si sa introduci, linistit, datele cardului de credit pentru a efectua plata. Imi place Facebook ca companie, e foarte dragutza si foarte sexyyy.
Interesant e ca in Republica Buna Wawawewa traiesc aproape 200 de mii de suflete (mariti imaginea). Ceea ce-mi confirma niste banuieli legate de nationalitatea reala a unora dintre oamenii pe care-i intalnesc pe strada.
Banuielile imi sunt intarite de faptul ca numitul Costi, semnatarul randurilor de mai sus (si autor al celui mai lung nume de tzara de pe glob), pretinde ca ar avea nevoie de viza pentru a vizita Mexicul. Or, Mexicul a scos obligativitatea vizelor pentru romani de doi ani de zile.
Cautand pe site-ul MAE, am descoperit, totusi, ca Wawawewa nu se numara printre statele ai caror cetateni se bucura de exceptarea de la viza. In schimb, Wawawewa nu cere mexicanilor viza, motiv pentru care acestia pot vizita tzara urmand a se distra, citez, super.
Deci Wawawewa exista, e reala, e locuita si orice mexican se poate distra super in ea.
Sau poate ca echipa doamnei Udrea lucreaza in secret la un rebranding de tzara.
Daca te tii serios de yoga, o sa ajungi ca ea
Imi pare rau pentru fanii credintelor si practicilor orientale, dar eu nu pot rezona cu o religie ai carei zei supremi sunt imbroboditi in capete si maini taiate, calca pe cadavre si beau sange. Si sa nu-mi spuna careva ca yoga e o stiinta, ca-i cer dovada stiintifica a existentei chakrelor. Si-i mai cer sa si-l scoata pe kundalini din fund si sa il arate la camera.
Hai sa mergem la biserici, cat mai sunt deschise.
O poveste despre toate astea - aici.
13 iunie 2009
12 iunie 2009
11 iunie 2009
10 iunie 2009
Democratie, mai!
Romania e plina de nebuni. Care - nu-i asa? - trebuie si ei reprezentati in Parlamentul European.
Apel catre colegii jurnalisti
Dragi colegi,
Va rog frumos, nu ne mai stricati placerea.
Lasati-i pe Vadim si pe Becali sa se umple singuri de ridicol labrusel, dac-or avea resurse.
Oricata imaginatie ati depozita, n-aveti cum sa nimeriti macar pe-aproapele a ce va fi sa fie.
V-o spune unul de la Creatie, competent macar pe problema asta.
Viata bate presa.
Va rog frumos, nu ne mai stricati placerea.
Lasati-i pe Vadim si pe Becali sa se umple singuri de ridicol labrusel, dac-or avea resurse.
Oricata imaginatie ati depozita, n-aveti cum sa nimeriti macar pe-aproapele a ce va fi sa fie.
V-o spune unul de la Creatie, competent macar pe problema asta.
Viata bate presa.
8 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)