Se afișează postările cu eticheta koh pha ngan. Afișați toate postările

28 februarie 2010

Am făcut şi piaţa

Să mori rănit din dragoste de pizză

Vine Cristi aseară, zice:
- Mergi să mâncăm o pizza la Genni?
- Merg. Luaţi-o voi înainte, vă prind din urmă.
Mai bine ziceam "nu".

Închid laptopul, cobor, dau să bag piciorul în sandală, simt că mă ciupeşte ceva. Scutur piciorul, mă încalţ. Peste 5 minute, când intru la Genni, mă mânca tot corpul.

- Ţânţari? întreabă Ioana
- Nu, m-a ciupit iar o blestemată de-aia de furnica înaripată. Am mai păţit-o odată în Krabi, m-am umplut de băşicuţe.
- Eşti alergic la ciupituri de insecte?
- Aşa s-ar părea.
- Vezi că nu e de glumă, intervine Cristi. Îl ştiu pe un tip care a făcut stop cardiac de la o gâză de-asta.
- Nici o grijă, v-am zis, mi s-a mai întâmplat. Mă mănâncă şi mă băşic, da' n-am nici pe naiba.

M-am întors la căsuţă, mi-am pus un film şi m-am scărpinat. Mi se umflaseră picioarele şi obrajii. Nu prea eram în regulă. Vine iar Cristi.

- Cum te simţi?
- Mmmai bine.
- Bine pe dracu. Ţi s-a îngroşat şi vocea. Hai la spital acum.
- Nu merg.
- Ba mergi.
- Bine.

Nu ştiu ce alergie oi avea şi nici ce soi de furnică o fi fost aia, dar pe drumul până la spital am murit de frig pe motoretă. Erau 25 de grade şi mie îmi tremura ghidonul în mâini. Mai frig ca-n Bucureşti, aşa se simţea.

La Koh Pha Ngan hospital mi-au luat tensiunea, pulsul şi temperatura. Erau ok. Mi-au făcut o injecţie cu antihistaminice, mi-au dat două tipuri de buline şi un unguent pentru acasă.

- If you feel nausea, if you feel you cannot breath, you come back.

Pe drumul spre casă, lui Cristi i s-a terminat benzina. L-a sunat pe Andrei, care a fugit până la bebzinărie şi a venit după noi în pădure cu o sticlă de gazolină. Între timp, pe mine mă luase o mare ameţeală şi parcă şi o uşoară senzaţie de vomă.

- Mă, mie dacă mi se face mai rău de atât nu sunt în stare să mă întorc la spital pe frigul ăsta. Hai înapoi.

Am expus doctoriţei noile simptome.

- OK. You stay here tonight, we take care of you. It's safer.

Băieţii s-au dus acasă. Sora medicală mi-a administrat o injecţie, apoi încă una, încă una, nu se mai oprea. Am început să râd. În total, 6. Apoi m-au transferat în salon. Fac recensământul: o mamă cu un copil de 4 ani, o mamă şi un tată cu un copil de 3, o mamă cu o fetiţă de 12 şi doi bărbaţi în vârstă.

Am cerut o pătură în plus, să-mi opresc cumva tremuriciul. Copilul cu doi părinţi plângea urât de tot, unul dintre bătrâni sforăia îngrozitor, aparatele piuiau la fiecare 15 secunde (am numărat). Cu toate astea, am reuşit să adorm. M-a mai trezit asistenta de două ori. Prima oară pentru încă o rundă de injecţii, a doua oară ca să iau o pastilă.

Dimineaţa, când am deschis ochii, cei mai mulţi pacienţi plecaseră. Rămăseseră fata de 12 ani şi copilul plângăcios. Care a început să urle iar, că voia ta-su să-i dea de mâncare. Uşa din spatele salonului era deschisă şi dădea spre o pădure de palmieri, era frumos şi soare şi, în sfârşit, era cald. Mă simţeam ca un rănit în războiul din Vietnam.

M-am ridicat în capul oaselor. Asistenta m-a văzut imediat şi a venit la mine.

- Pot să plec?
- Cum vă simţiţi?
- Foarte bine acum.
- Semnaţi hârtiile astea, vă rog.

Am semnat, am plătit (25 de euro pentru toată distracţia).
Nu mai mănânc pizza.

Acţiuni de combatere a sezonului ploios

Dacă nu plecam, înnebuneam.

N-aveam niciun plan, nicio destinaţie clară, niciun reper in afară de reîntâlnirea cu Aloel, pe care o aşteptam de 6 ani. Dar nu mai puteam sta. Aici, începuse sezonul ploios, musonul nordic îmi mătura veranda zi şi noapte, nu mai puteam ţine aprinsa o lumânare, turna cu găleata aproape non-stop. Nici să mă duc până la chioşc după apă sau ţigări nu puteam fără să mă fac ciuculete...(citeşte în continuare)

Anul Tigrului nu este un tigru

In primul rand, la multi ani.

In al doilea rand, daca aveti de gand sa organizati vreodata revelioane pe plaja in regie proprie, tineti cont de urmatoarele.

Ca sa putem tine o petrecere cum se cuvine, aveam nevoie de curent electric. Singura sursa de curent era micutzul beach bar scos din business de muson. V-am povestit aici ce si cum s-a intamplat. Dupa ce-a fost dezafectat de furtuna, barul a ramas in grija nimanui. Fostul chirias si-a luat o alta locatie, in sat, la adapost de stihii, iar proprietarii nu l-au mai inchiriat nimanui. Era loc de joaca pentru copii, catzei si crabii de nisip. In plus, era ticsit de catralioanele de gunoaie aduse de valuri de la Chumporn sau Bangkok, hat departe.

Printr-o cunostinta, am reusit sa ajungem la proprietarii barului. Cristi, care s-a ocupat de negocieri, a obtinut mai mult decat curent: pentru o suma rezonabila, a inchiriat barul pentru toata noaptea de Revelion.

Pe 31 ne-am trezit la 7 dimineata (multumita si pisoilor, evident) si ne-am apucat de treaba. Am plecat la piata de peste si am cumparat un king fish de 6 kilograme, pe care Andrei si Diana l-au curatat cu multa obida. Il vedeti mai jos, in poze. Pe urma ne-am suit pe motorete si am mers in Thong Sala sa luam cele necesare unui party cu 12 invitati: carne, legume, fructe, dulciuri, snack-uri, bere, spirtoase si suc pentru cocktailuri, lumanarele, rogojini, farfurii, pahare, furculite de unica folosinta, lampioane zburatoare, paine si un gratar serios, ca ala de la Cristi de sub casa era prea mic pentru 6 kilograme de peste, 2 de porc si 2 de pui.

Ajunsi acasa dupa pranz, ne-am pus pe treaba. Elena si Ioana s-au apucat de salata de boeuf (pentru care cu greu am gasit carne de vita), iar eu, Diana si Cristi am purces sa destzelenim baruletzul. In timp ce umpleam sacii cu pungi, sticle, manushi de cauciuc, prezervative si carcase de CD-uri aduse de ape, m-a apucat o ciuda mare de tot pe rasa umana. Am strans 8 saci mari de gunoi, pe care i-am asezat langa cei 17 deja adunati de Cristi si Ioana acum cateva saptamani. Estimam ca, daca vrem sa curatam toata portiunea de plaja din fatza caselor noastre, avem nevoie de circa 5-6 zile, in care vom colecta pe putin 50 de saci de deseuri. Dar despre asta intr-o alta emisiune.

Cand am terminat cat de cat de degajat zona, soarele statea sa apuna. Am adus galeti de apa ca sa indepartam nisipul de pe bar si de pe platformele unde aveam sa stam, am frecat cu peria, am pus becuri noi (alea vechi se arsesera), am instalat rogojini, saltele si mese aduse cu carca de-acasa si ne-am dus sa facem cate un dush si sa ne schimbam. Mai aveam doua ore pana la startul petrecerii.

Am iesit primul din baie, imbracat la doua ace, ca sa constat ca lumina de la bar se stinsese. Cristi a facut rapid un control la instalatie si a diagnosticat ca e groasa. Cu 45 de minute inainte de party, aveam un baruletz curat, dotat, stocat si nu aveam fix curentul pentru care ne bagaseram in ditai combinatia asta. Am plecat in sat sa-l cautam pe fostul operator al barului, sa ne invetze ce sa facem. Omul, de treaba, a venit si a reusit, impreuna cu Cristi, sa repare amarata aia de instalatie electrica.

Despre petrecere nu sunt asha multe de spus, ca a iesit conform planului. Eu m-am instalat la bar si am preparat Cuba Libre si Tequila Sunrise. Diana si Cristi au fost DJ. Salata de boeuf a Elenei a avut atata succes incat jumatate din peshtele si puiul grataruite de Dan si Dejan au ramas nemancate. Porcul s-a mancat tot.

La miezul noptii, cand ne-au sunat de la Realitatea TV, eram cu totii pe fundul marii, cu sticle de sampanie in maini, ca in "Le Grand Bleu". Numai ca, la noi, marea se retrasese suficient de mult ca sa putem petrece momentul uscati. Am vorbit cam un minut la televizor, dupa care legatura s-a intrerupt. Am desfacut sampaniile, ne-am urat cele necesare, ne-am pupat si am lansat lampioane. O sa cer de la Diana o poza cu momentul, ca eu n-am facut.

A fost o seara rarissima din punct de vedere astronomic:
- Full Moon
- Blue Moon, denumire data celei de-a doua Luni Pline dintr-o luna calendaristica; in decembrie am avut Full Moon pe 2 si pe 31 (asta o stiu de la Diana).
- Eclipsa partiala de Luna, vizibila de pe teritoriul Thailandei.

Dupa atata luna, cei mai harnici dintre noi au ramas la bar pana la 6, sa vada si Soarele.

Raspunzand speculatiilor unui prezicator care anunta ca 2010, ca an al Tigrului, va aduce violenta si conflicte, premierul Thailandei a spus: "E adevarat, tigrul este un animal sangeros. Sa nu uitam, totusi, ca Anul Tigrului nu este un tigru"

La multi ani!

Pe cateva portiuni de plaja, valurile au adus gunoi din lumea civilizata.

Andrei, pregatit sa transeze problema king fish.

Diana prezinta monstrul la camera.

Elena in timpul operatiunii salata de boeuf.

Cristi si barul.

Mai curat, mai uscat.

Impreuna cu Diana, la greblat nisipul.

Saci intregi de gunoi adunati de colonia romaneasca din Koh Pha Ngan. Am primit multumiri de la alti long termeri din zona.

Ready for the party.

Unde-i Ceausescu sa ma vada?

Diana, dupa un an de munca in Romania si o zi de munca in Thailanda.

Ce bine-mi sta.

Elena, comandand o Cuba Libre pe limba ei.

Anul Tigrului, pe cand era copil.

UPDATE DE LA DIANA: Uite si lampionul, inainte de lansarea la aer.

Craciun Fericit

La concurs a fost asa si-asa. Cand am ajuns la Paradise Bungallows, unde a avut loc primul Full Moon Party din istorie, am aflat ca sunt primul. Primul DJ in prima zi de concurs; practic deschideam competitia.

- De ce?
- Pentru ca muzica pe care vrei s-o pui e asa, mai de warm-up. Cei de dupa tine pun techno.
- Zici tu? O sa inchei in 170 BPM. Tot ce se pune pe plaja asta e in 120.
- Ei, lasa, suntem siguri ca o sa te descurci de minune.
- Cum se jurizeaza?
- Dupa reactia publicului.
- Care public? Plaja e pustie?
- Or sa vina. E rolul DJ-ului sa adune lumea.
- Bine. Duceti-ma sa-mi instalez laptopul.

La ora 10 se adunasera vreo 30 de oameni. Era Half Moon Party in Ban Tai si tot tineretul fugise intr-acolo. Noroc ca-mi adusesem propriul public: 7 romani si un sarb. Daca nu noi, atunci cand?

S-a dansat in turbare, iar pe Suie Paparude fetele au luat-o razna si s-au aruncat imbracate in mare. Dupa care le-a fost frig.

Inapoi acasa, Ioana si Cristi mi-au adus un platou de salata boeuf home-made. Pe care scrisesera cu albush de ou "DJ BRAD".

Cateva spicuiri din playlistul de aseara:

Balkan Beat Box feat. Vlada Tomova: Meboli
Kiril Feat. MC Wasp: Jungle Shadow
Shukar Groove Collective: Malademna
Mahala Rai Banda: Mahalageasca
Goran Bregovici: Ya Ya (Rinje Rinje Raja)
Viorica si Ionita din Clejani: Un gram de iubire
Fanfara Ciocarlia: Sandala
Damian & Brothers: Hopai Diri Da.

Va multumesc pentru urarile de bine. Sa vi se intoarca inzecit.
Craciun Fericit!

Is There Life After The Full Moon Party?

Musonul

A inceput sa bata alaltaieri dimineatza. Puternic si constant, fara pauza. In prima zi, apa a crescut un pic. Ieri a mai crescut nitzel. Azi a crescut si mai tare. Stiti barul ala de pe plaja? Nu conteaza. Nu mai e. L-au luat valurile. Omul nu era trist, nici speriat. Nici macar resemnat nu era. Zambea cand am vorbit cu el.

- What's up?
- Munsoon.
- What can we do?
- Nothing. Just watch.

Pe urma, satenii si-au mutat barcile mai spre mal. Una dintre barci luase atata apa incat se scufundase. Au pus mana de la mana si au scos-o. Acum se zvanta sub un palmier.
Apa mai creste o zi-doua si dupa aia se opreste. Cica asa e normal.