Ca sa-i linistesc pe prietenii ingrijorati (si pe mama), ieri dimineata la 7 am plecat de pe insula-baza pentru o scurta excursie in Malaezia si Indonezia. Ca doar n-am venit pana aici ca sa stau in hamac.
Andrei si Cristi m-au carat pana la port (pe mine si bagajele mele) fapt pentru care nu stiu cum sa le multumesc. S-au trezit cu noaptea in capete.
Pina la Donsak vremea a fost frumoasa. Am stat pe punte la soare si am ascultat dubstepuri in timp ce la 5 kilometri distanta, peste Samui, ploua de rupea (vezi foto de mai sus). De la Donsak am luat un autobuz pana in Surat Thani, apoi un microbuz pana la Satun, apoi am schimbat microbuzul cu un altul care m-a dus pana la granitza cu Malaezia si dincolo de ea, pana la Pedang. Nimic notabil in afara celor 14 ore petrecute pe drum si a vamesului malaezian care s-a scobit intr-o carticica sa vada daca pasapoartele romanesti pot trece fara viza.
A-propos, sa nu uit: bai, autoritati! Faceti dracu pasapoartele astea mai ca lumea, ca nu le citeste scannerul nicaieri. Mereu tre sa bage frontieristul datele cu mana. Mi-e si rusine, zau, stau oameni la coada dupa mine.
Penang, fosta perla a coroanei britanice, n-are mare lucru de oferit unui turist venit la sun, sand and sea. Cu toate astea e plin de backpackeri. Mare parte din ei vin pentru o zi, sa-si faca visa run-ul. Altii dau o fuga pana aici din Thailanda ca sa poata pune pe Facebook ca au fost si-n Malaezia si sa scape de o grija. Revin la backpackeri intr-un articol dedicat acestei adunaturi de jalnici idioti.
Microbuzul m-a lasat in fatza unui guesthouse tinut - evident - de niste chinezi. Eftin si bun, 5 euro pe noapte, baia pe hol, fara apa calda. Un calugar budhist de origine americana care bea o apa pe trotuar m-a sfatuit sa ma duc la un alt guesthouse, o strada mai incolo, la 75 "e 4 euro pe noapte si au si apa calda". Mai aveau o singura camera libera. Am luat-o. Apa calda, baie si dusuri pe hol, la comun. Gauri in ziduri, gauri in tavan, gauri in podea. Daca un tip mai solid ar fi incercat sa danseze step in camera, ar fi cazut fix peste receptioner. Pe pereti atarnau diverse lucruri. Si nu erau tablouri.
Dupa doua minute am parasit guesthouse-ul pentru totdeauna si m-am dus un pic mai la vale, la un hotelutz de 20 de euro pe noapte si de 40 de euro mai confortabil. I'm too old for this shit.
Azi am asteptat sa se mai potoleasca ploaia si am iesit la plimbare prin oras. Foarte fotogenic. Postez imediat.
Postări
