17 decembrie 2010

Primul an de an sabatic

Stau pe malul mării cu acea mină tristă şi posacă pe care o am atunci când stau. Peştişorul de aur încalecă valul şi se aşează pe un şezlong de plastic, la doi metri în stânga mea.

- Ce faci?
- mmm
- Eşti fericit?
- mmm.
- Zi mai tare, că nu te aud.
- MMM!

Peştişorul sare de pe şezlong şi începe să se tăvălească isteric prin nisip, aşa cum face orice părinte care-a sacrificat totul pentru odrasla sa, ajunsă acum la vârsta nerecunoscătoare a maturităţii. Peştişorul urlă aşa cum numai peştişorii ajunşi la capătul răbdărilor pot s-o facă.

- Ce nu ţi-am dat eu ţie, mă? Ce nu ţi-am dat?...
- Mi-ai dat, mi-ai dat, merci.
- Mă, băiatule. Ai vrut să ai bani să pleci în an sabatic. Ţi-am dat?
- Mi-ai dat.
- Ai vrut casă pe plajă, să stai în hamac, să asculţi valurile mării şi mierlele cum cântă, să-ţi coloreze fluturii ziua şi să-ţi lumineze licuricii nopţile?
- Frumos spus. Da, mi-ai dat.
- Şi de ce n-ai stat, mă, în hamac? De ce-ai batjocorit licuricii?
- Îţi spun mai încolo.
- Şi de ce te-ai mutat în junglă?
- Mai încolo. 

Acum, fie vorba între noi, peştişorul o nimerise cu Prima Casă. Aproape de plaja albă, dar ferită de musonii cenuşii, înconjurată de flori şi ierburi aromate, prevăzută cu electricitate, apă caldă şi internet incluse într-un preţ aproape promoţional. Iar în dreptul casei, fix pe plajă, un beach bar, care visam că într-o zi...



- ...va fi al tău! îmi luă peştişorul vorba din gură. Ai vrut să fie barul tău, să-i dai tu nume, să faci cocktailuri fiţoase, să pui muzică de-a ta, să organizezi petreceri, să cunoşti oameni, să câştigi un ban şi s-o arzi boem. Să nu negi, că scot înregistrarea.
- Nu neg.
- Şi de ce nu l-ai primit?

Peştişorul eliberase barul de fostul chiriaş, îmi făcuse cunoştinţă cu proprietarul şi-mi obţinuse o chirie de 200 de euro pe lună. Pe lângă asta, mă scăpase de o mulţime de hârtii, printre care şi licenţa de comercializare a alcoolului şi de taxele aferente către stat. Peştişorul ştie să se descurce. E un tip alunecos. Ţi-l recomand.

N-am luat barul. L-au închiriat alţii, au dat petrecere de deschidere, au avut primii clienţi care s-au dovedit a fi şi ultimii. 6 luni mai târziu dădeau faliment, iar eu mă plictisisem deja de noua casă din junglă, abia construită, mai frumoasă decât aia de pe plajă. Poate cea mai frumoasă din tot satul,  la aceiaşi bani.

- Te-ai mutat, ai plătit chiria pe trei luni şi ai plecat de nebun pe motoreta aia cu trei picioare. De care tot eu m-am ocupat s-o iei ieftin şi să-ţi iasă actele la timp.
- Peşty, am plecat pentru proiectul pe care mi l-ai găsit.
- Proiect, da, a vrut conaşul proiect! Eu iţi aranjez cel mai tare an sabatic şi tu vrei proiecte!

Aşa e, săracul peştişor de aur - Peşty - îmi indeplinise şi dorinţa de a fi plătit ca să scriu despre locurile frumoase pe care le descopăr. Era planul meu de carieră. Sigur, cariera nu are ce să caute în meniul unui sabatic, dar începusem să mă gândesc şi la bani. Viaţa mea suna ca un cântec bun şi voiam să prind măcar primul refren.



- Şi nu m-am ocupat şi de asta? Nu ţi-am adus-o pe Christine?
- Iar începi cu Christine?
- Puteai să rămâni cu ea şi toate probleme tale ar fi fost rezolvate.

Christine. Tată neamţ, mamă creolă, 30 de ani, firmă de publicitate în Dusseldorf, un milion de euro în bancă. Se îndrăgosteşte de mine, îşi amână avioanele ca să mai stăm o săptămână amândoi, după aia mă sună zilnic şi-mi povesteşte două ore în roaming că ea mă iubeşte şi că vrea să se mărite cu mine şi să vândă tot şi să ne facem un resort pe ce plajă din lume vreau eu. Doar să scriu şi să fac poze şi ea se va ocupa de restul. Sigur că da.

- OK. Şi ai lăsat-o în roaming pe nemţoaică şi ai vrut să te ierte Alina şi eu am vorbit cu ea şi ea te-a iertat şi a venit la tine in Thailanda, să fiţi în sfârşit împreună acolo, conform planului iniţial.
- Recunosc, eşti un vrăjitor.
- Pe urmă ai vrut să faci nişte proiecte în România, ţi le-am găsit, ţi-am găsit şi un super-apartament în Bucureşti în care ai stat gratis. Proiectele or să-ţi iasă, din ianuarie încolo ai treabă, că ai vrut treabă. Ai vrut insulă, ai vrut plajă, ai vrut bani, ai vrut proiecte, ai vrut femei, ce mai vrei???

E deja noapte. Musonul bate azi cât pentru cele zece luni pe an în care n-are voie. Şi plouă. Nisipul de pe trupul lui Peşty s-a dus, dezvăluindu-i strălucirea solzilor de aur. Străluceşte. Singura diferenţă dintre el şi această statuie a lui Buddha ar fi atitudinea.

Ar mai fi multe de discutat, reproşat şi explicat. Peşty mi-a făcut multe damblale. Mi-a obţinut post de DJ ca să să pun "Mahalageasca" şi "Pentru Inimi" pe plajele Thailandei. I-a convins pe vechii mei prieteni să mă înţeleagă. I-a convins pe noii mei prieteni să mă iubească. M-a dus gratis la cele mai tari spa-uri. Mi-a dictat un text care a înconjurat lumea. M-a salvat de la moarte. M-a făcut colaborator la Hotnews şi la Harper's Bazaar.  

- Peştişorule de aur, trebuie să plec. În 6 ore am feribot ca să plec. Trebuie. Cu asta mă ocup. Asta mă face fericit. Să plec. Doar asta. Înţelegi?
...
...
- O să-mi fie dor de tine, fraiere :-(

11 pareri:

Rusty spunea...

Nu am inteles de ce a disparut articolul la prima publicare.N-am intrebat, am zis ca stii tu mai bine.
Ma enervase faptul ca-l citisem doar pe telefon, seara, urmand ca a doua zi sa-l rumeg pe-ndelete
Ma bucur ca l-ai republicat.
@Peteranu- o bere oricand.

Brad Florescu spunea...

E o poveste intreaga.

L-am scris pentru o revista dar, fiind bolnav la cap, n-am putut sa-l scriu in word. L-am scris aici si l-am publicat.

L-am scos de pe blog dupa cateva ore si l-am trimis redactorului.

Ieri mi-am dat seama ca nu mai pot sa scriu daca nu-l am aici. L-am rascumparat de la revista si l-am publicat din nou, de data asta definitiv.

Multumesc pentru intelegere.

muresan spunea...

Petreanu presedinte !

Adrian spunea...

Vezi ca trimiterea cu licuriciul batjocorit are URL-ul gresit. ;)

Rusty spunea...

intr-o zi ma voi uita in spate si voi spune "- Bradut mai lasa aparatul de fotografiat si hai sa cantam ploaia"
Intr-o zi.

Anonim spunea...

Dacă nu mai ai nevoie de peştişor, dă-mi-l mie!!

Arhitect Peisagist Alexandru Gheorghe spunea...

intru pentru prima data , la o recomandare si merita toata atentia! felicitari pentru povestioara.

Razvan Dan Dobre spunea...

Frate, e drumul tau, da-i inainte daca asa simti.

E bine insa ca faci acest bilant, inseamna ca iti pui si problema ca dai cu piciorul la tot ce ti-ai dorit si ai avut. Si te framanta, macar asa un pic.

Singurul regret e pentru iubirea refuzata. Zorba te-ar certa nitel.

mbaelevi spunea...

ola,
sunt in thailanda si m-am intrebat : ce dracu i-a placut ma lui bf in viermuiala asta? am deschis site-ul si am gasit articolul asta. nice:). mie-mi plac versurile de la vama veche: fericirea este o stare pe care nu o gasesti niciodata dar pt care merita sa alergi toata viata.

ps: poate ca nu am gasit eu partea frumoasa din thailanda. eu sunt in pattaya :((((((((((((

Diana spunea...

Primul an sabatic se continua cu al doilea?

Sincella spunea...

De ce trebuie sa pleci? De ce doar asta te face fericit?
Si la mine a venit pestisorul si mi-a implinit toate dorintele si pana la urma tot asta m-a facut cel mai fericita, sa plec!
Si acum incerc sa stau si sa ma conving ca plec pentru ca mi-e frica ca mi-ar fi prea bine daca n-as pleca.
Ti-am citit blogul cam de cand ai plecat si ma gandeam ca uite, tie iti reuseste, se poate, asa ca de-asta am simtit nevoia atat de mult sa te intreb acum, de ce pleci din nou?