7 decembrie 2010

Mâine, poimâine



Vezi tu, pare că ei au tot şi că noi nu avem nimic. Aiureli.

Banii le ţin loc de valoare, urletele - de idei, relaţiile - de prieteni, armele - de curaj. Frica lor, disperarea de a acoperi până şi cea mai mică fisură sunt doar o confirmare că, mai devreme sau mai târziu, barca se va scufunda. Cristalele Swarovski nu plutesc.

Noi avem totul şi e bine că, deocamdată, îl ţinem ascuns. Nu trebuie să luptăm împotriva lor, ar fi o luptă inegală, indecentă, elefantul e prea mare ca să calce o furnică pe cap, nu lupţi cu Mozart împotriva vuvuzelei. Se vor ucide între ei şi imediat o ploaie rece o să spele sângele.

Ei sunt sus şi noi suntem jos, dar clepsidra vrea să se întoarcă.