29 iunie 2007

Steaua a picat cu Beitar Ierusalim (asa credeam acum 3 ore)

Citand sectiunea speciala din site-ul UEFA, va anunt acest lucru inaintea GSP-ului.
Beitar Ierusalim a jucat anul trecut cu Dinamo, fiind eliminata de ai nostri dupa 1-1 si 0-1.
Meciurile se vor juca pe 31 iulie (sau 1 august) turul si pe 7 august (sau 8) returul.
Bahta ce-am bahtit! Hai, Steaua!

UPDATE: Steaua n-a picat cu Beitar Ierusalim, asa cum anuntasem eu primul. Vorba lu Cercel, am anuntat primul, dar am anuntat gresit. A picat cu polonezii. Eu asa am citit pe site la UEFA in acel moment. Daca am gresit eu, sa-i iertam si pe ei.

Hai Steaua

28 iunie 2007

Suntem asteptati



Maine, expeditia noastra porneste catre Muntii Tarcaului, spatiu edenic si imaculat, lacas de vietuire si evolutie domoala pentru oamenii si parsii care impart pasnic aceste tinuturi muntoase.
Multumim celor care ni s-au alaturat, cu gandul bun (Hasan) sau cu fapta (Vamos, Iulian si Gabi). Suntem inca putini, o mana de oameni, dar flamura noastra flutura voios si cosmic in varful celui mai inalt catarg al iubirii pentru natura patriei. Vor mai veni si altii. Marele fluviu isi aduna apele.
Daca va vine gandul bun, daca o sclipire de lumina va sageteaza astazi si maine, ne gasiti in satul Brates, comuna Tarcau, la cativa kilometri de Bicaz si Piatra Neamt. Baza expeditiei o va constitui pensiunea "Linia Verde" din Brates, unde mai sunt cateva camere disponibile.
Parsule, venim.

Cum a inchis Chavez cea mai veche televiziune din Venezuela

A. Chiar uitasem sa povestesc despre asta, asa cum am uitat sa povestesc multe lucruri despre Venezuela.
Ironii ale sortii au fost multe. Sa le traduca Reuters, daca vrea. Eu chiar am fost acolo si nu eram ziarist.
Presedintele Republicii Bolivariene a Venezuelei, Hugo Chavez, a decis inchiderea RCTV (Radio Caracas Television) pe data de 27 mai 2007. Postul a avut prima transmisie pe 15 noiembrie 1953. RCTV a fost primul post de televiziune si primul post privat din Venezuela.
Am avut, ca sa zic asa, sansa ca ultima noapte de emisie a RCTV sa coincida cu ultima mea noapte in tara lui Chavez. La 5 trebuia sa ma trezesc ca sa prind avionul spre Caracas. Am incercat sa rezist cat mai mult. Oamenii au alt bioritm in vacanta, se culca si se scoala devreme.
Am rezistat, asadar, pina pe la 11.30. Ultimul program al primei televiziuni private a unui stat sarac in libertati, bogat in petrol, droguri si femei disponibile.
A fost superb. Foarte putina indarjire. Putin protest. Putin scandal. Multa tinerete. Un fel de Piata a Universitatii colorata in culorile unui post care si-a terminat, oricum, misiunea. A fost o seara suspect de civilizata.
Venit fiind din Romania paranoica, mi-am zis: ori Chavez a avut dreptate si televiziunea asta chiar e controlata de mafioti, fie numai ce s-a dus dracului inca o democratie.
Dragut si trist sloganul de retragere, rostit de presedintele televiziunii si purtat cu o trista bucurie (numa ce-am dat un oximoron) de toate vedetele postului: "Un amigo para siempre" ("Un prieten pentru totdeauna").
Am vazur si reclame in ultima noapte de emisie. Sampon, telefonie mobila, condimente pentru friptura. Poate ultima.


Niste oameni protestau in piata. Putini si mici. Mult mai multi contra-protestau in alta piata, vopsiti cu Chavez pe fetze.


Presedintele RCTV si sloganul lui. Mereu aproape.


Unii chiar au suferit.


Repet.


Departamentul de Stiri la ultimul jurnal.


Mira RCTV a fost inlocuita, dupa miezul noptii, de emisia unui alt post TV, care a obtinut licenta si locul pe cablu al primei televiziuni din Chavenezuela.


Asa arata show-ul final.

Parsul nu e singur



Milioane de bloggeri s-au raliat deja. Stiu ca pentru multi subiectul e facil. Pentru multi, subiectele tari sunt festivalul delacan, fatalu columbeanu, alan pease, ca nicu la.
Cacat, doamnelor si domnilor, asta nu e un blog pentru multi...si asa va ramane pina cand va face trafic de persoane.
Incercati doar sa spuneti "pars" cu voce tare. Mai intai voua insiva, apoi in diferite contexte.
Energia parsului nu are nevoie de explicatii. Spui "pars" si razi. Asa cum spui "Romania" si ai un usor dulce-amar gol in stomac. Undeva intre ciorba de burta si foame de lup. Cuvinte-fortza. Sunt copywriter, stiu ce mananc aici.
Iulian, deci, e primul blogger partener al acestei campanii. Hasan si-a manifestat simpatia pentru cauza, dar n-a pus deocamdata nici un link, ca nu stie ce-o sa iasa. Este fireshte. Si eu am fost sceptic un timp in legatura coo google.
Hasan, te-asteptam alaturi de noi in glorioasa si futila noastra expeditie. Da un semn.
In ultimele 24 de ore, am fost autor sau martor al catorva zeci de teorii legate de parsh, logica lui sau lipsa lui de logica, darwinism aplicat parseste, sensul parsului in lume si in Carpati.

Viata noastra e undeva la granita piperata dintre fictiune si realitate, dintre caterinca si stiri, dintre Romania profunda si Realitatea superficiala.

Exact, da' exact, ca viatza parsilor. Insist.

27 iunie 2007

Parsul s-a trezit!



Dupa 7 luni de hibernare, Parsul (Glis glis) a ridicat privirea spre lumina Muntilor Carpati.
Blogul de fatza lanseaza aici si acum o campanie de recuperare si revalorizare a acestui animal pe nedrept uitat de noi toti. Sa scoatem Parsul la lumina si in sufletele noastre.

Mai mult, propunem ca Parsul sa devina noul animal heraldic al Romaniei, inlocuind astfel zimbrul, deja disparut de pe meleagurile noastre.

Parsul isi merita locul pe stema tarii, intrucat el, ca nume, atitudine si obiceiuri, este animalul cel mai apropiat de statutul pe care l-au capatat romanii in ultima vreme. Am devenit niste animale marunte, de medie spre mica insemnatate, resemnate cumva cu rolul de pioni in regnul nostru, dar extraordinar de simpatice.

Echipa blogului - formata din mine si cativa prieteni - organizeaza o expeditie singulara, fara precedent, in Muntii Tarcaului, inca bogati in asezaminte parsesti.

Toti cei care au cunostinta, au vazut sau auzit vreodata un pars sunt invitati sa ne impartaseasca impresiile lor si, de ce nu, sa se alature magicului nostru demers.

Expeditia incepe vineri si se termina atunci cand o vrea parsul.

26 iunie 2007

Bulgaria - Cape Kaliakra: Photolog

Mi-a placut asa de mult la noi la mare (unde a fost si furtuna ca ai nostri si soare ca ai lor), incat sambata n-am mai rezistat si am plecat in Bulgaria.

Nu stau sa trec din nou in revista argumentele pro si contra, ca asta e un photolog si ar trebui sa spuna cat o mie de cuvinte.

In drum spre Balchik, am facut un ocol spre Capul Kaliakra. De la Vama Veche o iei tot inainte si mergi cam 40 de kilometri, apoi faci stanga si te duce drumul pina la capatul pamantului. Ii multumesc prietenului Adrian pentru pont (el a fost week-end-ul precedent).

Capul Kaliakra este considerat parc national, gazduieste o statie meteo si ruinele unui oras roman antic*. Exista si un restaurant unde se pot manca specialitati marine (inclusiv scoici, pentru doritori). Zona este "frecventata" de 3 specii de delfini, deci n-ar strica sa vorbiti cu un pescar din imprejurimi sa va dea o tura la apus sau la rasarit (cand se arata ei). De dormit, puteti dormi in Balchik, foarte ieftin si foarte bine.

Mai jos vedeti pozata i legendata.


Arcashul care trage cu pasari spre mare. Unii au avut de comentat asupra formei arcului.


Mi-a placut mie copacul asta si i-am facut poza.


Daca as fi artist plastic, as intitula lucrarea de mai sus "Libertate"


Melcii lor.


Marea dezlantuita.


Ce fatza are gaura asta...


Doamna stanca.


Aici era pericol.


Doi metri mai in fatza nu mai era.


...si nelipsitul.


* Formularea "Oras Roman Antic" nu este un truism, ci este menita sa faca diferenta intre asezarile romane din vechime si cele din timpurile noastre (Strehaia, Barbulesti, Buzescu, Bucuresti, Neptun).

22 iunie 2007

Ne vedem la mare


Pe wunderground zice ca o sa fie soare vineri, nori imprastiati sambata si partial noros duminica. Daca e ca ei, facem plaja, claie peste gramada.




Ai nostri anunta ca e posibila o furtuna si niste ploi, ca acum cateva zile.
Daca e ca ei, facem poze si luam premiul pulitzar.

Ne vedem pe-acolo, fie ce-o fi.

Salman Rushdie a devenit Cavaler




Spre disperarea Iranului, sau poate tocmai ca urmare a crizei ostaticilor de acum cateva luni, Marea Britanie l-a onorat pe cel mai vanat scriitor din lume (la propriu) la implinirea varstei de 60 de ani. Felicitari, maestre!

Vestea cu adevarat buna e ca Polirom anunta ca editia romaneasca a "Versetelor satanice" va fi lansata in aceasta luna la targul Gaudeamus. Pentru cine nu stie, publicarea in premiera a cartii i-a atras lui Rushdie condamnarea la moarte din partea Iranului. Norocul omului e ca se gasea in alta parte.

Am incercat sa citesc cartea in original, dar Rushdie e un mare stilist, fapt pentru care e pacat sa te chinuiesti daca nu stii engleza la perfectie. Risti sa iei din carte doar actiunea. Ce va pot, spune, totusi, e ca romanul incepe cu o scena absolut dementiala in care pasagerii unui avion explodat in aer stau de vorba in timp ce cad liber de la 10.000 de metri.
Abonați-vă la: Postări (Atom)