Tun Sekaran Marine Park. O incercare de re-creare a paradisului.

Tun Sekaran reuneste mai multe insule aflate la aproximativ o ora cu speed-boat-ul de Semporna.

Timp de 30 de ani, insula Bohaidulang (parte a parcului) a servit drept baza a unei ferme de perle detinute de japonezi. Dupa ce contractul a expirat, statul malaezian a preluat insulele si le-a transformat intr-unul dintre cele mai mari parcuri marine din Borneo.

Ruinele cladirilor si instalatiilor japoneze sunt inca acolo.

De ce zic ca este o incercare de re-creare a paradisului. Pentru ca, in momentul in care ajungi acolo, ai un mare soc de cat de frumos poate sa fie. Insulele sunt de sorginte vulcanica, deci foarte spectaculoase, foarte abrupte si acoperite de jungla deasa. Din jungla curg spre mare mici izvoare cu apa dulce. Pasarile ciripesc. Marea - ati vazut-o cum arata. Iar in mare, plin de vietati dintre cele mai rare (inclusiv Sea Otters si dugongi).

Caracterul paradisiac e dat si de faptul ca oamenii au voie sa traiasca aici (sunt doua sate de sea gipsies pe insulele alaturate), dar traiesc in stil "primordial", fara sa polueze, fara sa distruga, fara sa ucida. Pescarii au voie sa prinda peste cat sa acopere nevoile familiilor lor. O sa va arat in alt post imagini din Sibuan, un astfel de loc.










Am urcat pana la casa japonezilor, pe jumatate ruinata acum. De acolo se vedea cel mai bine.

Read More

Cocoshoo mi-a facut ziua cu un link

Va ziceam acum cateva zile de mizeria care se intampla in Malaezia din cauza nebuniei dupa bio-diesel. Vedeti articolul mai jos.
Cocoshoo, un prieten cu inima mare, mi-a trimis azi acest link.
M-am bucurat atat de tare incat am uitat ca n-am castigat la Internetics.
Deci se poate. Numai sa zicem. Tare. Multi.
Orang Utans are back in business!

Read More

In numele bio-dieselului

Ziceam intr-un articol mai vechi ca eu nu cred ca biodieselul e o solutie. Si explicam si de ce.
Am avut nesansa sa intalnesc un mare argument in favoarea discursului de atunci. L-am filmat.

In Borneo, Malaezia, milioane de hectare de padure tropicala au fost si sunt rase de pe fata pamantului pentru a face loc imbecilelor plantatii de palmieri. Care n-au ce sa caute acolo unde sunt saditi. E rau si pentru jungla, e rau si pentru ei.

Din fructele palmierilor se extrage un ulei. Din uleiul respectiv se fac, pe de o parte uleiuri alimentare si, mai nou, de cand a dat tata Bush Junior directiva, se face biodiesel. Cu cat mai mult biodiesel va fi necesar, cu atat mai multa jungla va fi distrusa.

Ei cica incearca sa opreasca deforestarea. Dar interesele sunt mult mai mari si dezastrul va continua.

Plantantiile de palmieri, dupa ce ca sunt cladite pe mormantul junglei, nu sunt capabile nici macar sa-i ia locul defunctei paduri. Intr-o plantatie nu pot trai animale salbatice. Cel mult serpi si soparle.

Dupa un timp, solul saraceste (pentru ca iese din circuitul vietii, asa cum dicteaza adesea monoculturile), productia scade si e nevoie de noi terenuri. Care ghiciti de unde sunt luate...de la mama jungla.

Palmierii morti nu sunt buni nici macar pentru cherestea.

Read More

Update la My Photo Gallery

Pentru mai multe poze din vacanta, dati click aici.
Pentru mai multe relatari, dati click aici.

Read More

Cativa dintre oamenii pe care i-am intalnit

Lora, stewardesa romanca de la Qatar Airways (pe care am cunoscut-o zburand de la Roma la Doha)


Hana (pe care am cunoscut-o la Bucuresti, dar am reintalnit-o la Singapore)


Joe, ghidul de la SJR (pe care l-am cunoscut la Sepilok Jungle Resort)


Lizzy, englezoaica viitor biolog marin, care-si scria lucrarea de doctorat in timp ce voluntaria la Sepilok Orang Utan Rehabilitation Centre


Micii vecini ai lui Joe (pe care i-am cunoscut in Sandakan; tin minte doar ca pe cel din dreapta il cheama Mustafa)

Familia lui Joe, in casa careia am petrecut Hari Raya (i-am cunoscut in Sandakan)

Stuart, fermierul australian cu care am baut un vin pe faleza in Sandakan

Precious si mamica ei (pe care le-am intalnit in insula Coco Loco, Filipine)

Andrey (pe care l-am intalnit tot in Coco Loco)

Stafful de la Coco Loco Island Resort

Doamna Gloria, patroana karaoke barului din Roxas, Palawan, Filipine

Tyson si Joe, doi americani care lucreaza in Irak si se distreaza in Puerto Princesa, Filipine

Read More

Salutari din Sandakan, Borneo, Malaezia, World!

Foto (c) Bradut Florescu, 2007








Gata. M-am intors in Singapore si mor de frig in hotel. Afara sunt 30 de grade, in camera sunt 16. Nu glumesc. Aerul conditionat urla dezlantuit. Poti sa-l dai mai incet, nu si mai cald.

Am intalnit o situatie incredibila: avionul din Sandakan a ajuns la destinatie cu O ORA MAI DEVREME decat era programat. Stewardesa mi-a explicat ca e de la vanturile prielnice care ne-au batut din spate. Avand in vedere ca am scurtat un drum de 2 ore 45 la 1 ora 45, inseamna ca, undeva, pe drum, am trecut bariera sonica intr-un Boeing 737 :-)

Pe oamenii de mai sus i-am intalnit azi, in ultimele ore petrecute in Borneo. Sarbatoreau - si inca sarbatoresc - Hari Raya, varianta malaeziana a sfarsitului de Ramadan. A fost o zi minunata, pe toti Dumnezeii, ca sa zic asa.

Ziua de ieri a fost si mai si. N-am apucat inca sa ma adun, sunt mort de oboseala dupa o saptamana de trezituri la 6 dimineata. Am reusit doar sa mai pun un articol pe AmazingRace.ro.

Munca grea calatoriile astea...

Read More

Sandakan, Borneo: Ce-am mai vazut, cu cine m-am mai intalnit

All photos (c) Bradut Florescu, 2007

M-am intors din jungla, sunt in Sandakan, orasul-port intemeiat la marginea lumii de catre taietorii de lemne (Doamne, ce-i urasc...). Vaporul de mai sus e parcat cateva sute de metri in dreapta mea. L-am fotografiat de la fereastra hanului unde stau, pentru 10 euro pe noapte (aer conditionat, apa calda, vedere la mare).



Am cerut o bere Tiger si niste hot dogs foarte hot. La terasa Bistro Cafe unde stau sunt ospatarite dragute si internet wireless. N-as fi zis ca poti gasi asa ceva aici.

L-am citit pe Tolontan mai devreme, am vazut ca Steaua a invins cu greu la Mioveni, nu mi-e dor de casa. Acum doua nopti, am intalnit in jungla niste olandezi. Printre altele, am discutat despre meciul Romania-Olanda de saptamana viitoare. Ni s-a parut un subiect stupid si ne-am oprit.

Mi s-a terminat bateria. Un baiat care lucreaza aici a tras un prelungitor peste toata terasa ca sa am curent sa scriu. L-am intrebat de unde e. Din Zamboanga, Filipine, 17 ore cu vaporul de aici. Am vazut vaporul plecand si abia m-am abtinut sa ma urc la bord. Terima Kasih Baniak, Harbour Bistro Cafe!

Poimaine plec si eu in Filipine, pe un drum ceva mai lung...cu avionul, prin Singapore, Manila si Puerto Princesa. Sunt bine. Nu va faceti griji, daca v-ati facut.

Salut Kit, salut Chiriac, salut Cocoshoole, salut Danieloctavian, salut Mircea, salut Iuliani.

Restul povestii pe amazingrace.ro, evident.

Nu mi-e dor de casa, dar alta n-am.

Read More

Am plecat in vizita la niste rude mai indepartate

Intristat de infrangerea Stelei si de traiul printre oameni, maine dimineata plec la niste neamuri din care m-am tras. Ma despart de ele doar 3% cod genetic si 15.000 de kilometri.
O sa incerc sa va povestesc cat mai des cum decurge regasirea. Atat pe prezentul blog cat si, mai in detaliu, pe Amazing Race Ro. Ca "Surprize" n-am.
Ma-ntorc pana la meciul de-acasa cu Sevilla. Pana atunci imi tine locul Tolontan :-)

Read More

De ce cred eu ca biocombustibilii sunt o idee periculoasa

Pentru ca nevoia va fi mare. Din ce in ce mai mare, pe masura ce combustibilii fosili se epuizeaza, pretul creste, iar marile puteri sarace in petrol preseaza pe solutii alternative.

Daca cresterea e mare, va trebui sa creasca si productie. Asta daca nu s-o infiinta si un OPEC al dieselului de rapitza.

Ca sa crestem productia, va trebui sa exploatam terenuri tot mai intinse. Iar asta duce la:

1. Defrisari masive, ca cele din Malaezia, Indonezia si Brazilia, unde milioane de hectare dispar anual. Acestea atrag dupa ele cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera, distrugerea ecosistemelor si a vietii dependente de ele si, nu in ultimul rand, perturbarea circuitului apei.

2. O extindere a sistemelor de irigatii, in conditiile in care cele existente sunt deja vinovate de irosirea a 75% din rezervele de apa dulce ale planetei. Daca aveati cumva impresia ca robinetul vostru de la baie e responsabil de asta, nu va mai faceti griji. Consumul casnic ruleaza doar 5-10% din resursele de apa dulce. Pe locul 2 se plaseaza industria si exploatarile de petrol si gaze.

3. O saracire si erodare ireversibila a solurilor prin culturi unice si intensive; drept consecinta, terenurile respective vor deveni impracticabile, apoi se vor desertifica din cauza eroziunii. Deci se va merge din nou la punctul 1: defrisarea.

4. O foamete crancena in in tarile deja sarace, intrucat terenurile destinate culturilor traditionale se vor imputina pentru a face loc culturilor orientate spre productia de biocombustibili. Oferta de alimente fiind tot mai mica, pretul va creste. Iar cei saraci nu-si vor putea permite sa cumpere mancare nici pentru ei, nici pentru animalele lor. Nu poti trai doar cu rapita, porumb si ulei de palmier.

Poate gresesc - si aici ii invit la o discutie pe cei care se pricep mai bine decat mine. Sincer, as dori sa gresesc, desi cele 4 consecinte mi se par logice.

Read More