M-am trezit la 4 dimineata (in Romania era 11 noaptea).
Am zburat din Singapore pana la Doha. 8 ore si jumatate.
Am stat in aeroportul qatarez 3 ore. Am gasit, pana la urma, internet wireless si am chatuit cu un prieten din Urziceni. Pompieru Florian, tre' sa-l stiti.
Pe urma am urcat din nou in avion. Am mai zburat 5 ore si jumatate. Mi-a iesit pe nas si aproape am terminat cartea pe care o cumparasem dimineata din Singapore.
La Roma e frig si bate un vant napraznic. Avioanele aterizeaza de parca ar sta, asa de tare bate vantul dinspre nord.
Taximetristul care m-a luat de la aeroport nu intelegea o boaba de engleza. Am bajbait o jumatate de ora pana am gasit un bancomat, ca sa scot Euro si sa-i platesc cursa.
La hotelul Aran Blue unde stau mai sunt cazati 6 oameni. N-are wireless. Personalul hotelului consta intr-un receptionist cu fata de traficant de carnati, un hamal cu fata de mutant si o barmanita purie care nu sta la bar. Hotel de 4 stele, 150 de Euro pe noapte, in Cetatea Eterna, unde e bezna si frig.
Camera da la mare, dar nu vad marea din cauza intunericului. Vad doar avioane aterizand, aterizand, aterizand pe Fiumicino, cativa kilometri mai in spate.
Uitandu-ma cata lume debarca in continuare la Roma, mi-e clar ca iminentul faliment al Alitaliei nu poate fi pus decat pe seama unui management catastrofal.
Maine la 12 iau Taromul si el ma duce la Bucuresti.
Peste doua ore, baietelul de mai sus, Andrey, baiatul Dive Masterului din Coco Loco, isi va lansa din nou camionul la apa.
Am senzatia ciudata ca nu ma intorc acasa, ci ca de acolo vin.