28 aprilie 2010

14 aprilie 2010

10 reguli pentru un Songkran* reuşit



1. Trezeşte-te devreme, că aici Anul Nou începe toată ziua.

2. Bea ceva alcool de cum te-ai trezit. Continuă pe tot parcursul zilei. Altfel o să răceşti rău.

3. Îmbracă-te în haine jerpelite şi cât mai sumare. Costumul ăla de baie cumpărat în '96 din Eforie e numai bun.

4. Nu îţi lua cu tine absolut niciun obiect care ar avea de suferit din cauza apei. Mobil, bani, aparat foto sau extratereştri pe care apa îi ucide.

5. Nu accelera când îi vezi pe stropitori. O să-ţi iei nişte hectolitri de apă în plină faţă la 50 la oră şi o să cazi cu motoreta.


aşa nu!

6. Dacă ai căzut, nu te duce la poliţie. Or să râdă de tine: "ce, nu ştiai că e Songkran? de ce n-ai mers mai incet?"

7. Nu băga scuze de genul "abia m-am schimbat", "am mobilul in buzunar", "camera mea foto costa 50.000 de euro" sau "nu sunt thailandez, nu vreau sa sarbatoresc". O să curgă şi mai mult sânge. Pardon, apă. Stai potolit, aşteaptă să fii udat şi vezi-ţi de drum.


aşa da!

8. Puşcoacele cu pompiţă sunt pentru copii. Profesioniştii folosesc de la ulcele la găleţi de 10 litri.


profesionişti

9. Dacă tot te-apuci să stropeşti oamenii, măcar fă-i să se simtă bine. Cumpără multă gheaţă şi răceşte apa pe care o vei împroşca. La 35 de grade afară, conferă pielii încinse un efect revigorant.

10. Poţi să stropeşti pe oricine: poliţie, armată, Petreanu, Zoso. Nimeni nu se supără. Nimeni nu e mai presus de Songkran.

*Songkran = Anul nou thailandez. Mai multe detalii aici, că nu-s din ăia care traduc de pe Wikipedia ;-)

13 aprilie 2010

12 aprilie 2010

Cum întrebăm noi, românii



"Salut, te deranjez şi eu cu o întrebare.

Eu şi soţia apreciem foarte mult ceea ce faci. Şi eu aveam în plan de multă vreme să fac asta, dinainte să aflu de tine. Dar soţia nu a fost de acord, pe urmă a venit şi primul copil, apoi al doilea, ştii cum e. Noi avem şi o casă la munte, ne-a costat ceva timp şi bani, dar acum ne-am decis şi vrem să ne urmăm visul şi ne-am decis la Thailanda (de fapt, asta a fost prima noastră opţiune de acum câţiva ani, dinainte să ajungi tu) sau la Spania sau undeva în Caraibe ori America de Sud (Brazilia, Mexic). Dar am înţeles că sunt violenţe în Thailanda.

Multumesc anticipa pentru răspuns

Marius"

----------------------------------------------

"Salut,

Să ştii că am citit tot ce-ai scris pe blogul tău şi pe amazingrace. Am şi eu o întrebare: cum se numeşte insula pe care stai?

C. M."

----------------------------------------------

"Bună,

Eu şi cu soţul meu vrem să mergem în luna de miere şi mă gândeam că poate ne dai un sfat. Noi am fost deja în Asia, la Tokyo şi ne-a plăcut foarte mult. În special cultura japoneză, care e deosebită. Tokyo e chiar un oraş aparte, dar ne propunem să vedem mai multe. Pe mine mă fascinează de mică Asia şi sunt pasionată de fotografie şi vechile tradiţii, dar în special OAMENII. Deocamdată ne gândim serios la Thailanda, Bali sau undeva prin zonă.

Ne poţi face o recomandare?

Emilia"

----------------------------------------------

"Salut, Brad

Am fost şi eu pe unde eşti tu, dar acum mulţi ani, mai exact la Pattaya. Eram curios cum te-ai adaptat la cultura thailandeză. Mâncare, stil de viaţă, e cu totul altceva, nu? Vezi, atenţie mare la ladyboys, că arată mai bine ca fetele şi s-ar putea să te păcăleşti ;-) I s-a întâmplat unui prieten de-al meu. A fost horror, crede-mă! Dacă vrei mai multe informaţii, ăsta e mailul meu.

Sper să ai timp să răspunzi, printre cocktailuri, palmieri si thom yam, yam-yam ;-)

Sawatdee krap!

Cezar"

----------------------------------------------

"Salut şi scuze pentru deranj

Planific să petrec câteva luni în Thailanda, Laos, Vietnam sau Cambogia şi aş avea o întrebare: cum sunt preţurile pe-acolo?

Merci mult.

Vali, Ploieşti"

---------------------------------------------

"Bună, Brad

Şi pe mine m-au fascinat călătoriile, în special Asia, misterioasa Asie! Primul meu contact cu acest continent s-a petrecut demult, să tot fie vreo 20 de ani, când am ajuns prima oară la Istanbul, Constantinopole, capitala vechiului Bizanţ. De-atunci am mai fost în Egipt, din nou în Turcia (Bodrum şi din nou Istanbul, de vreo două ori cred), apoi m-au fermecat Dubai-ul cu turnurile de fildeş şi de aur şi Israelul, cetatea credinţei, precum şi Tunisia. Visul meu a fost, însă, să ajung în Persia (Iranul de astăzi) şi în India lui Tragore şi a mereu îndrăgostitei Maytrei. Apropo de asta, am găsit o ofertă la o agenţie de turism de la noi. "Incredibila Indie", doar 1200 de euro pentru două săptămâni, cu tot cu zbor.

Să o iau sau să mai aştept?

Mulţumesc şi ţine-o tot aşa. Asia are multe poveşti pentru tine. Descoperă-le cu mintea şi cu sufletul!

Monica Dobrescu"

------------------------------------------

"Eşti foarte tare! Permiţi o întrebare?

Planific o expediţie în Thailanda şi împrejurimi, dar nu cu motoreta, ci pe jos! Voiam să ştiu dacă cunoşti alţi români prin zonă, am înţeles că sunt câţiva chiar pe insula unde stai! I-ai întâlnit? Dacă nu, încerc eu să dau de ei şi vă pun în legătură! Ar fi păcat să nu vă vedeţi! Eu acum finalizez itinerariul final şi în câteva luni sunt acolo!!! Te mai găsesc prin zonă???

Numai bine!

Vali"

----------------------------------------------
"sal,

mi-a dat un amic linkul tău. cum e prin tailanda? preţuri, cazări, mâncare, ai ce să faci?

baftă

adi"

-----------------------------------------------

"Bună ziua,


Am primit mailul dvs. de la L. L. si va contactez in legatura cu sectiunea de travel pe care o vom avea in numarul viitor al revistei. Ne-am gandit sa va propunem o colaborare la care sa ajungem de comun acord – poate fi un articol despre genul de turism neconventional, care combina ingredientele traseului initiatic cu downshifting-ul, sau poate fi un eseu personal din aceeasi zona.

Daca vi se pare interesant, astept cat de curand un feedback si propunerile dvs.

Mulţumesc,

Anda B., Editor"

----------------------------------------------

"Si raspunsurile?:))))))

Laura"

----------------------------------------------

CLARIFICARE: Pentru că sunt câţiva cititori care nu au înţeles că citatele de mai sus sunt un produs de sinteză (mai puţin ultimele două) şi că numele nu sunt reale (cu aceleaşi excepţii), vă invit să citiţi un post mai vechi, intitulat sugestiv "Cum vorbim noi, românii". Nu dau explicaţii suplimentare, că ar însemna să îi jignesc pe cei care au înţeles.

Mai pe româneşte



Lui nea Jean îi luă 3 ore să descarce tot peştele prins astă noapte. Dacă nu l-ar fi ajutat Milică şi Piele, n-ar fi terminat la timp să prindă jurnalul dimineţii, pe verandă la "Veronika Resort and Spa". Pescadorul lui Jean, Didona (numele răposatei soţii), e printre cele mai mari din Agigea.

- Ia, mă, ce mai zice ăştia la ştiri?
- Zice că la Bucureşti s-a încins tărâţa în ei. A dat cu pietre în poliţie.
- Tu-le muma-n cur şi lor şi lu' Năstase.

Tanti Veronica, proprietara pensiunii "Veronika Resort and Spa", încercă o prognoză:

- Ne-am şters pe bot de turişti doi ani de-acum înainte. Au dat şi pe CCN imagini. Ne ştie toată lumea.
- Mda, noroc că nu m-am lăsat de pescuit. Peştele nu face politică. Dacă-i bun şi proaspăt, neamţu îl mănâncă fără să pună întrebări.
- Peştele n-are drepturili omului.
- Taci dracu, Piele, că n-aud la televizor.

Toată poliloghia din Bucureşti începuse pe 14 martie, după ce Curtea Supremă a decis să-i confişte fostului premier Adrian Năstase, acuzat pentru acte de corupţie, un miliard şi jumătate de dolari din averea personală.

Năstase nu se putea întoarce în România, că ar fi fost arestat pe loc şi dus la judecată. Însă, de la reşedinţa sa luxoasă din Dubai, ticluia o revenire în forţă, prin răsturnarea guvernului actual şi provocarea de alegeri anticipate. Care, fireşte, l-ar da câştigător. Năstase se visa Preşedintele României, deşi România era şi fusese întotdeauna regat. Regele Mihai I, monarhul cu cea mai lungă domnie din lume la acest moment, privea cu tristeţe şi revoltă violenţele de pe străzile Bucureştilor. La fel le privea şi Nea Jean.

- Bă, da ăştia n-are casă? Di ce nu se duce dracu acasă la ei, în Moldova?
- Da ce, este nebuni, nea Jeane? Le dă Năstase două milioane pe zi de cap de om, plus îmbrăcăminte, mâncare şi băutură. La cât este de rupţi în cur, ce,-i nebuni să plece?
- Păi şi poliţia ce face, Milică? Ieri a zis că-i zboară.
- A încercat, a dat în ei, da' şi ăia a dat cu molotoave. I-a organizat bine Năstase, mânca-l-ar termitele.
- S-a luat la bătaie cu poliţia?
- Da. 20 de morţi.
- Buddha să-i ierte. Hai la mulţi ani, că mâine e Anul Nou.
- La Mulţi Ani, nea Jeane.

7 aprilie 2010

Şi în est ce mai faci, măi, Brăduţ?



Ko Yo, insuliţa fermecată, îşi vede de treabă la modul cel mai relaxat, deşi e strivită între două superlative.

Primul superlativ: lacul Songkhla, cel mai mare lac natural din Thailanda, care acoperă o suprafaţă de 1000 de kilometri pătraţi. Tehnic vorbind, lacul nu e chiar un lac, ci o un complex de lagune în care se amestecă apele dulci venite dinspre munţi cu cele sărate ale Golfului Thailandei. (citeşte continuarea pe The Thailander)

5 aprilie 2010

Micul print



Mogulule dragă,

Tu ai crezut ca banii si exemplul personal ţin loc de toate alea. Dar cum din epopeea exemplului pesonal - pe care o repeţi adesea la piscine - lipseşte pagina cu cariera dumitale jurnalistică, permite-mi să-ţi dau o idee. Ţi-o dau gratis, că ştiu că nu plăteşti pentru idei. N-ai suficienţi bani.

Pune matale mâna şi citeşte bloguri. Sau ia un om în care nu ai incredere şi pune-l să facă asta. În general, oamenii de încredere sunt proşti. Singura lor calitate e că îi ai la mână. Deci ia unul de neîncredere şi pune-l să-ţi aleagă cele mai bune posturi de pe bloguri, pretabile la republicare în print. Texte mişto, neperisabile, poze ca lumea, idei, poate chiar şi comentarii, că de multe ori sunt mai deştepte decât ele însele, posturile.

Mă urmăreşti?

Ia toate posturile astea şi pune-le într-o revistă de calitate, hai să-i zicem glossy. Te asigur că România, oriunde s-ar afla, livrează suficientă gândire şi suficient verb ca să fie citite de offlinerii alfabetizaţi si recitite de onlinerii care nu s-ar supăra dacă ar vedea consacrat în print nişte content de calitate. Chiar dacă l-au văzut deja când a aparut. Nu contează. Printul va fi sfânt până în ziua în care toate bibliotecile lumii vor deveni cornete pentru seminţe. Dar până atunci mai e.

Sigur, nu scapi chiar moca la afacere. Pui 6 secretare pe urma unui autor, dai de el, îi scapi nişte sute sau mii de euro pe bucată, fiecare cu puterea lui de negociere. A ta e mică, fiindcă eşti bogat. A lor e mare, că scriu gratis.

Dacă faci bani din asta. Nu ştiu. Şi nici pe tine nu te interesează foarte tare. Cel mai sigur nu faci, pentru că majoritatea celor care cumpără publicitate sunt la fel de proşti ca cei care o vând.

Dar salvezi printul. Intri în cartea de istorie. Ca Esca.

Dacă ţi-a plăcut ideea, trec mai încolo pe la tine să-ţi aduc nişte uleiuri de masaj ca lumea, nu mizeriile alea de ţi le-ai luat de la Paris că te-ai luat după ştim noi cine.

"Friendly restaurant, local and international cuisine"



Când am ajuns, era doar o masă ocupată. Două scandinave între tot atâtea vârste, cu copiii. Din specia "Lasă, că-ţi arată ea mami elefantul".

- Şi tati unde e?
- Pe cartea de credit.

Ca şi cum femeile n-ar fi fost suficient de amărâte după un copil, un divorţ şi 10 ore pe charter, ăştia de la restaurant băgau o muzică să le îngroape definitiv. Genul ăla de complilaţie "Femei părăsite când le era lumea mai dragă". Bonnie Tyler, Celine Dion, Melanie C şi Jason Mraz, cântece care conţineau expresii total nepotrivite, de genul "Kiss me" sau "If I could turn back time".

La aşa ceva nu se dă play pe malul mării decât în caz de honeymooneri. Care ascultă, se ţin de mână şi par să îşi spună

Nouă nu ni se va întâmpla niciodată, nu-i aşa, iubitule?

În fine, am zis că o fi fost o întâmplare. O compilaţie pentru turişti, poate singura. DAR, după ce scandinavele au plecat şi am rămas doar eu, CD-ul s-a întors pe partea cealaltă. Dire Straits, Eagles, Kenny Rogers, o colecţie pe care am putea-o numi "Cum să-ţi spun că am pe alta fără să te privesc în ochi?"

Deci o făceau special ca să mai comande lumea bere.

M-a trezit un grup de nemţi cărunţi. Două femei şi doi bărbaţi cărora ori nu li se întâmplase, ori trecuseră peste asta, că păreau încă împreună. S-au pus la o masă în spate şi au început să fluiere tonic pe melodiile triste, în timp ce amestecau cărţile pentru renţ. Nişte oameni pregătiţi să piardă războaie.

Am plecat înainte de iminentul Rammstein.

4 aprilie 2010

1 aprilie 2010

Abonați-vă la: Postări (Atom)