De ce a trecut puiul strada? Au cuvantul comentatorii sportivi

OVIDIU IOANITOAIA: "Fara putinta de tagada, puiul a trecut, nu-i asa?, strada. Indeobste, Federatia cat si Piturca trebuie sa recunoasca acest adevar fara drept de apel. Se intrevad la orizont norii de furtuna pe care atat fanii, cat si conducatorii de cluburi, vor fi nevoiti sa ii infrunte in perspectiva jocurilor din cupele europene. Absenta puiului - ca sa zic asa - de pe trotuarul federalilor nu poate sa nu ne ingrijoreze. Iar traseului lui de aici incolo este unul incert. Pana una, alta, numai viitorul poate sa ne dea raspunsul".

CATALIN TOLONTAN: "Puiul a trecut strada. Nu, nu va speriati. Nu e vorba despre inca o dezertare. E vorba despre dreptului unui pui de a isi alege drumul. Si despre dreptul unui drum de a fi ales de un pui. Vor fi unii care vor incerca sa ne explice ca, de fapt, nu puiul a trecut strada, ci strada insasi a trecut pe sub eroul nostru. Va urma o clipa de perplexitate. Apoi, incetul cu incetul, vom incepe cu totii sa avem indoieli. Daca au dreptate ei? Daca noi ne inselam? Daca, de fapt, puiul suntem noi, iar strada este destinul, uman sau sportiv al fiecaruia dintre noi?"

ANDREI VOCHIN: "Conform statisticilor firmei italiene DSP Project, puiul a trecut strada. Cifrele arata ca puiul a petrecut 17% din timpul de joc pe trotuarul nostru, 61% undeva la jumatatea terenului, iar 22% din timpul regulamentar s-a situat pe trotuarul de vis-a-vis. Viteza de joc este si ea o componenta graitoare: puiul a accelerat pe faza 1, la plecarea de pe trotuarul nostru, ritmul alergarii slabind dupa ce acesta a trecut de jumatatea terenului. Ceea ce ne face sa credem ca, practic, rezultatul il multumeste"

MARIA ANDRIES: "Puiul a trecut strada. Nu, nu va speriati. Nu e vorba despre inca o dezertare. E vorba despre dreptului unui pui de a isi alege drumul. Si despre dreptul unui drum de a fi ales de un pui. Vor fi unii care vor incerca sa ne explice ca, de fapt, nu puiul a trecut strada, ci strada insasi a trecut pe sub eroul nostru. Va urma o clipa de perplexitate. Apoi, incetul cu incetul, vom incepe cu totii sa avem indoieli. Daca au dreptate ei? Daca noi ne inselam? Daca, de fapt, puiul suntem noi, iar strada este destinul, uman sau sportiv al fiecaruia dintre noi?"

ALIN BUZARIN: "Prin anii '80, adica nu demult, puii erau la mare pret in Romania. Totul incepea de la centrele de copii si juniori, adevarate incubatoare ale performantei. Cei mai buni dintre cei mai buni ajungeau la mesele bogatilor de peste hotare. Cei mai putin buni, cei slabi, cei cu oase subtiri, incapabili sa sustina muschiul succesului, aveau, la randul lor, o sansa. Li se spunea Petreusi (va mai amintiti), jucau in divizia A(limentara), iar lumea statea la coada pentru un autograf. Puii de azi, imbuibati cu dolari si masini puternice, isi pun palma-n tartita si demareaza-n tromba inainte de a fi degustati de public. O fi bine, o fi rau? E prea tarziu sa spunem: Ceausescu nu mai e."