Cand Mitica Dragomir il "demasca" pe Mircea Sandu, parca-ti vine sa tii cu Mitica. Doar ca sub aparentza "iubirii de dreptate si adevar" nu e decat o reglare de conturi, o bastarca pe care un mafiot i-o da altui mafiot.
Cand doi oameni rai se cearta, tinzi sa tii cu unul dintre ei. Care devine, brusc, bun, pentru ca celalalt e mai rau ca el. Asta e exercitiul pe care suntem obligati sa-l jucam de 20 de ani. Nu e niciun bun pe scena. Niciunul. Numai rai. Raii nostri si raii alorlalti.
Si noi stam in tribune si scandam "Hai, Mitica!" sau "Hai, Mircea". "Hai, Traiane", "Hai, Caline!"
De parca la puscarie n-ar exista decat camere single.
Postări
0 pareri:
Trimiteți un comentariu