8 octombrie 2010

Cum răspundem noi, românii

Prima parte

- Mă, salut, mi-ai făcut şi mie rost de ce te-am rugat?
- Băi, să vezi, n-am avut timp, am vorbit cu tipul care se ocupă şi mi-a zis ca mă sună înapoi, asta luni. Şi marţi l-am sunat eu, că nu mă sunase şi nu mi-a răspuns, i-am dat SMS să mă sune când termină. Şi după aia miercuri şi joi, ştii, am fost plecat din ţară, m-am întors azi la prânz.
- Deci, zi, mă, mi-ai făcut rost sau nu?
- Băi, nu mă lua şi tu aşa, ştii că de câte ori pot să te ajut te ajut, da' ce să fac dacă ăla e neserios, io-l ştiam serios, că am mai lucrat cu el, da' acuma na, cine ştie, o fi avut şi el treabă. Eu am făcut şi fac tot ce pot să te ajut, da' nu mă lua aşa, înţelegi?
- Frăţiorul meu, deci ai găsit sau n-ai găsit ce te-am rugat?
- OK, dacă vrei să discutăm aşa, adu-ţi aminte când te-am rugat şi eu o chestie, ştii că nu te rog prea des chestii şi ai zis că nu eşti în ţară şi practic a trebuit să mă descurc singur, noroc că ştiam pe altcineva care m-a ajutat. Şi acum vii să mă f...ţi în gură că nu ţi-am găsit nu ştiu ce? Tot tu vii să mă f...ţi în gură?
- Deci n-ai găsit?
- NU, BĂ; NU; n-am găsit şi nici n-am să-ţi găsesc, nu-ţi mai găsesc nimic, că nu meriţi, ce prieten eşti tu, mă, ţi-ai luat-o în cap, am fost eu prea om cu tine şi tu nu meritai, bă, nimic.
- Deci nu.
- NU, BĂ, NU, ce, eşti surd?
- Slavă Domnului. Că am luat din altă parte. De asta te sunasem.

A doua parte

- Auzi, puiuţ, tu mă iubeşti?
- Ce întrebare e asta?
- Te întreb şi eu. Mă iubeşti?
- Da de unde şi până unde mă întrebi acum dacă te iubesc? De ce nu m-ai întrebat toată luna, toată săptămâna şi mă întrebi acum? De ce nu m-ai întrebat azi dimineaţă?
- Deci mă iubeşti?
- Auzi, parcă rămăsese că nu ai nicio problemă că stau noaptea să joc World of Warcraft. Ţi-am explicat că e o chestie serioasă, că nu e chiar un joc, că mă ajută să mă concentrez şi să gândesc business. Ţi-am explicat sau nu ţi-am explicat? A rămas că nu stau mai târziu de ora 2, hai 2 jumate şi nu stau. Ieri am venit în pat la 2.15, da' tu n-ai de unde să ştii, că dormeai. Tu nu ştii decât să reproşezi.
- Puiuţ, te mai întreb odată: mă iubeşti?
- A, ştiu ce e, ai văzut că i-am dat add pe Facebook lu bruneta aia. Nici nu ştiu cine e! Am dat add pentru că nu vedeam cine e, ştii cum e pe Facebook, trebuie să te împrieteneşti cu omul ca să-i vezi adevărata faţă şi pozele şi cu cine e prieten şi cu ce se ocupă. Uneori şi sexul, că nu toţi îşi arată sexul! Nu pot să cred că eşti geloasă pentru aşa o prostie şi, chiar dacă eşti, nu te credeam în stare să faci scene de-astea pentru un nimic, UN NIMIC!
- Deci mă iubeşti sau nu?
- Auzi, da' ia să te întreb şi eu ceva: de ce iei mobilul cu tine la baie? de ce-l iei când te duci până la piaţă? Crezi că n-am văzut că te întorci cu el în mână şi că, imediat după ce-ai intrat în casă, primeşti un SMS? Crezi că-s prost şi nu văd? Văd, văd totul, dar am încredere în tine şi nu îţi fac scene de-astea de căcat. Suntem doi oameni maturi şi liberi şi putem face tot ce vrem. Nu ne obligă nimeni să fim împreună sau să dăm socoteală unul altuia! Sau cel puţin aşa era până acum. Şi asta-mi plăcea la tine, decenţa, bunul simţ, fe-mi-ni-ta-tea.
- Puiuţ, deci îmi zici sau nu-mi zici dacă mă iubeşti?
- Te iubesc, normal că te iubesc, dar ce importanţă are asta pentru tine? Pentru tine nu contează decât ce-ţi zice maică-ta şi cucuvelele alea de amice ale tale şi ce citeşti prin reviste de doi lei şi ce vezi pe la televizor, prin tot felul de show-uri de doi lei, asta contează pentru tine, nu dacă te iubesc.
- Deci mă iubeşti?
- Bine. N-ai decât să-ţi baţi joc de asta, să mă umileşti, să mă joci pe degete, că tu crezi că ţine. Da nu ţine, o, nu, nu ţine, păpuşă scumpă. A ţinut, sau a părut că ţine, pentru că m-am făcut eu că nu văd, pentru că ţi-am acordat circumstanţe atentuante, pentru că am sperat că de fapt nu eşti aşa cum era clar că eşti. Mă gândeam că poate, cu timpul, o să te schimbi, o să renunţi la toate meschinăriile astea ale tale, dar se pare că le ai în codul genetic şi nu te mai poate schimba nimic niciodată.
- Şi eu.

Citeşte şi Cum vorbim noi, românii, respectiv Cum întrebăm noi, românii