Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

31 octombrie 2008

Totul e din vina lui Aurelian Andreescu

Eram mic, foarte mic, un bebelus de 6 luni in scutece, cand mama si bunica s-au decis sa mergem pana la Arad, in vizita la unchiul Alecu. Mama m-a luat in brate si ne-am urcat in tren.

Povestea pe care am auzit-o apoi de zeci de ori a fost ca ne-am nimerit in acelasi compartiment cu Aurelian Andreescu. Asa era in 1975, vedetele mergeau cu trenul, impreuna cu mame, bunici si viitori bloggeri.

"Si Andreescu te-a vazut ce mic si blondutz si frumusel erai si mi te-a luat din bratze si ti-a cantat, cu vocea lui calda, incredibila. Era tanar.", imi povestea mama.

Nu stiu ce mi-a cantat Aurelian Andreescu in rapidul de Arad. Nici mama nu mai tine minte, iar bunica a murit acum 3 ani.

Dar, daca e sa ma iau dupa ce simt si dupa cum traiesc, cred ca mi-a cantat "Un fluture si-o pasare" al lui Florin Bogardo (proprietarul din visul de ieri), pe versurile Ioanei Diaconescu. Vi-l ofer mai jos, imbracat in videoclip de un amator.

Multumesc, maestre. M-ai nenorocit. Copacul.

30 octombrie 2008

Doamne, daca-mi esti prieten. De Spiridon Popescu



Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.

Poezia asta am auzit-o o singura data, acum 20 de ani, de la unchiul meu, Doru Moţoc. Mulţumită lui Google si celor de la agonia.ro, am regasit-o. Mie mi se pare hit, chiar daca pe poet il cheama Spiridon si asta suna mic-burghez si deloc poetic.

Visul de azi-noapte

Se facea ca ma intorceam dintr-o calatorie lunga, foarte lunga, la capatul lumii.

Ajuns in Bucuresti, nu stiam unde sa trag. Aveam insa cheile de la ultimul apartament unde statusem, inchiriat de la Florin Bogardo si Stela Enache. Asta stiam eu sigur in vis. Stiti cum sunt visele; pline de certitudini.

Am intrat in bloc, 4 etaje, am urcat pana la unu si am bagat cheia in broasca. Ma intrebam daca se mai potriveste, dupa atata timp. Usa s-a deschis si am intrat. Am bagat capul. In camera - o fata bruneta, cu fatza de adolescent, asculta muzica la pick-up. I-am explicat rapid situatia ("stii, eu am stat aici si am fost plecat mult si asta era singurul loc unde ma simteam acasa, nu stiam ca sta cineva aici, scuze, plec").

Cumva, nu stiu cum, am ajuns in bucatarie, pe dreapta. Fata bruneta cu fata de adolescent s-a apucat sa-mi faca o cafea. Dar nu mai era ea, bruneta, ci o roscata cu chip viu si calin. Era altcineva, poate sora ei, poate colega ei de apartamentul meu, nu stiu, va jur.

Roscata mi-a aruncat o privire-zambet si mi-a zis ceva ghidus. Stiam ca e vis, dar privirea-zambet a parut reala. "Uite, in sfarsit, o femeie vesela", mi-am zis. "O femeie care zambeste din tot sufletul, desi stie ca eu aduc doar plecare".

In timp ce punea apa la fiert, m-am uitat la fundul ei: un pic cam mare si la sanii ei: un pic cam mici. M-am indragostit de ea, apoi m-am trezit.

De-aici incolo, depinde doar de mine.

28 octombrie 2008

Cu ce ramai dupa exercitiul guvernarii



Azi dimineata pe la ora 11, dupa un mandat intreg de premier, Calin Popescu Tariceanu avea doar 5 prieteni. Dintre care unul eram eu, deci 4.

Bănel

Arta poetică

Rog a se face distincţia între
cei cărora le place publicitatea
şi cei cărora le plac reclamele.

Cât de frumoasă este o femeie?



Cât de frumoasă eşti in stare să o faci.

Be my wind, pls



Initiez, practic, prima vacantza consumer-generated din istoria Romaniei.
Cititorii spun unde sa ma duc si eu ma duc, daca pot. Pentru ca n-am nici cea mai vaga idee.
Nu, draga, sa ma duc la dracu nu e o optiune, decat daca am legaturi bune din Kuala Lumpur. Amanunte pe AmazingRace.
Oligarhu' tot oligarh.

27 octombrie 2008

Usor patetic, dar perfect adevarat



Copii,

Suntem ultima sansa a acestor fapturi.

Din momentul in care am scris postul asta si pana cand l-ai citit tu, pe Terra a disparut o specie.

Si asta n-are legatura nici cu apa de la dush, nici cu becul pe care-l lasi aprins noaptea, ca ti-e frica de intuneric. Are de-a face cu lacomia unor oameni mici, care distrug tot ce e sublim pe lume, inclusiv pe noi. Inclusiv pe noi.

Cimpanzeul, ursuletul polar si cangurul...de ce-ati suspinat? Ati vazut vreodata unul sau v-ati vazut pe voi, visele voastre, bucatica aia de suflet pusa deoparte pentru ziua aceea sau pentru omul acela? Ati vazut niste animale lasate de izbeliste sau v-ati vazut pe voi si poeziile pe care le scriati in liceu si cantecele alea ridicole care va fac si azi sa plangeti si toate gandurile si valorile de care va e rusine azi pentru ca sunt prea ale voastre si nimeni altcineva nu pare sa raspunda la ele? Va simtiti cumva pe cale de disparitie? Si eu. Si 99 la suta din oamenii omenirii se simt asa. Lemingi.

Dupa ce vor fi disparut maimutele si ursii polari si leii si tigrii si balenele si delfinii, cine dracu o sa ne mai domesticeasca, bai?

Intrebare

Daca ar reusi cineva sa te convinga ca sfarsitul lumii se va petrece in timpul vietii tale, ce-ai face?

Orange: Talk More, Listen More, Understand More

Un spot cald, profund si generos, cum se faceau pe vremuri.
Ar putea sa-l difuzeze si la noi. S-ar potrivi de minune.
Cred ca e opera lui JWT Bangkok.

25 octombrie 2008

Niciun deranj

Cred (CRED) ca am descoperit secretul curateniei casnice. Cred ca m-am prins de ce simtim nevoia sa ne intampinam musafirii cu "scuzati deranjul" in aproape orice situatie.

Cheia intregii povesti sta in faptul ca noi percepem si dimensiunea temporala a caselor noastre, noi stim ce a fost, ce este si ce va fi in fiecare loc din apartamentul de la etajul 7. Musafirii vad doar ce e acum si aici. Nu inteleg nici istoria, nici perspectivele obiectivului vizitat.

Cele 3 valize de pe hol, de care n-ai putut intra. In primul rand ca abia le-am pus pe hol, acum doua ore nu erau. Nici nu sunt ale mele. Apartin unei persoane care a locuit aici. Maine i le duc. Deci doar in seara asta mai sunt aici. Inchide ochii si imagineaza-ti ca ai venit in vizita maine sau ieri. Vezi? Nu mai e nicio valiza!

Mopul de care-ai impiedicat la intrare. Pai numai ce-am dat cu el prin bucatarie, desi nu stiam ca vii. E un tabiet de-al meu sa dau cu mopul macar la doua zile odata. Il las aici ca reminder. E, ca sa-i zic asa, o licenta menajera.

Stiva de 24 de carti puse una peste alta pe masuta in living, intr-un dezechilibru precar. Le tin asa pentru ca abia le-am cumparat, sunt noi si asa trebuie sa stea! O carte tanara, proaspata, nu se pune in biblioteca decat dupa ce-ai citit-o sau ai decis ca o vei lasa mostenire copiilor tai.

Cele 7 camasi si cele 4 perechi de pantaloni aruncate pe fotoliu. Astea urmeaza sa dispara de aici in fix doua zile, e totul programat. N-am eu nicio vina ca la spalatorie nu se lucreaza in week-end. Fa abstractie de ele. E doar o chestiune de timp. Ia loc pe celalalt fotoliu.

A, pardon...sacosa galbena aruncata pe celalalt fotoliu. Si ea e plina de camasi si va pleca de-aici tot luni, impreuna cu celelalte. Deci e ca si cum n-ar fi. Ia uite cum am aruncat-o in dulap.

Dar de ce nu stai pe canapea? Nu-mi spune ca n-ai loc de geanta aparatului meu foto. Il tin acolo pentru ca vreau sa-l am la indemana in caz ca apare un peisaj frumos in camera. Plus ca nu poti sa spui ca un Nikon D80 si 3 obiective reprezinta o mizerie sau un deranj. Nu mai zic ca stau in geanta lor, asezate pe compartimente, un exemplu graitor al faptului ca sunt un om foarte ordonat.

Cacarezele din laditza pisicii. Sunt firesti. In casa asta traieste un animal care trebuie sa-si faca nevoile. E modul meu de a exprima faptul ca locuiesc intr-o casa organica. Tu nu te-ai saturat de atata beton, de atata sticla? Nu? Bine...atunci considera ca aceste cocoloase nu sunt rahat, ci ambra de casa. In China se vinde ca painea calda.

Scrumiera plina de mucuri, hartii si o bucatica de cremvurst. Cele 3 sticle goale de bere de pe biroul meu. E un semn sanatos ca ai intrat intr-o casa locuita. O tigara inca fumega, iar restul de bere e inca rece. Deci stapanul trebuie sa fie pe-aici, pe undeva. Haha.

OK, uite-acuma le-arunc. Gata, le-am aruncat. Ia si scrumeaza, ia o sticla plina. Ca sa vezi ca de fapt, tot deranjul asta e atat de relativ incat ai putea considera ca nu exista. Eu asa fac. E un dar al oamenilor cu viziune.

Wassup 2008: Change.

Simpatic overall, dar finalul este absolut greţos.

24 octombrie 2008

Unde plec



Plec sa-i ajut pe Ioana si pe Cristi sa stranga un milion de jucarii pentru copiii saraci.
Plec sa-l duc pe Totorean pana la marginea desertului Australian, pe care-l va traversa pe jos.
Plec sa il ajut pe Bogdan sa redevina omul care-a fost.
Plec sa imi spal masina, vasele, parchetul, sa imi platesc cablul, curentul si intretinerea.
Plec sa ma vad cu Borisanul, cu care n-am mai vorbit sincer si deschis de 12 ani.
Plec sa scriu ce cred si ce simt fara sa ma mai cac pe mine.
Plec sa ascult si alte cantece.
Plec sa termin de citit niste carti.
Plec sa vad cine mai sunt, dupa ce-am fost atata timp ba tu, ba tu.
Plec sa inteleg de ce a inventat Dumnezeu vantul.
Plec sa-l ajut pe Joe sa-si termine site-ul cu locuri din Borneo. Sau plec in Iran sa vad Shirazul. Sau plec in Filipine sa fotografiez fete si nori. Sau plec la piata Mogioros, sa vad cum se mai traieste viata.
Plec in speranta de a face, in sfarsit, ceva util pentru oamenii din jurul meu.
Plec sa-i spun mamei ca o iubesc si sa-i duc medicamente.
Plec sa uit, plec sa iert, plec sa-mi amintesc cu drag, plec sa am de unde sa ma intorc, da.

Cum termin, cum vin.

23 octombrie 2008

Scurt eseu despre oamenii mici



Judecand dupa imaginea de mai sus si dupa tot ce stim noi despre ei, oamenii mici sunt tot niste oameni, doar ca mici. Ce perspectiva limitata si sovina! Oamenii mici au o multime de insusiri care ii recomanda drept o specie aparte, cu un loc bine definit pe scara evolutiei umane. Sa ma explic.

Oamenii mici nu privesc niciodata in sus sau in jos, ci numai la nivelul ochilor lor, paralel cu solul. Se uita si inainte si inapoi, intorc capul in stanga si in dreapta, dar nu-l ridica si nu-l coboara. Lumea oamenilor mici incepe si se termina la nivelul radacinii nasului. Nu exista nimic deasupra, nimic dedesubt. Ca sa ma exprim matematiceste, universul lor nu are axa oY.

Din acest motiv, oamenii mici nu percep o serie de intamplari ale vietii, care se intampla sa fie peste ori sub linia definita mai devreme. Nu percep intamplari ca sinceritatea, generozitatea, subtilitatea, empatia sau compasiunea. Nu intra in campul lor vizual nici concepte ca talentul, libertatea, imprevizibilul, pasiunea sau magia. Gaturile lor intepenite ii impiedica sa vada ca fiecare om este si are dreptul sa fie diferit de celalalt. Si nu-i nimic de neinteles in asta: toti oamenii mici sunt perfect egal de mici. Nu exista oameni mici mai inalti sau mai scunzi decat ceilalti oameni mici.

Pentru oamenii mici, onoarea este o boala necrutatoare care i-a decimat pe samurai.

Nu vreau sa fiu inteles gresit. Oamenii mici sunt buni. Sunt mai buni ca oamenii mari, in sensul in care sunt mai bine adaptati. Esti mai mic, ai nevoie de mai putin. Mai putina mancare, mai putin spatiu locativ, mai putina apa calda si mai putin adevar. Pe scara evolutiei, oamenii mici nu sunt o anomalie. Sunt pasul urmator. Noii stapani ai planetei.

Nu ma puteti contrazice, intrucat ma sustin pe demonstratii stiintifice de netagaduit. Printr-o lege implacabila a evolutiei, fiintele mari sunt inlocuite de fiinte mici. Grandoarea se inlocuieste cu eficienta. Splendoarea cu supravietuirea. Un exemplu la masa 6: soparlele au fost solutia naturii pentru o lume care nu-i mai incapea pe dinozauri. Faceti un calcul si vedeti cate soparle incap in scheletul unui dinozaur. Incercati cu ce vreti: crocodili, varani, dragoni de Komodo sau Gecko dragalase. A, inca ceva: cate balene mai erau cand le-ati numarat ultima oara? A? Sfarsitul demonstratiei.

Natura e generoasa. Face tot ce poate pentru a evita genocidul. N-are inima sa faca, pur si simplu, curatenie atunci cand planeta devine prea aglomerata. Scapa de cei mari, consumatori de spatiu si resurse si aduce in loc creaturi mai mititele. Ca sa incapa. Ca sa ajunga la toata lumea. E un omagiu adus vietii.

Noi ne-am facut loc in lume impingandu-ne ascendentii catre periferia existentei. Bietele primate au ajuns sa traiasca in sanctuare, dupa ce le-am distrus padurile si apele si aerul. La fel ni se va intampla si noua. Oamenii mici ne vor inlocui, dar fara sa-si murdareasca manutele cu sange. Vor taia, insa de la radacina, acele esente rare in care specia noastra s-a cuibarit si s-a hranit. Dintre care as enumera iubirea, speranta, poezia si adevarul.

Faceti loc.

A treia mentalitate

Aprilie 2006. Steaua conduce pe Middlesbourgh cu 2-0 in minutul 24, prin golurile lui Dica si Goian. Apoi se retrage in aparare, pentru a conserva un 3-0 agregat cu prima runda. Englezii reusesc 4 goluri si scuipa Steaua afara din Europa. Olaroiu pleaca.

Octombrie 2008. Steaua conduce pe Olympique Lyon cu 2-0 in minutul 11, prin golurile lui Arturo si Goian. In ciuda avantajului, nu se retrage in aparare, ci continua sa stea sus, incercand sa mai inscrie. Reuseste s-o faca inca o data inainte de pauza. Dar pierde cu 3-5. Lacatus pleaca.

Ce-a facut Lacatus? A facut exact ce ne plangem ca nu fac antrenorii romani: a atacat cand era in avantaj, a preferat sa pastreze in teren sistemul care marcase doua goluri in loc sa treaca imediat la strategia "parjoliti fantanile". A facut cel mai curajos gest de antrenor pe care l-am vazut in Romania ultimilor ani. L-a costat, pentru ca n-a stiut cum sa o faca. A crezut ca e suficient sa stai sus ca sa-ti blochezi adversarul. N-a fost asa (mai ales ca jucam cu Lyon).

Si acum hai sa vorbim putin despre marturisirea post-infrangere a lui Gigi Becali: "I-am spus inainte de meci...daca, eventual, suntem in avantaj in minutul 20, imediat il scoti pe Semedo si inchizi jocul".

Lacatus nu l-a ascultat. Olaroiu l-a ascultat. Au pierdut amandoi, dar macar Lacatus a facut-o pe mana lui. E infrangerea lui. Se poate lauda cu ea.

Tot vorbim despre mentalitati. Mentalitatea de invingator, mentalitatea de invins. Gigi Becali si altii ca el au inventat o a treia mentalitate, care zice "Hai sa facem egal". Dintre toti antrenorii romani, doar Piturca a reusit s-o duca la desavarsire. De aceea si este selectionerul nationalei.

Asta facem de 20 de ani. Facem egal. De-aia n-avem autostrazi, scoli, spitale si respect de sine. De-aia nu se misca nimic. De-aia toata economia romaneasca e gatuita de monopoluri mai mult sau mai putin vizibile. De-aia. Pentru ca Gigii nu sunt capabili sa invinga, dar nu ne lasa nici pe noi.

Asistam la tragicul tablou al unei tari in care recolte intregi de talent putrezesc in mainile noduroase ale neghiobilor. Stiu ca v-ati prins: acesta nu este un post despre fotbal.

Dorinele, ramai acolo unde esti.

21 octombrie 2008

Hai sa admitem ca Marin Sorescu ne-a invatat sa scriem blog in limba română

Venea din curte si intra intr-o gaura
Din beciul casei.
Era un sarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: - Uite sarpele, uite sarpele!

Si baba: Nu da în el,
Ca asta e sarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdata nu i-a făcut nimic.

Dar peste o jumatate de an, ori un an,
lar l-a văzut. Si l-a lovit c-o maciuca.
Se incolacise pe ciomag si el a ridicat
Ciomagul în sus, si era să-i cada în cap.

Se zvarcolea să moara.
Si la urma i-a parut rău.
Da' ce s-a suparat mama când a aflat!
Si când ne-a ars, mai tarziu, casa
Zicea: ,,Vezi? Ai omorat sarpele casei..."

20 octombrie 2008

Am avut o saptamana excelenta

- Luni, mi-a scris Mike Bello sa ma anunte ca am 950,000 USD intr-un cont din Benin. Trebuie doar sa ma duc la Western Union sa-i ridic. O sa ma duc, de miercuri incolo, cand oi avea timp.

- Marti, vechii mei colaboratori, Dr. Chizorba. si J. Anum mi-au confirmat, in sfarsit, faptul ca am primit o mostenire in valoare de 8,300,000 USD, suma care e depusa pe numele meu la Oceanic Bank International PLC. Ca sa nu ma deranjez eu pana la colt, la BCR, a ramas ca OBI-ul sa-mi trimita un ATM special pentru mine, pe care sa-l port cu mine oriunde ma duc, in asa fel incat sa scot bani numai eu de pe el, fara sa mai stau la coada dupa toti pensionarii. Tre' sa vina azi-maine, ATM-ul.

- Miercuri am primit un mail de la zapacita de Teresa Anderson, care mi-a trimis urmatorul banc: "htt?:/?ww?.juli??148.miriell?.i?fo:80/". Am ras doua ore non-stop. Danke, Teresa, mi-ai facut ziua! Sa-ti zic si eu unul bun: "%#^$^%^@" LOL!

- Joi mi-a scris Samuel Juna, un oficial de prim rang in guvernul Sudanului. Vrea sa investeasca pe piata imobiliara din Romania si vrea sa ma ocup eu de banii lui. I-am raspuns ca ne putem vedea saptamana viitoare si ca as prefera sa vina el incoace. I-am gasit si un low-cost pe ruta Darfur - Bucuresti Baneasa.



- Vineri mi-a scris IAR Jenna Jameson ca e singura si plictisita si ca se gandeste la mine. Nu i-am raspuns...nu sunt inca pregatit pentru o noua relatie.

- Sambata m-am enervat un pic. Un anume Crepin Oulai Antoine, inalt functionar in Ministerul de Justitie al Coastei de Fildes ma invita la o tombola cu castiguri de peste 30,000 de Euro. Cred ca omul nu stia cu cine sta de vorba...auzi tu, 30,000 de euro, fir-ati ai dracului cu spamurile voastre...

- Azi m-am dus la mall si-am spart o parte din banii mosteniti pe haine de firma. Ma gandesc, totusi, s-o scot pe Jenna in oras, la Cocosatu.

Fi-mi-ar viaţa ca sondajul



Conform sondajului din dreapta, voi intrati pe acest blog ca sa gasiti urmatoarele:

Travel - 58%
Fotbal - 12%
Advertising - 22%
Politica - 6%.

Deci, pentru ca sunteti atat de draguti cu mine si pentru ca nu vreau sa va pierd de musterii, ar trebui sa-mi structurez viata dupa cum urmeaza:

58% sa calatoresc
12% sa ma duc pe stadion
22% sa muncesc
6% sa stau in Romania

hm...n-arata rau...sa vad ce pot sa fac...

Cum ne ţine munca în viaţă

Aş vrea să mă sinucid, dar am prezentare miercuri şi nu vreau să se spună ca mi-am băgat picioarele.

Ce-i spune bloggerita bloggerului cand se despart

"Te-am scos de la blogroll!"

19 octombrie 2008

Cum ar fi

sa avem o casutza de mail de care sa nu stim, unde sa se adune toate lucrurile care nu ni s-au spus, desi au fost gandite.

- toate declaratiile de dragoste care n-au indraznit sa fie rostite
- toate complimentele si toate observatiile dragutze pe care le-am declansat si inhibat in acelasi timp
- toate criticile si sfaturile pe care oamenii care ne-au trecut prin viata nu le-au glasuit, pentru ca parea ca stim noi ce facem
- toate adevarurile care ne-ar fi putut deschide ochii daca le-am fi auzit la timpul lor
- toate cantecele care ni s-au dedicat, in gand, de cineva, trimise in format mp3
- toate locurile in care cineva ne-a purtat, in imaginatie, trimise in format jpeg
- toate zambetele care ne-au fost adresate cand eram cu spatele (tot jpeg)
- toate noptile de dragoste pe care le-am ratat pentru ca cineva a fost prea timid, prea stangaci sau pe stop, descrise in amanunt
- tot, absolut tot ce nu ni s-a spus, desi ar fi fost bine sa ni se spuna.

pe urma, intr-o seara cand vom fi deja foarte batrani, sa primim un username, o parola si un link. sa intram si sa citim tot ce-ar fi putut sa fie si n-a fost.

sa plangem o saptamana, apoi sa ne apucam sa raspundem la fiecare mail, unul cate unul, chiar daca la capatul celalalt nu mai e nimeni. asa ar fi frumos.

18 octombrie 2008

Cea mai frumoasa fata

Am intalnit-o aseara in La Scena. Avea 21 de ani si parul prins in dreadlocks si ochii verzi si cercel in buza de jos si vorbea putin, cu glas mic si idei precise. Si eu, beat fiind, zdranganeam Beatles la pianina dezacordata de pe hol si ea a iesit urmata de prietenii ei si ma asculta pana cand mi-am dat seama ca ma asculta si m-am fastacit si am incurcat reul cu solul si am urlat ca in conditiile astea nu mai cant , ca eu nu am nevoie de public. Si dupa aia i-am cantat numai ei si numai prietenilor ei, de fapt numai ei, un cantec - mai exact "Feelings", laba aia de cantec frumos - si i-am zis ca e numai pentru ea si ca eu nu stiu sa cant dar ca e numai pentru ea si ca atata pot eu canta, doar atata. Si dupa aia, dupa ce-am terminat cantecul, toti 4 m-au aplaudat, ea si prietenii ei - doi baieti si o fata - si eu m-am apropiat de ea si am sarutat-o pe obraji si pe frunte si i-am multumit ca m-a lasat sa-i cant. Si ea a plecat ochii in jos si prietenii ei mi-au zis: "Acuma, daca tot o iubesti, ne ajuti s-o coboram pe scari?". Si am pus si eu mana si am coborat pe scari acel blestemat scaun cu rotile care ma face pe mine sa ma intreb de ce si pe tine sa crezi ca sunt un mare sau mic romancier si am dus-o toti 4 pana jos si ea si-a intors gatul paralizat si capul paralizat si, cu gura ei paralizata mi-a spus "Multumesc". Si ea e frumoasa si eu nu sunt si nici voi nu sunteti frumoase. Nu, nu sunteti. Deloc.

12 octombrie 2008

E veche, dar e geniala

Serj Tankian - Praise the Lord and Pass the Ammunition

Inca un exemplu fericit de kino typo, tehnica despre care a postat si Chiriac. Bine, mie-mi place si piesa.

Stati linistiti, ne calificam

Foto: Mircea Marinescu

E simplu, uite ce mai avem de facut: batem Serbia si acasa si la ei, Franta la ei, Austria in ambele meciuri, Feroe acasa (ce naiba...) si Lituania in deplasare si facem 25 de puncte si ne calificam de pe primul loc in grupa.

Altfel bine



'Cause it's a bittersweet symphony, this life
Trying to make ends meet
You're a slave to money then you die
I'll take you down the only road I've ever been down
You know the one that takes you to the places
where all the veins meet yeah

No change, I can't change
I can't change, I can't change
But I'm here in my
mold
I am here in my mold
But I'm a million different people
from one day to the next
I can't change my
mold
No, no, no, no, no, no, no,no,no,no,no,no

Well I never pray
But tonight I'm on my knees yeah
I need to hear some sounds that recognize the pain in me, yeah
I let the melody shine, let it cleanse my mind, I feel free now
But the airways are clean and there's nobody singing to me now

No change, I can't change
I can't change, I can't change
But I'm here in my mold
I am here in my
mold
And I'm a million different people
from one day to the next
I can't change my mind
No, no, no, no, no, no, no
I can't change
I can't change it

'Cause it's a bittersweet symphony, this life
Trying to make ends meet
Trying to find some money then you die
I'll take you down the only road I've ever been down
You know the one that takes you to the places
where all the veins meet yeah

You know I can't change, I can't change
I can't change, I can't change
But I'm here in my
mold
I am here in my mold
And I'm a million different people
from one day to the next
I can't change my mind
No, no, no, no, no

I can't change my mind
no, no, no, no, no,
I can't change
Can't change my body,
no, no, no

I'll take you down the only road I've ever been down
I'll take you down the only road I've ever been down
Been down
Ever been down
Ever been down
Ever been down
Ever been down
That you've ever been down
That you've ever been down

Ma gandesc sa ma las

Pentru ca
din toate lucrarile romanesti care-au luat ceva la festivalul din statiunea Portoroz, eu n-am vazut niciuna.
Decat numai doar pe saituri, pe online, adica.
Deci nu sunt in targhet.
Deci mai bine ma las.
Pa, fai, fata. Ai grije de tine.
Feedback is fifty.

Ce-am aflat de la Portoroz:



Ca, daca pierdem un Stefan Iordache, gasim imediat un altul.

De ce mint oamenii

Oamenii mint pentru ca si atunci cand cred ca au ceva de castigat sau de pierdut.
Si cum Romania e tara oportunitatilor, in mod normal, toata lumea crede ca poate castiga daca si poate pierde daca nu. De aceea, in Romania, toata lumea minte. Fara rost. Fara sa castige nimic.
Nu avem in istoria recenta niciun exemplu de om care a spus adevarul si a primit in schimb o Dacie 1310. Dimpotriva.

Dimpotriva, aia putinii care spun adevarul sunt izolati. Nimeni nu vrea sa fie prieteni cu ei. Si e, pe undeva, de inteles.

Daca tu mi-ai spus adevarul si eu acum te mint, ma simt prost. Nu ca as avea vreo admiratie pentru tine si gestul tau nobil. Ci pentru ca mi-e sa nu-mi zici in fatza: "Ba, nu te cred. Mananci cacat. Du-te dracu."

Dilema romanului talentat

sa zicem ca esti un jucator talentat si ca antrenorul tau este un bou. ai doua optiuni:

- joci de te rupi pentru ca esti profesionist. dai un gol si o pasa de gol, echipa castiga. dupa meci, antreboul isi asuma tot meritul: "eu l-am convocat si tot eu i-am spus ce sa joace"

- iti bagi picioarele si speri sa pierdem meciul asta si sa scapam de bou. pierdem. la conferinta de presa, boul da vina inclusiv pe prestatia ta mediocra, presa arata cu degetul spre tine si nu mai prinzi echipa.

ce faci? ce faci?
faci egal.

7 octombrie 2008

M-a şocat


M-a şocat clienta care susţinea că marketingul este o ştiinţă exactă, că actul de cumpărare este unul raţional şi că ideile creative trebuie validate ştiinţific.
Ţinea pe masă, la vedere, un iPhone.

Ca romanul, partial

Nu mai deranjeaza atat de mult politicienii. Ma deranjeaza ca ii impartim in buni si rai, ne certam pentru ei si votam pentru unul sau altul. Ma deranjeaza, asa cum spuneam intr-un post anterior, ca murim prosti daca nu raspundem la intrebarea "cu cine tii?"
Si nu-mi mai spuneti ca Base e mai bun ca Johnny, Johnny e mai bun ca Tari, Tari e mai bun ca Vadi si Vadi e mai bun ca Base.
E ca si cum mi-ati spune ca ciuma e mai de caracter decat cancerul, cancerul mai finutz ca SIDA si SIDA mai incoruptibila decat Ebola.
Vedeti? Din reflex, deja ati facut un ranking. Toate omoara. Sigur.

1 octombrie 2008

O, Captain, My Captain!



Genul acela de moment care te face sa nu regreţi 3 ani din viaţă.

Tribute to Cristian Nemescu



Am vazut California Dreamin' si de-aia. Ce film...ce film...FILM.
Pe Cristian Nemescu l-a omorat un cetatean britanic intr-un Porsche Cayenne trecut pe roshu.
Nici sa ne omoram intre noi nu mai suntem in stare. Angajam expati.
Trailerul de mai sus e bine facut. Dar California Dreamin' nu e genul ala de film romanesc.E genul alalalt, pe care n-am apucat sa-l vedem, ca aparuse televizorul. Ma doare inima de baiatul asta si de toti baietii care mor in Romania sub o forma sau alta.

Share It