Niciun deranj

Cred (CRED) ca am descoperit secretul curateniei casnice. Cred ca m-am prins de ce simtim nevoia sa ne intampinam musafirii cu "scuzati deranjul" in aproape orice situatie.

Cheia intregii povesti sta in faptul ca noi percepem si dimensiunea temporala a caselor noastre, noi stim ce a fost, ce este si ce va fi in fiecare loc din apartamentul de la etajul 7. Musafirii vad doar ce e acum si aici. Nu inteleg nici istoria, nici perspectivele obiectivului vizitat.

Cele 3 valize de pe hol, de care n-ai putut intra. In primul rand ca abia le-am pus pe hol, acum doua ore nu erau. Nici nu sunt ale mele. Apartin unei persoane care a locuit aici. Maine i le duc. Deci doar in seara asta mai sunt aici. Inchide ochii si imagineaza-ti ca ai venit in vizita maine sau ieri. Vezi? Nu mai e nicio valiza!

Mopul de care-ai impiedicat la intrare. Pai numai ce-am dat cu el prin bucatarie, desi nu stiam ca vii. E un tabiet de-al meu sa dau cu mopul macar la doua zile odata. Il las aici ca reminder. E, ca sa-i zic asa, o licenta menajera.

Stiva de 24 de carti puse una peste alta pe masuta in living, intr-un dezechilibru precar. Le tin asa pentru ca abia le-am cumparat, sunt noi si asa trebuie sa stea! O carte tanara, proaspata, nu se pune in biblioteca decat dupa ce-ai citit-o sau ai decis ca o vei lasa mostenire copiilor tai.

Cele 7 camasi si cele 4 perechi de pantaloni aruncate pe fotoliu. Astea urmeaza sa dispara de aici in fix doua zile, e totul programat. N-am eu nicio vina ca la spalatorie nu se lucreaza in week-end. Fa abstractie de ele. E doar o chestiune de timp. Ia loc pe celalalt fotoliu.

A, pardon...sacosa galbena aruncata pe celalalt fotoliu. Si ea e plina de camasi si va pleca de-aici tot luni, impreuna cu celelalte. Deci e ca si cum n-ar fi. Ia uite cum am aruncat-o in dulap.

Dar de ce nu stai pe canapea? Nu-mi spune ca n-ai loc de geanta aparatului meu foto. Il tin acolo pentru ca vreau sa-l am la indemana in caz ca apare un peisaj frumos in camera. Plus ca nu poti sa spui ca un Nikon D80 si 3 obiective reprezinta o mizerie sau un deranj. Nu mai zic ca stau in geanta lor, asezate pe compartimente, un exemplu graitor al faptului ca sunt un om foarte ordonat.

Cacarezele din laditza pisicii. Sunt firesti. In casa asta traieste un animal care trebuie sa-si faca nevoile. E modul meu de a exprima faptul ca locuiesc intr-o casa organica. Tu nu te-ai saturat de atata beton, de atata sticla? Nu? Bine...atunci considera ca aceste cocoloase nu sunt rahat, ci ambra de casa. In China se vinde ca painea calda.

Scrumiera plina de mucuri, hartii si o bucatica de cremvurst. Cele 3 sticle goale de bere de pe biroul meu. E un semn sanatos ca ai intrat intr-o casa locuita. O tigara inca fumega, iar restul de bere e inca rece. Deci stapanul trebuie sa fie pe-aici, pe undeva. Haha.

OK, uite-acuma le-arunc. Gata, le-am aruncat. Ia si scrumeaza, ia o sticla plina. Ca sa vezi ca de fapt, tot deranjul asta e atat de relativ incat ai putea considera ca nu exista. Eu asa fac. E un dar al oamenilor cu viziune.