Totul e din vina lui Aurelian Andreescu

Eram mic, foarte mic, un bebelus de 6 luni in scutece, cand mama si bunica s-au decis sa mergem pana la Arad, in vizita la unchiul Alecu. Mama m-a luat in brate si ne-am urcat in tren.

Povestea pe care am auzit-o apoi de zeci de ori a fost ca ne-am nimerit in acelasi compartiment cu Aurelian Andreescu. Asa era in 1975, vedetele mergeau cu trenul, impreuna cu mame, bunici si viitori bloggeri.

"Si Andreescu te-a vazut ce mic si blondutz si frumusel erai si mi te-a luat din bratze si ti-a cantat, cu vocea lui calda, incredibila. Era tanar.", imi povestea mama.

Nu stiu ce mi-a cantat Aurelian Andreescu in rapidul de Arad. Nici mama nu mai tine minte, iar bunica a murit acum 3 ani.

Dar, daca e sa ma iau dupa ce simt si dupa cum traiesc, cred ca mi-a cantat "Un fluture si-o pasare" al lui Florin Bogardo (proprietarul din visul de ieri), pe versurile Ioanei Diaconescu. Vi-l ofer mai jos, imbracat in videoclip de un amator.

Multumesc, maestre. M-ai nenorocit. Copacul.