Venea din curte si intra intr-o gaura
Din beciul casei.
Era un sarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: - Uite sarpele, uite sarpele!
Si baba: Nu da în el,
Ca asta e sarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdata nu i-a făcut nimic.
Dar peste o jumatate de an, ori un an,
lar l-a văzut. Si l-a lovit c-o maciuca.
Se incolacise pe ciomag si el a ridicat
Ciomagul în sus, si era să-i cada în cap.
Se zvarcolea să moara.
Si la urma i-a parut rău.
Da' ce s-a suparat mama când a aflat!
Si când ne-a ars, mai tarziu, casa
Zicea: ,,Vezi? Ai omorat sarpele casei..."
21 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 pareri:
hei, noi aveam sarpalau in spatele casei! si mama ii lasa un strat zdravan de buruieni, sa se lafaie domnul. tot asa, ne povestea ca sarpele casei e bun acolo. poate d-asta m-am trezit prietena la catarama cu o expozitie intreaga de reptile rebegite si nepota-meu e convins ca vorbesc reptomita.
ah, si de ce dracu nu dormi? iti scaraie si tie dulapul sau ce?
Trimiteți un comentariu