Cum ar fi

sa avem o casutza de mail de care sa nu stim, unde sa se adune toate lucrurile care nu ni s-au spus, desi au fost gandite.

- toate declaratiile de dragoste care n-au indraznit sa fie rostite
- toate complimentele si toate observatiile dragutze pe care le-am declansat si inhibat in acelasi timp
- toate criticile si sfaturile pe care oamenii care ne-au trecut prin viata nu le-au glasuit, pentru ca parea ca stim noi ce facem
- toate adevarurile care ne-ar fi putut deschide ochii daca le-am fi auzit la timpul lor
- toate cantecele care ni s-au dedicat, in gand, de cineva, trimise in format mp3
- toate locurile in care cineva ne-a purtat, in imaginatie, trimise in format jpeg
- toate zambetele care ne-au fost adresate cand eram cu spatele (tot jpeg)
- toate noptile de dragoste pe care le-am ratat pentru ca cineva a fost prea timid, prea stangaci sau pe stop, descrise in amanunt
- tot, absolut tot ce nu ni s-a spus, desi ar fi fost bine sa ni se spuna.

pe urma, intr-o seara cand vom fi deja foarte batrani, sa primim un username, o parola si un link. sa intram si sa citim tot ce-ar fi putut sa fie si n-a fost.

sa plangem o saptamana, apoi sa ne apucam sa raspundem la fiecare mail, unul cate unul, chiar daca la capatul celalalt nu mai e nimeni. asa ar fi frumos.