Visul de azi-noapte

Se facea ca ma intorceam dintr-o calatorie lunga, foarte lunga, la capatul lumii.

Ajuns in Bucuresti, nu stiam unde sa trag. Aveam insa cheile de la ultimul apartament unde statusem, inchiriat de la Florin Bogardo si Stela Enache. Asta stiam eu sigur in vis. Stiti cum sunt visele; pline de certitudini.

Am intrat in bloc, 4 etaje, am urcat pana la unu si am bagat cheia in broasca. Ma intrebam daca se mai potriveste, dupa atata timp. Usa s-a deschis si am intrat. Am bagat capul. In camera - o fata bruneta, cu fatza de adolescent, asculta muzica la pick-up. I-am explicat rapid situatia ("stii, eu am stat aici si am fost plecat mult si asta era singurul loc unde ma simteam acasa, nu stiam ca sta cineva aici, scuze, plec").

Cumva, nu stiu cum, am ajuns in bucatarie, pe dreapta. Fata bruneta cu fata de adolescent s-a apucat sa-mi faca o cafea. Dar nu mai era ea, bruneta, ci o roscata cu chip viu si calin. Era altcineva, poate sora ei, poate colega ei de apartamentul meu, nu stiu, va jur.

Roscata mi-a aruncat o privire-zambet si mi-a zis ceva ghidus. Stiam ca e vis, dar privirea-zambet a parut reala. "Uite, in sfarsit, o femeie vesela", mi-am zis. "O femeie care zambeste din tot sufletul, desi stie ca eu aduc doar plecare".

In timp ce punea apa la fiert, m-am uitat la fundul ei: un pic cam mare si la sanii ei: un pic cam mici. M-am indragostit de ea, apoi m-am trezit.

De-aici incolo, depinde doar de mine.