Scurt eseu despre oamenii mici

Judecand dupa imaginea de mai sus si dupa tot ce stim noi despre ei, oamenii mici sunt tot niste oameni, doar ca mici. Ce perspectiva limitata si sovina! Oamenii mici au o multime de insusiri care ii recomanda drept o specie aparte, cu un loc bine definit pe scara evolutiei umane. Sa ma explic.

Oamenii mici nu privesc niciodata in sus sau in jos, ci numai la nivelul ochilor lor, paralel cu solul. Se uita si inainte si inapoi, intorc capul in stanga si in dreapta, dar nu-l ridica si nu-l coboara. Lumea oamenilor mici incepe si se termina la nivelul radacinii nasului. Nu exista nimic deasupra, nimic dedesubt. Ca sa ma exprim matematiceste, universul lor nu are axa oY.

Din acest motiv, oamenii mici nu percep o serie de intamplari ale vietii, care se intampla sa fie peste ori sub linia definita mai devreme. Nu percep intamplari ca sinceritatea, generozitatea, subtilitatea, empatia sau compasiunea. Nu intra in campul lor vizual nici concepte ca talentul, libertatea, imprevizibilul, pasiunea sau magia. Gaturile lor intepenite ii impiedica sa vada ca fiecare om este si are dreptul sa fie diferit de celalalt. Si nu-i nimic de neinteles in asta: toti oamenii mici sunt perfect egal de mici. Nu exista oameni mici mai inalti sau mai scunzi decat ceilalti oameni mici.

Pentru oamenii mici, onoarea este o boala necrutatoare care i-a decimat pe samurai.

Nu vreau sa fiu inteles gresit. Oamenii mici sunt buni. Sunt mai buni ca oamenii mari, in sensul in care sunt mai bine adaptati. Esti mai mic, ai nevoie de mai putin. Mai putina mancare, mai putin spatiu locativ, mai putina apa calda si mai putin adevar. Pe scara evolutiei, oamenii mici nu sunt o anomalie. Sunt pasul urmator. Noii stapani ai planetei.

Nu ma puteti contrazice, intrucat ma sustin pe demonstratii stiintifice de netagaduit. Printr-o lege implacabila a evolutiei, fiintele mari sunt inlocuite de fiinte mici. Grandoarea se inlocuieste cu eficienta. Splendoarea cu supravietuirea. Un exemplu la masa 6: soparlele au fost solutia naturii pentru o lume care nu-i mai incapea pe dinozauri. Faceti un calcul si vedeti cate soparle incap in scheletul unui dinozaur. Incercati cu ce vreti: crocodili, varani, dragoni de Komodo sau Gecko dragalase. A, inca ceva: cate balene mai erau cand le-ati numarat ultima oara? A? Sfarsitul demonstratiei.

Natura e generoasa. Face tot ce poate pentru a evita genocidul. N-are inima sa faca, pur si simplu, curatenie atunci cand planeta devine prea aglomerata. Scapa de cei mari, consumatori de spatiu si resurse si aduce in loc creaturi mai mititele. Ca sa incapa. Ca sa ajunga la toata lumea. E un omagiu adus vietii.

Noi ne-am facut loc in lume impingandu-ne ascendentii catre periferia existentei. Bietele primate au ajuns sa traiasca in sanctuare, dupa ce le-am distrus padurile si apele si aerul. La fel ni se va intampla si noua. Oamenii mici ne vor inlocui, dar fara sa-si murdareasca manutele cu sange. Vor taia, insa de la radacina, acele esente rare in care specia noastra s-a cuibarit si s-a hranit. Dintre care as enumera iubirea, speranta, poezia si adevarul.

Faceti loc.