Anul trecut, cand am fost pe-aici, n-am reusit sa ajung in Water Village. Nu e un loc turistic. E o suburbie lacustra a Sandakanului. Azi m-a dus Joe acolo, dupa ce m-am rugat de el un an intreg. 25 de mii de oameni traiesc in acest cartier construit pe piloni. 20.000 dintre acestia fac parte din tribul "sea gipsies", iar restul de 5.000 sunt chinezi. Doamne, ce loc frumos si ce oameni frumosi. Vedeti fotografiile.
Satul e construit pe un sistem de pontoane care servesc drept cai de acces dinspre strada inspre mare.
In casa unor rude de-ale lui Joe. 21 de persoane traiesc impreuna in aceasta "vila lacustra". Au absolut tot ce le trebuie, inclusiv DVD player si satellite TV.
Asa arata o bucatarie de Sea Gipsies.
Peste tot, flori.
Si perdele colorate, chiar si la ferestrele cele mai sarace.
Copiii m-au fugarit sa le fac poze. Parintii radeau. Albii nu prea intra aici, ca le e frica.
Iar cu poza asta sper ca o sa iau un premiu :-) Mai multe povesti pe AmazingRace.
Postări
9 pareri:
E incredibil cum am ajuns sa "te" vizitez de minim 3 ori pe zi. Cumva, tot ceea ce scrii imi da emotii. Stiu ca suna aiurea dar chiar e adevarat. Pozele sunt incredibile si ei toti par fericiti si frumosi. Nu reusesc sa imi dau seama ce au ei in plus fata de noi de pot efectiv sa se bucure de orice (sau mai bine zis ce avem noi in plus de am uitat sa ne bucuram de lucrurile mici).
Exceptionale ultimele doua fotografii! Ce loc, ce personaje! Sunt si eu cu ochii pe tine in fiecare zi :)
Da, ultimele doua sunt chiar bune. Pacat ca n-a vrut si bunicul lor sa faca poza, era timid. Avea batranul o fatza...zici ca inventase marea.
Multumesc ca veniti pe-aici. O sa incerc sa va bucur mereu. Multumesc.
"... inventase marea...". uf! esti mai bun cu trecerea timpului.
"zici ca... inventase marea...". uf! esti ca un vin: mai bun cu trecerea timpului.
Desi locuiesc de 35 de ani in Bucuresti abia azi am ajuns a treia oara in Dragonul Rosu. E un loc aproape turistic, pe care putini oameni care viziteaza Bucurestiul il aprofundeaza. Este un oras-in-oras si in plina dezvoltare, cu reguli separate, cu triade rezbunatoare si povesti de dragoste. Azi m-a dus Bogdan acolo, dupa ce i-am spus ca nu gasesc lustre la turcii mei din colt. In Draggonul Rosu se gaseste orice. Astia fabrica orice, sip e mama, daca s-ar vinde, ar face-o). Mii de oameni traiesc zilnic intre 5 AM si 2 PM in acest loc. Majoritatea sunt chinezi si au magazine cu chinezisme, mai toate aceleasi, oricunde intorci capul: pufoaice, chiloti, rochii cu paiete, papusi “Barbie”, cuverturi de pat cu modele florale si pantofi din plastic, iar restul sunt romani in transit, la cumparaturi de chinezisme, en-grosisti care apoi iti vind marfa de 3 ori mai scump in magazinele din centru. Viata aici incepe devreme si se termina cam pe la vremea la care tu te pregatesti sa iei prinzul in vreo circiuma. In urma lor, tot acest oras ramine doar asfalt si cartoane de la miile de ambalaje care se desfac si refac zilnic.
Prin curtea acestui oras trece trenul. Si tu trebuie sa treci calea ferata de 2 ori daca vrei sa te duci la poarta 5, 6 sau 7, nou construite. Si linia ferata e chiar electrificata si functionala. Doamne, ce loc si ce oameni intre 5 si 2..... Vedeti fotografiile….
PS=fotografii un am, ca un am avut inspiratia sa fac, nestiind ca vei scrie articolul meu despre Drgonul Rosu.....
zenat...pai putem compara? :-)
I mean...Dragonul este mult peste. Plus ca el scuipa foc, iar ashtia scuipa numai apa.
Pai, putem compara, Brad, daca ne gindim ca-i sincronicitate tot evenimentul. Altfel spus, ca unu-i apa si altu' foc, si asta e parte din intreg, nici mai destept, nici mai prost. Mai da si putin metal si pamint, ca de eter... ne ocupam noi!
Trimiteți un comentariu