Donald, Guevara si publicitatea

Azi am trait doua momente "de lucru":

- o sedinta cu o echipa de cont, despre billings, cheltuieli, revenue, profit, facturi si forecast;
- un brainstorming cu o echipa de creativi despre idei noi, oportunitati de comunicare, mindset colectiv, tendinte regizorale si viitor cultural al omenirii.

Cele doua momente, imagine perfecta a muncii compozite dintr-o agentie de publicitate, m-au facut sa pic pe ganduri pentru 5 minute, pina la urmatoarea sedinta, si sa incerc si eu o definitie a publicitatii.

Publicitatea este "atunci cand" Che Guevara si Donald Trump fac afaceri impreuna.

De-aia si auziti de agentii care se cearta cu clientul. De accounti care se cearta cu creatia. De creativi care nu mai suporta managementul si pleaca. De management care nu mai suporta creativi si-i da afara.

Pentru ca publicitatea este singurul domeniu in care liberalii sunt obligati sa lucreze cu comunistii. Munca din sau cu o agentia de publicitate e un parteneriat cladit pe un conflict ideologic profund.


Agentiile - si prin asta inteleg strategii si creativii publicitari - sunt oamenii oamenilor, liderii masei, cunoscatorii resorturilor ascunse, ai motivatiilor, stapanii formei si ai retoricii. Vor glorie, dreptate, libertate si o vor maine, sau la CANNES. Che priveste spre Cer.

Clientii sunt dreapta, libera initiativa, eficienta, progresul, dog eats dog. Fac bani, vor bani. Si ii vor azi, sau la EBITDA. Liberali. Tariceni. Donald priveste spre pamanturi.


Negocierea dintre ideologii nu are intotdeauna rezultate balansate. Mult hulitele reclame la detergenti sunt rezultatele situatiilor in care liberalismul, pragmatic si uneori superficial in ale culturii de masa, invinge la negociere. Mult aplaudatele reclame la bauturi si, in general, la produse pentru barbati, decurg din negocieri in care stanga, creativa si populista, convinge masa de consiliu. Reclamele "de stanga" sunt si cele care iau festivaluri. De aceea se si fac atatea ghosturi. Pentru ca dreapta platitoare nu poate accepta ca stanga sa-si livreze ideologia in forma pura, ca-n Capitalul lui Marx. Haios sau nu, mari lideri de business in advertising, liberali de forma, odata ajunsi in jurii de festival, isi dezlantuie fondul socialist.

Publicitatea. E o munca foarte grea nu neaparat prin perspectiva simplista a numarului de nopti pierdute pe saptamana pentru a da maine ceva cerut ieri. Asta e o problema a pietelor tinere, asa cum e Romania, si se reglementeaza treptat.

E o munca grea pentru ca presupune, si de partea noastra, si de partea clientului, o serie continua de compromisuri in sens pozitiv, de abdicari repetate de la o pozitie sau de la un set de valori in care crezi fundamental, ca altfel n-ai putea sa-ti conduci cariera pe coordonate vocationale.



Ca trebuie ca, de 10 ori pe zi, sa treci din postura de aparator al celor multi la sustinator al celor putini. Sa treci de la bogati la saraci. De la egalitate la progres. De la moral la legal. De la sentiment la ratiune. Si apoi sa faci toate drumurile astea dus-intors, dus-intors, iar si iar. Pentru ca ai o sedinta cu un client, apoi una cu un creativ, apoi una cu tine insuti. Si tot asa.

Cand se va alege urmatorul Dalai Lama, propun sa se aleaga dintr-o agentie. Publicitarii sunt printre ultimele bresle/rase/soiuri care isi castiga traiul din a-i intelege pe oameni fara sa-i judece. Asta se numeste intelepciune si, de cand cu atata informatie, se gaseste tot mai rar.

Da, ai dreptate.

PS: Ii dedic acest articol celui care, fara sa stie, l-a inspirat: fostul meu coleg, Donald Simionoiu.