27 noiembrie 2008

Uuuuuuuu-Haaaaaaaaaaa



O sa pun aici un foarte scurt rezumat al povestii, urmand ca descrierea completa a turei s-o fac un pic mai tarziu pe AmazingRace (promit!)

Azi ce e? Vineri. Deci marti am plecat cu barca si mai adanc pe rau si am ajuns la longhouse-ul Ruma Melaban. Nota: un longhouse este un tip de cladire-comunitate specifica triburilor Iban traitoare in Sarawak, Borneo. Asa cum le spune si numele, sunt niste case luuuuuungi, cu multe usi, iar in spatele fiecarei usi e un "apartament" in care traiesc in medie 10 persoane.

La Ruma Mebalan erau 100 de usi locuite, ceea ce il transforma intr-o adevarata metropola a locului. Tocmai de aceea, asa cum o sa vedeti, podeaua verandei comune (care functioneaza si ca cerdac si ca spatiu comunitar) este pardosita cu faianta. Guvernul a considerat ca asta i-ar ajuta pe Ibani. E, din fericire, singurul loc in care clasica podea de lemn a fost inlocuita. Ma rog, hai sa revenim la chef.

Din spusele domnului Suran, capetenia de la Ruma Melaban, eu si Bogdan suntem primii "orang putih" (albi) care i-au vizitat vreodata. Tind sa nu cred, desi ca sa ajungi pana acolo e destul de greu. Ma rog, nici nu conteaza foarte tare. Cert e ca s-a adunat absolut toata lumea sa savureze rarisimul eveniment.

Am impartit dulciuri, creioane si caiete la copii (le luaseram din Limbang cu o zi inainte). Iar celor mari, conform traditiei, le-am daruit cateva sticle de Langkaw, faimosul rachiu de orez cu care Ibanii - ca niste buni crestini ce sunt - iubesc sa se cinsteasca. Am sezut frumos pe pardoseala acoperita cu rogojini si am ciocnit. Cand bei cu Ibanii, cand dai noroc trebuie sa urli lung si tare "Uuuuuuuuu-Haaaaaaaaaaaa!". Cu cat mai lung si mai tare, cu atat mai apreciat. Asta ca sa stiti, ca poate fi folositor.

Dupa ce-am terminat sticlele noastre, le-au adus ei pe-ale lor. Si dupa ce le-am terminat pe-ale lor, am mai cumparat noi un rand de la carciumarul satului. Printr-un "rand" se inteleg 12 sticle de un litru (lume multa).

Pe acest fond, Ibanii din Ruma Melaban - printre care se numarau si cativa batrani fosti vanatori de capete - au decis sa ne ofere un program artistic traditional, pe numele sau Ngajat. Zicand acestea, la un semn al capeteniei, toti cei care stiau pasii si cantecele au tulit-o in case sa-si scoata din lazi straiele populare. Femeile au adus instrumentele - 4 tipuri de percutii - iar barbatii au aparut imbracati sumar, salbatic si colorat, cu palarii impanate si sabii la brau. Dupa cum se poate vedea si din imagini.




Domnul din imagine e un fost head hunter (si o fosta capetenie a satului). Tatuajele in forma de flori semnaleaza ca purtatorul e un mare razboinic, cu rang de general in ierarhia Iban. Tatuajul de pe gat e semnul distinctiv al head-hunterilor. Multi dintre ei au luptat in WW2 impotriva japonezilor, pe care-i hacuiau fara mila prin jungla din Borneo.






Inca un rand.



Oricat m-am tinut de tare, la un moment dat n-am mai scapat si a trebuit sa incerc si eu rachiul, insotit de traditionalul "uuuuu-haaaaaa". Bauturica nu e rea deloc. Bogdan a descris-o ca avand gustului unui "Chardonnay cald"

Dupa ce-au cantat si dansat aproape doua ore - fiecare cantec si dans fiind insotite de o portie zdravana de rachiu - am crezut ca s-a terminat. Am incercat sa cantam si noi la Gong si la toba, dar ritmul - desi aparent simplu - nu ne-a iesit nici sa-l pici cu ceara. Avea ceva pe care nu puteai pune mana. In fine, cand ne pregateam sa ne ducem inapoi in satul nostru, Joe ne-a anuntat ca, in conformitate cu traditia, trebuia sa dansam si noi Ngajat-ul. Si iata-l pe Florescu oligarhul fiind infasat, impanat si trimis in mijlocul vanatorilor de capete sa-si exercite talentul.








Trebuie sa admit ca pasii, fiind grei si contorsionati, nu mi-au iesit.
Am dat-o exclusiv din atitudine.

(unde esti, tu, Radu G?)

5 pareri:

ruki spunea...

ai dat-o exclusiv bine de tot!
:))
permite-mi sa-ti prezic un viitor de aur in domeniul filmelor cu cauoboi, indieni si poate vrajitoare

Anonim spunea...

mestere, in ritmul asta te vad la national geographic. in exclusivitate, desigur.

Anonim spunea...

Toate notele astea de calatorie sunt fantastice, Bradule, dar asta a fost tare de tot.

venat show spunea...

Tu, cel cu penele tale crescute pe cap si cu privirea ramasa din Avalon, iata ce inteleg eu din scrisul tau. Si tu intelegi intelesul meu:

"I saw Edens that I had held in my hands, but let go
I saw promises I did not keep
Pains I did not sooth
Wounds I did not heal
Tears I did not shed
I saw deaths I did not mourn
Prayers I did not answer
Doors I did not open
Doors I did not close
Lovers I left behind
And dreams I did not live
I saw all that was offered to me,
that I could not accept
I saw the letters I wished for,
but never received
I saw all that could have been,
but never will be."

Gratie!

Brad Florescu spunea...

Ei, as vrea eu sa fiu atat de frumos. Terima kasih.