De sub pod 1.

Era un râu măricel care curgea frumos spre mare. Oamenii s-au pus pe malurile lui. Unii pe stângul, alții pe dreptul, să nu aplece apa de vreo parte. Și râul le dădea apă să se spele, să bea, să-și ude grădinile și să-și adape vitele. Și pește pentru masă și pietre de care să bată gospodinele rufele și vârtejuri în care să-și ascută bărbații puterile și păpuriș pentru îndrăgostiți și păsări de la care să fure copiii cântece.

Într-o zi, niște străini care nu știau înota au construit un pod peste râu. L-au trecut armate, călăreți, trăsuri cu negustori și cu prințese, turme de oi, pribegi și aventurieri. Niciunul, niciodată, nu s-a uitat măcar o clipă în apele râului și la cei care trăiau sub pod. Mergeau care înainte, care îndărăt, fără să irosească o privire. Și râul curgea în continuare și nu privea la acestea.