Cosașul Rohrlich.

Acum câteva zile, discutând cu o cunoștință despre ProTV, am ajuns la întrebarea “câți ani o mai avea Adrian Sârbu?” Cum eu susțineam una, iar interlocutorul meu alta, am intrat pe Wikipedia să verificăm și am citit următoarele:

Adrian Sârbu (n. 18 aprilie 1955, Brașov) este un om de afaceri și om de televiziune român de origine evreiască.

Fraza m-a surprins până peste poate. Am lucrat câțiva ani de zile cu și pentru Adrian Sârbu și niciodată nu am avut niciun indiciu asupra unei origini evreiești a domniei sale. L-am admirat și criticat adesea în forul meu interior, adeseori am pus caracterul său puternic, pasional, exploziv, pe seama faptului că are sânge...well...sârbesc.

Știu că Wikipedia nu este nici pe departe o sursă infailibilă de informații, dar în același timp știu că oricine poate modifica o pagină de profil personal, cu precădere titularul ei. Dacă Wikipedia ar fi publicat o informație eronată, echipa domnului Sârbu ar fi putut să o confrunte și corecteze în cel mai scurt timp. Interesant este că sintagma „de origine evreiască” a fost adăugată paginii undeva prin 2016, variantele anterioare prezentându-l pe Adrian Sârbu drept „om de afaceri și om de televiziune român” (conform Wayback Machine/Archive.org).

În fine, nu vreau să divaghez. Ideea era că unul dintre oamenii de la care am învățat atât de multe lucruri – și bune, și rele – nu a făcut niciodată paradă de originea sa ba, mai mult, se pare că a tratat-o cu maximă discreție din moment ce aceasta a apărut pe pagina sa de Wikipedia abia la un deceniu după prima publicare pe web.

Descoperind asta, m-am întrebat: oare câți evrei remarcabili se mai ascund printre noi? Sau, altfel spus, oare cu câți indivizi remarcabili ne mândrim în lume fără să știm că ei nu sunt pe de-a întregul (sau deloc) etnici români, ci parte a poporului ales?

Mânat de această curiozitate am demarat un binge watching pe aceeași Wikipedia, precum și pe alte surse care mi s-au părut credibile și am descoperit, cu mare uimire, că evreii au dat României unele dintre cele mai mari nume „românești” fără să facă paradă de asta ci, dimpotrivă, ascunzându-și originile din motive care pot ține de contextul politic, social sau cultural al vremurilor. În ideea că antisemitismul continuă să fie o problemă în societatea noastră, în ciuda eforturilor care se fac de către autorități, cred că o scurtă și incompletă listă a acestor nume ar merita atenția noastră.

Nu voi include în listă acele personalități a căror descendență evreiască este evidentă încă din nume și universal recunoscută: Ellie Wiesel (născut la Sighet) nu a luat premiul Nobel ca Elisei Vasile, pe academicianul Solomon Marcus nu-l cheamă Sile Mărcuș, actrița Maia Morgenstern nu se prezintă ca Maria Moroșanu, iar scriitorul Nicolae Steinhardt nu s-a semnat Nicu Șendrea.

Radu Cosașu – născut Oscar Rohrlich – unul dintre cele mai sclipitoare și mai constante condeie din publicistica românească.

Alexandru Graur - născut Alter Brauer-Rosenfeld – membru al Academiei Române, figură importantă a lingvisticii românești, decan al Facultății de Litere și tată al comentatorului sportiv Dumitru Graur.

Tudor Caranfil – născut Martin Klarenfeld – reputat critic de film și realizator de emisiuni TV, tatăl regizorului Nae Caranfil.

Radu Lupu – fiul lui Meyer Lupu și al Anei Gabor – pianist de talie internațională.

Iosif Sava – născut Segal sau Segall – muzicolog de excepție, personalitate proeminentă a radioului și televiziunii românești.

Silviu Brucan - născut Saul Bruckner - unul dintre opozanții notorii ai lui Nicolae Ceaușescu și personaj central al Revoluției din 1989. A fost invitat permanent al emisiunii „Profeții despre trecut” realizate de Lucian Mîndruță și difuzate la ProTV.

Tudor Vianu - fiul lui Adolf Weinberg și al Rozei Leibovici, evrei convertiți la creștinism – critic literar și de artă, poet, filosof și traducător. Fost director al Teatrului Național, Ambasador al României în fosta Iugoslavie, membru onorific al Academiei Române.

Teodor Brateș – probabil născut Froim Bernard – figură emblematică a TVR în zilele fierbinți ale Revoluției din 1989.

Paul Cornea – fiul lui Leon Cohn – istoric, critic literar de anvergură. Tatăl filosofului, eseistului și publicistului Andrei Cornea.

Florin Brătescu – născut Fredrich Bergher – primul crainic al Televiziunii Române în anii '60.

F. Brunea-Fox – născut Filip Brauner – unul dintre părinții reportajului românesc.

Valeriu Lazarov – realizator TV de anvergură mondială.

Zigu Ornea – născut Zigu Orenstein – istoric al culturii, critic literar, membru fondator al revistei Dilema alături de Andrei Pleșu, Tita Chiper, Radu Cosașu și Mircea Vasilescu.

Andrei Oișteanu – fiul lui Mihail Oigenstein și al Bellei Iosovici – istoric al religiilor, etnolog, antropolog, fondator al Institutului de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române.

Ovid S. Crohmălniceanu – născut Moise Cohn – critic și istoric literar, publicist, conducător al Cenaclului de proză Junimea care l-a inclus, printre alții, pe Mircea Cărtărescu.

Radu Ioanid – fiul lui Virgiliu Ițicovici – filosof și doctor în istorie, director în cadrul U.S. Holocaust Memorial din Washington D. C. Actualmente cetățean american.

Nina Cassian – născută Renee-Annie Cassian sau Katz – poetă, eseistă, traducătoare și compozitoare.

Vladimir Colin – născut Jean Colin sau Cohn – considerat cel mai important scriitor român de SF și fantasy. A fost căsătorit cu Nina Cassian.

Cella Serghi – născută Cella Marcoff – scriitoare, publicistă și traducătoare. Autoarea unor romane ca "Pânza de păianjen" (1938, 1946, 1971) sau "Cântecul uzinei" (1950).

Gellu Naum – fiul lui Andrei Naum și al Rosei Gluck – eseist, prozator și dramaturg de o aleasă sensibilitate.

Valentin Silvestru – născut Marcel Moscovici – teatrolog, prozator și dramaturg român.

Mihail Sorbul – fiul lui Anton Smolsky și al Mariei Moscovici – cunoscut romancier și dramaturg.

Alexandru Stark – una dintre figurile cele mai cunoscute și mai apreciate ale Televiziunii Române.

Petre Roman - fiul lui Valter Erno Neulander și al Hortensiei Valleho – primul premier al României post-comuniste.

Marcel Breslașu – născut Marcel sau Mark Bresliska – poet, fabulist, compozitor, rector al Institutului de Teatru „Ion Luca Caragiale” și redactor șef al revistei de cultură „Secol XX”.

Constantin Dobrogeanu-Gherea – născut Solomon Katz – politician, scriitor și critic literar.

Haralamb Zincă – născut Hary Isac Zilberman – îndrăgit autor de romane polițiste.

Tristan Tzara – născut Samuel Rosenstock – unul dintre fondatorii mișcării dadaiste.

Norman Manea – unul dintre cei mai apreciați scriitori români contemporani.

Vladimir Tismăneanu – fiul lui Leonid Tisminetski și al Herminei Marcusohn – politolog, sociolog, profesor la Universitatea din Maryland. A condus comitetul științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.

Octavian Sava – născut Octavian Segall – proeminent realizator de emisiuni și scenarii TV, autorul multor cuplete umoristice nemuritoare.

Compozitorii Laurențiu Profeta, Aurel Giroveanu (n. Engelberg), Aurel Felea (n. Feldstein), Elly Roman (Goldstein), Henri Mălineanu (Lazarovici) și Jean de la Craiova (tată român, mamă evreică).

Lista poate continua. Chiar te rog.

Read More

Sfârcul academic.

Dintre toate ghildele active în ultimii ani în România, nu știu vreuna care să se dea cu fundul de pământ mai unanim și mai vocal decât publicitarii. Și nu știu nici vreuna mai vinovată pentru situația pe care ea însăși o deplânge: lipsa de educație.

Colegi publicitari, aveți la dispoziție 15 minute din fiecare oră a fiecărui post TV sau radio care difuzează reclame. Aveți la dispoziție sute de milioane de dolari în fiecare an, buget de creație, producție și difuzare, pentru a schimba mentalitățile care vă put. Și le aveți nu de ieri sau de azi, ci de cel puțin 20 de ani. Timp de două decenii ați avut un sfert din timpul fiecărui consumator de mass-media din țara asta. Mai mult decât orice învățător, scriitor, om de știință. Ce-ați făcut cu sfertul ăsta?

Ați făcut „Pregătește-te să fii bogat”, promoția aia de care a hăhăit toată lumea bună din industrie și care, de cealaltă parte a ecranului, le-a zis oamenilor în față: săracilor. Ați făcut marea campanie cu “Dorel”, în care voi erați cei de pe margine și râdeați superior de prostul care muncește. Ați râs de toți cei care nu erau ca voi, încercând în același timp, fără jenă, să le vindeți bere, detergenți, rachiuri, credite cu buletinul și nechezoluri. I-ați condamnat să rămână acolo, să cumpere ieftin, să gândească ieftin, să vorbească ieftin.

Ați făcut caterinci elitiste pe seama unor segmente socio-demografice uriașe cărora le-ați încurajat – prin supraexpunere – toate tarele, de la lipsa de orizont la limbajul folosit. Ați făcut apel la așa zise insight-uri calitative ca să propagați mediocritatea și să păreți chiori în țara orbilor. Și pe urmă v-ați dus batjocurile la festivaluri franțuzești, în siajul marilor regizori români post-decembriști și al poveștilor lor cu lumpen-ciorbă. Sfertodocții sfertului de oră.

În rest, când prindeați un client pe banking sau telecom și un buget de 100.000 de coco băgați filmări în Africa de Sud și îmbulinați prosecco-ul cu regizori străini, baloane colorate, slomo-uri și cuvinte-cheie inspiraționale. Speranță. Putere. Tu contezi. Viitor.

Ce-ați făcut pentru publicul de care azi vă e atât de scârbă? L-ați trimis să caute sub capac.

A găsit.

Read More