Daca va spun ca am fost in Indonezia sunt arogant. Imensitatea geografica, naturala, culturala si umana a acestei tari nu poate fi cuprinsa intr-un concediu. Si ma tem ca nici intr-o viata de om. Indonezia nu e o tara si nu e o destinatie de vacanta. E o colectie, un best-of de frumusete, contradictie, spiritualitate si contrast. Sute de popoare, sute de limbi, sute de traditii si povesti care trebuia sa poarte un nume. Li s-a spus Indonezia. Jakarta. Florile nu cresc in ciment.Capitala Indoneziei e un oras atat de poluat incat, la miezul zilei, soarele nu se mai zareste din spatele norilor de smog. Cu greu vei gasi aer respirabil printre cele 12 milioane de oameni veniti de la sat la oras in speranta unei vieti mai bune. Occidentalizarea Asiei de Sud-Est, care a functionat de minune in unele cazuri (Singapore, Hong Kong, Kuala Lumpur), n-a prins la Jakarta. Urbea sta suspendata intre doua lumi, intre zgarie norii din centru si ghettourile sordide de la periferie. Luxurianta cultura javaneza abia razbate dincoace de portile orasului. Pare de necrezut ca Jakarta se afla pe aceeasi insula cu magnificul templu budhist de la Borobudur si cu filmicul vulcan Krakatau (situat la doar 3 ore distanta de capitala, cu masina si barca). Exista totusi un motiv solid pentru care am venit in Jakarta: aici ateriza avionul.
Tana Toraja. Verzi si uscati.Nu e nici tara, nici insula, nici judet, nici provincie. E un "tinut" in cel mai propriu sens al cuvantului. Semnul bilingv care atarna, la un moment dat, peste sosea ("Welcome to Tana Toraja. Selamat Datang") nu face decat sa-ti confirme sentimentul prezent deja de cativa kilometri: ca ai intrat in alta lume, cu alte reguli, cu alt timp, alt Soare si alti zei.
In primul rand, definitia cuvantului "verde" din orice dictionar asta ar trebui insotita de o fotografie din Tana Toraja. Tinutul e acoperit in proportie de 90% de orezarii impecabil intretinute, care par ca nu reflecteaza, ci radiaza lumina. Tana Toraja emana un verde perfect si curat, pe care il exporta in cantitati mari catre tarile producatoare de curcubee ( glumesc :-) )
Dar nu verdele impecabil e atractia Torajei. Nici fructele sale rare, nici mirodeniile care parfumeaza cerul, nici bogatia sa culinara.
Nu. Tana Toraja e cunoscuta pentru inmormantarile sale. In Toraja, mortilor li se acorda un respect vecin cu divinizarea. Sper sa nu sune cinic, dar moartea unui torajan e cel mai important moment din viata lui. Iar pentru familia indurerata e un prilej de reafirmare a credintei in traditia stramoseasca. Pe scurt: trupul raposatului este tinut in casa pe toata perioada pregatirilor pentru ingropaciune. Doar ca pregatirile dureaza o luna la familiile sarace si pana la un an in cazul familiilor avute. Pare exagerat? Pare. Dar trebuie spus ca o astfel de inmormantare implica mii de invitati, tone de mancare, sute de animale sacrificate si un scenariu ritualistic care se desfasoara pe durata unei saptamani intregi. Dupa procesiunea propriu-zisa, cosciugul nu este ingropat in pamant, ci depus intr-o grota sapata special in stancile-cimitir pe care le gasesti oriunde in Tana Toraja.
Trebuie subliniat ca Rambu Tuka (ceremonia funerara) e un fenomen complet izolat. Nu-l regasesti, in aceasta forma sau intr-o forma invecinata, nicaieri in Indonezia. Mai mult, toti torajenii sunt crestini intr-o tara cu 87% populatie musulmana. La toate astea, adaugam si limba Toraya, vorbita exclusiv de cei 300.000 de localnici, care nu seamana cu Bahasa Indonesia ( "multumesc" in indoneziana oficiala este "terima kasih", iar in Toraya este "kure sumanga"). Alta limba, alte traditii, alte credinte. Si totusi, aceeasi tara.
Raja Ampat. Polin-Asia.Dintre cele 17.000 de insule ale Indoneziei, 1.500 compun acest arhipelag situat in nord-vestul coastelor Noii Guinee, calare pe Ecuator. In traducere, Raja Ampat inseamna "Patru regi", nume ramas de pe vremea celor 4 sultani care controlau culturile si comertul cu mirodenii inainte de sosirea europenilor.
Dar nu pentru cuisoare sau piper este cunoscut arhipelagul, ci pentru bogatia incredibila de specii marine. Conform mai multor organizatii internationale, arhipelagul de marimea Olandei gazduieste cea mai mare biodiversitate marina din lume: peste 1200 de specii de pesti, 600 de specii de coral (adica 75% din toate speciile de coral cunoscute, cu o densitate coraliera de 10 ori mai mare decat in Marea Caraibelor), 700 de specii de moluste si 13 specii de mamifere marine. Raja Ampat detine si un record mondial: 283 de specii vizionate intr-o singura ora de scufundare!
Regiunea poate fi asimilata Asiei doar din punct de vedere politic-administrativ. Din toate celelalte puncte de vedere suntem deja in zona Pacificului. A, pardon, chiar suntem pe granita sa apuseana! Localnicii sunt mai inalti si mai solizi decat compatriotii lor din vestul Indoneziei, iar pielea inchisa, parul afro, buzele groase si muzica pe care o canta noptile la chitari marturisesc o sorginte mai degraba polineziana. Aici miroase mai degraba a Hawaii decat a Beijing. Unde ziceati ca sunt?
Papua. Sans frontieres.
Da, oameni buni, am fost in Papua, de fapt doar pe valea raului Baliem si nici pe aceea n-am vazut-o toata. Cand le-am spus prietenilor mei unde ma duc, unii au ras, altii s-au ingrijorat. Pentru noi, astia, civilizati, papuasul e arhetipul salbaticului care umbla in fundul gol si mananca oameni. Ceea ce e corect pana la un punct. In triburile ascunse in munti, oamenii umbla aproape goi si bravo lor. Cat despre mancat oameni, sportul asta s-a terminat acum vreo 50 de ani, multumita misionarilor australieni. Alte motive de ingrijorare sau de ras n-am gasit la fata locului.
Noua Guinee, a doua insula ca marime de pe Terra, este impartita aproximativ egal de Indonezia (teritoriu cunoscut drept Papua sau Irian Jaya) si Papua Noua Guinee. Desi avem de-a face cu aceeasi insula, partea indoneziana e asimilata Asiei, iar partea rasariteana e considerata ca facand parte din Oceania. M-ati inteles ce-am vrut sa zic. Daca Raja Ampat e un paradis pentru ihtiologi, Papua e un rai pentru antropologi si lingvisti. Numai in partea indoneziana se vorbesc 254 de limbi, care vin sa le completeze pe cele 700 de peste granita. Aproape 1000 de idiomuri diferite pe aceeasi insula, lucru explicabil daca iti arunci un ochi peste relief. Papua e un tinut muntos, cu versanti abrupti si paduri dese, rauri brutale si jungla impenetrabila. Fiecare trib are propriul sau teritoriu, suficient de vast si de bogat in resurse pentru a-i stavili pofta de colindat coclaurii. Granitele oficiale n-au mare valoare. Oamenii trec frontiera la adapostul junglei si merg sa vaneze sau sa-si viziteze rudele "de dincolo", spre disperarea autoritatilor.
Dealtfel, gheretele granicerilor, dispensarele si scolile construite acolo unde exista minime cai de acces sunt singurele amintiri ale institutionalizarii. Daca le intorci spatele, te redescoperi ca om liber, cetatean al unei lumi fara frontiere.
Informatii practiceCand sa mergi in Indonezia: intre Aprilie si Octombrie
Cum ajungi: in absenta zborurilor directe, recomand Bucuresti-Istanbul-Dubai-Jakarta (cu Emirates) sau Bucuresti-Istanbul-Doha-Jakarta (cu Qatar Airlines). Pentru zborurile interne este de preferat sa apelezi la o agentie de ticketing locala (recomandarea mea: Adventure Indonesia).
Cat costa zborul: la companiile de mai sus, intre 650 si 850 de euro, functie de sezon si de momentul cumpararii. Zborurile interne costa intre 50 si 150 de euro, functie de sectorul pe care zbori.
Cazari: de la hoteluri de 5 stele la homestays. Pe noapte, poti plati intre 100 si 5 euro per camera. In Raja Ampat exista doar 3 solutii de cazare. Cea mai ieftina, Kri Eco Resort, te duce la 65 de euro pe noapte (pensiune completa).
Buget estimativ pentru 3 saptamani pe traseul de mai sus: 4000 de euro de persoana (include zboruri, cazari, transferuri, tururi, toate mesele si bauturile, taxe).
Mai lung si mai la obiect, pe
amazingrace.ro.
NOTA: Acest articol a aparut in premiera pe tzara in ziarul Cotidianul din 24 iunie. Il reproduc aici, ca poate nu l-ati citit si ar fi pacat, ca am muncit la el. Varianta "originala" o gasiti aici.
Postări
