Se afișează postările cu eticheta sandakan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sandakan. Afișați toate postările

22 octombrie 2007

Cativa dintre oamenii pe care i-am intalnit


Lora, stewardesa romanca de la Qatar Airways (pe care am cunoscut-o zburand de la Roma la Doha)


Hana (pe care am cunoscut-o la Bucuresti, dar am reintalnit-o la Singapore)


Joe, ghidul de la SJR (pe care l-am cunoscut la Sepilok Jungle Resort)


Lizzy, englezoaica viitor biolog marin, care-si scria lucrarea de doctorat in timp ce voluntaria la Sepilok Orang Utan Rehabilitation Centre


Micii vecini ai lui Joe (pe care i-am cunoscut in Sandakan; tin minte doar ca pe cel din dreapta il cheama Mustafa)


Familia lui Joe, in casa careia am petrecut Hari Raya (i-am cunoscut in Sandakan)


Stuart, fermierul australian cu care am baut un vin pe faleza in Sandakan

Precious si mamica ei (pe care le-am intalnit in insula Coco Loco, Filipine)

Andrey (pe care l-am intalnit tot in Coco Loco)


Stafful de la Coco Loco Island Resort

Doamna Gloria, patroana karaoke barului din Roxas, Palawan, Filipine


Tyson si Joe, doi americani care lucreaza in Irak si se distreaza in Puerto Princesa, Filipine

13 octombrie 2007

Salutari din Sandakan, Borneo, Malaezia, World!


Foto (c) Bradut Florescu, 2007








Gata. M-am intors in Singapore si mor de frig in hotel. Afara sunt 30 de grade, in camera sunt 16. Nu glumesc. Aerul conditionat urla dezlantuit. Poti sa-l dai mai incet, nu si mai cald.

Am intalnit o situatie incredibila: avionul din Sandakan a ajuns la destinatie cu O ORA MAI DEVREME decat era programat. Stewardesa mi-a explicat ca e de la vanturile prielnice care ne-au batut din spate. Avand in vedere ca am scurtat un drum de 2 ore 45 la 1 ora 45, inseamna ca, undeva, pe drum, am trecut bariera sonica intr-un Boeing 737 :-)

Pe oamenii de mai sus i-am intalnit azi, in ultimele ore petrecute in Borneo. Sarbatoreau - si inca sarbatoresc - Hari Raya, varianta malaeziana a sfarsitului de Ramadan. A fost o zi minunata, pe toti Dumnezeii, ca sa zic asa.

Ziua de ieri a fost si mai si. N-am apucat inca sa ma adun, sunt mort de oboseala dupa o saptamana de trezituri la 6 dimineata. Am reusit doar sa mai pun un articol pe AmazingRace.ro.

Munca grea calatoriile astea...

11 octombrie 2007

Sandakan, Borneo: Ce-am mai vazut, cu cine m-am mai intalnit


All photos (c) Bradut Florescu, 2007

M-am intors din jungla, sunt in Sandakan, orasul-port intemeiat la marginea lumii de catre taietorii de lemne (Doamne, ce-i urasc...). Vaporul de mai sus e parcat cateva sute de metri in dreapta mea. L-am fotografiat de la fereastra hanului unde stau, pentru 10 euro pe noapte (aer conditionat, apa calda, vedere la mare).



Am cerut o bere Tiger si niste hot dogs foarte hot. La terasa Bistro Cafe unde stau sunt ospatarite dragute si internet wireless. N-as fi zis ca poti gasi asa ceva aici.

L-am citit pe Tolontan mai devreme, am vazut ca Steaua a invins cu greu la Mioveni, nu mi-e dor de casa. Acum doua nopti, am intalnit in jungla niste olandezi. Printre altele, am discutat despre meciul Romania-Olanda de saptamana viitoare. Ni s-a parut un subiect stupid si ne-am oprit.

Mi s-a terminat bateria. Un baiat care lucreaza aici a tras un prelungitor peste toata terasa ca sa am curent sa scriu. L-am intrebat de unde e. Din Zamboanga, Filipine, 17 ore cu vaporul de aici. Am vazut vaporul plecand si abia m-am abtinut sa ma urc la bord. Terima Kasih Baniak, Harbour Bistro Cafe!




Poimaine plec si eu in Filipine, pe un drum ceva mai lung...cu avionul, prin Singapore, Manila si Puerto Princesa. Sunt bine. Nu va faceti griji, daca v-ati facut.

Salut Kit, salut Chiriac, salut Cocoshoole, salut Danieloctavian, salut Mircea, salut Iuliani.

Restul povestii pe amazingrace.ro, evident.

Nu mi-e dor de casa, dar alta n-am.