Şoapte

Sălii cu pokere îi zice "Casino Maxim". Bodyguardul păzeşte uşa de sticlă fumurie ca pe porţile raiului. Vis-a-vis, două firme de pariuri sportive. Ăştia s-au pus să adune tot mărunţişul care ne-a mai rămas prin buzunare.

Femeia stă în cur pe scara de la sensiblu. Vorbeşte la telefon. "Lucicooooo, haide, fă, că vine maşina!" "Stai, fă, ce zbieri, nu vezi că vorbesc la telefon?"

La telefon, un telefon cu clăpiţă, vorbeşte şi nebuna care trece strada zălud la Turda, cu o pâine în cealaltă mână: "M-ai nenorocit, băăăă, m-ai nenorocit, futuzmorţiimătiiiiiiii! Băăăăăă, te omor, băăăăă!" Gândul îmi zice că la celălalt capăt nu se află nimeni. Nimeni real. Nebuna zâmbeşte.

Acelaşi text, pe acelaşi ton, îl recită periodic şi vecina de la etajul 3. Probabil soţului. Cine altul ar fi putut să nenorocească o femeie în aşa hal?

Mama venită la farmacie cu băieţelul ei de 7 ani şi o reţetă de medicamente. "Vă costă 816 RON, să ştiţi" "Vai, doamnă, n-am atâţia bani. Tăiaţi aia şi aia." "Vă costă 228 de RON". Băieţelul, plictisit, se uită la fesele perfecte de pe ambalajele produselor anti-celulită.

La Plafar, două vânzătoare. Cea care ştie, vorbeşte cu soră-sa la telefon. Cea care vorbeşte cu mine, nu ştie. "Aveţi ceai de pedicuţă?" "Avem ceai de pedicuţă?" "Uite-l colo, sub sovârv." "Da la ce vă trebuie?" "Vreau să mă las de fumat." "Atunci vă recomand un produs foarte bun. Natural". E de 7 ori mai scump decât ceaiul de pedicuţă. Îl cumpăr.

Pe ambalaj scrie "Stop tutun. Amânaţi moartea! Supliment alimentar."

Până e gata şaorma, băiatul înalt, cu geacă neagră de vinilin, sună pe cineva: "Alo. Ce faci bă, mai eşti bulangiu? Păi tot io sunt bulangiu sau tu eşti bulangiu, bulangiule? Ia zi frate, ce faci?" Frig şi umed şi vânt. Vara şi-a ieşit din drepturi. Vis-a-vis, pe lângă gardul cimitirului, nişte copii se preling către casă, urlând şi trăgându-şi şuturi în fund. E miezul nopţii.

Cu Cristi la terasă. Cerem două Pepsi mici. "14 RON. O să vă rog să-mi plătiţi acuma, că ies din tură." "Păstraţi restul."

Mă sună un amic. "De ce-ai venit? Când bem? Când te duci înapoi?"

Vecinii de la restaurantul de fiţe îmi ridică ştergătoarele. "Data viitoare să n-o mai laşi aici, ne încurcă la aprovizionare". "Bine, n-o mai las". Azi am lăsat-o în parcarea clienţilor. Unde naibii s-o las?

Vânzătoarea de la patiserie îmi împachetează cei cinci "Covrigi Uriaşi, 1 RON" şi-mi urează "Să ai poftă, mamă".

Imediat, în tramvai, bărbatul care şi-a luat un pet mic de Neumarkt, pentru drum. Nu mai are răbdare până acasă. Pe uşa din fund urcă o fată. Se sprijină de geamul din spate şi execută nişte mişcări spasmodice. După care zâmbeşte. E tânără şi ciudat de căruntă. Spasmodiază iar, zâmbeşte iar. Mi-e greu să îi pun diagnosticul: yoga sau dans contemporan?

Pe litoral. "Noi vă lăsăm cu câinele, dar să nu latre dimineaţa sau noaptea, că-l deranjează pe patron de la somn." "Dar e un câine, doamnă, latră când îi vine." "Eu v-am spus."

Tribuna doi, sectorul 23. 5 spectatori şi 5 stewarzi. Nu ştii cine păzeşte pe cine. E linişte. Bilaşco iese din tunel. "Ne vedem tot pe Ghencea, Bilă!" Mă aude, zâmbeşte, face semnul "OK" cu degetul. Cu degetul mare. E ultimul meci pentru Unirea în cupele europene.

Ce-aţi făcut cu noi?