Scrii post

1. Când te bagi în seamă cu tine

Exemplificări:
- "Şi NU, nu despre asta este vorba."
- "Şi DA, semaforul era pe roşu!"
- "NU, nu suporterii sunt principalii vinovaţi".

Ce crezi tu că transmiţi:
- interactivitate, dialog
- intuiţie
- stil direct, personal, care merge drept la inima cititorului.

Ce transmiţi:
- că DA, te crezi atât de deştept încât ştii dinainte ce o să comenteze lumea
- că eşti atât de arogant încât doar Ţie-ţi permiţi să te contrazică, să-ţi puie întrebări inteligente sau să-ţi continue raţionamentul
- că îţi manipulezi cititorii, sugerându-le că voi aţi purta un dialog
- că te bagi în seamă cu tine însuţi, evitând să iei un pix peste ochi de la unul cu mai mult creier.


2. Când te scuzi pentru ce scrii

Exemplificări:
- "Multă lume mă întreabă cum..."
- "Mai mulţi cititori vor să ştie unde"
- "Am primit un telefon de la un amic care mă ruga..."

Ce crezi tu că transmiţi:
- că lumea moare să-ţi citească banalităţile
- că ai ţine pentru tine, dar te asaltează milioanele de fani
- că eşti un om generos care nu poate refuza să înmulţească pâini şi peşti dacă gloata o cere
- că eşti buricul internetului.

Ce transmiţi (sunt mulţi cei care mă întreabă ce transmiţi):
- că n-ai suficient talent ca să scrii măcar o introducere ca lumea la textul ăla obosit
- că ştii că nu interesează pe nimeni nici persoana ta, nici prăfuielile pe care le emani
- că te simţi singur şi că meriţi să fii aşa
- că nu te întreabă nimeni nimic
- că amicul te sunase ca să-i dai înapoi banii pe care ţi i-a împrumutat acum un an pentru trei zile.

3. Când ne omori cu suspensul...

Exemplificări:
- "Călător...prin Austria"
- "Soarele...strălucea...din toate razele"
- "Dansăm...cântăm...trăim...la Vama Veche..."

Ce crezi tu că transmiţi:
- că ne omori cu...tensiunea, că vomităm de...nerăbdare să...aflăm ce urmează...după...
- că pui aşa o forţă devastatoare în cuvinte încât acestea trebuie servite în doze mici, să nu ni se facă naibii rău de la atâta talent scriitoricesc.
- sau, cu alte cuvinte, că poveştile tale sunt atât de dense încât cititorii au nevoie de trei puncte de răgaz după fiecare cuvânt, cât să ia un Distonocalm sau să urineze pe ei înşişi
- că îţi găseşti cu greu cuvintele pentru a descrie o experienţă atât de inexprimabilă cum e viaţa ta; dar oare...există cuvinte pentru a o...descrie...?
- că eşti prea talentat pentru a te lăsa strivit între ciocanul sintaxei şi nicovala punctuaţiei.

Ce transmiţi:
- că ai o viaţă banală
- că eşti incapabil să te exprimi
- că eşti ori timid ori mincinos, mai exact, mincinos
- că ai absolvit o şcoală cu profil tehnic
- că ai avut un 8 la română ca limită superioară; asta se întâmpla în gimnaziu.

Pune mâna şi munceşte, băi. Că nu toţi beţivii e Nichita şi nu toţi oltenii e Sorescu. Sau Piţurcă.