Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

10 septembrie 2010

Dezvăluirile agentului "Sandokan"


Domnule general,

Subsemnatul, conspirat cu numele de cod "Sandokan", raportez urmatoarele.

La data de 1 decembrie 2008, prin metode specifice, am înşelat vigilenţa echipei de management a trustului Realitatea-Caţavencu, reuşind să pătrund în structurile acestuia pe postul de Director Strategie de Comunicare.

În scurt timp, în urma redactării unor promo-uri TV inspirate (realizate în colaborare cu Departamentul de Publicitate al U.M. 0722770), am reuşit să atrag atenţia lui Sorin Ovidiu Vântu, acesta transmiţându-mi felicitări prin Sorin Enache, directorul trustului la acel moment.

Astfel, în primăvara anului 2010 am fost invitat, alături de membri ai echipei de management al RTV şi RC Group, la reşedinţa lui Sorin Ovidiu Vântu situată la ieşirea din Otopeni spre Corbeanca, într-o pădure. Am remarcat disproporţia dintre dimensiunile foarte mari ale terenului şi cele foarte mici ale locuinţei lui S.O.V.

În timpul întâlnirii, care a durat în jur de două ore, s-au discutat diverse subiecte legate de deontologia profesională şi de proiectul campaniei "Şcoală, Stradă şi Spital". Pentru a atrage din nou atenţia lui S.O.V., mi-am exprimat dezacordul faţă de conceptul acestei campanii, fapt ce a generat o discuţie în contradictoriu cu S.O.V. Acesta şi-a susţinut punctul de vedere calm, cu argumente, până la momentul la care, realizând că am dreptate, a concluzionat într-o manieră fermă că decizia îi aparţine şi că proiectul se va derula aşa cum doreşte el.

După epuizarea subiectului, S.O.V. i-a întrebat pe cei prezenţi dacă sunt mulţumiţi de salarii şi dispun de cele necesare pentru buna desfăşurare a activităţii.  Utlizând tehnica spiritului de glumă, am subliniat că, la momentul angajării, mi s-a promis un autoturism marca Ferarri pe care încă nu l-am primit, lucru care a stârnit amuzamentul lui S.O.V.

La încheierea discuţiei, însoţitorii mei s-au ridicat şi s-au îndreptat spre ieşirea din imobil. Pentru a rămâne singur cu S.O.V., am scos din rucsacul operativ un album Escher, pe care i l-am oferit acestuia sub pretextul unui "cadou de casă nouă", ceea ce mi-a prilejuit câteva minute de discuţie privată cu acesta.

Pe durata acestei discuţii, S.O.V. arătându-se interesat de hobby-urile mele extraprofesionale, am folosit momentul pentru a-i sugera că sunt pasionat de blogging şi călătorii, cu predilecţie spre spaţiul sud-estului Asiei. Auzind acestea, S.O.V. mi-a replicat textual: "Am şi eu un prieten prin zonă. Când mai ajungi pe-acolo, pot să te rog să-i duci un pachet?"

Am dedus că persoana la care făcea referire S.O.V. era chiar Nicolae Popa.

În săptămâna următoare, pretextând surmenarea şi folosind tehnici de programare neuro-lingvistică (NLP), i-am convins pe Sorin Enache şi Mihnea Vasiliu să-mi acorde trei săptămâni de concediu de odihnă. În aceeaşi perioadă am înaintat Departamentului Transport din cadrul U.M. 0727770 o cerere pentru achiziţionarea logisticii de deplasare spre şi pe teritoriul Republicii Indonezia. Şi aceasta a fost aprobată, fără a fi nevoie de utilizarea tehnicilor de programare neuro-linvistică (NLP).

Am folosit Canalul Digital de Diseminare Informaţii Codificate şi Influenţare a Opiniei Private (blog) pentru a disemina informaţia conform căreia urmează să petrec o perioadă în Indonezia. Informaţia a ajuns în atenţia lui S.O.V. prin cititorul de bloguri al acestuia (S.O.V. necitind blogurile personal, ci având un angajat care îi selectează ceea ce merită citit), motiv pentru care, cu 3 zile înainte de data plecării, în jurul orei 13.00, am fost contactat de acesta prin intermediul telefoniei mobile. Reproduc conţinutul convorbirii, conform înregistrării realizate cu tehnica din dotare.

S.O.V.: Alo.
Eu: Cine-i acolo?
S.O.V.: Eu.
Eu: Eu, cine?
S.O.V.: Sorin.
Eu: Care Sorin?
S.O.V.: Vântu, boule.
Eu: A, domnu Vântu.
S.O.V.: Nu domnu Vântu, domnu Vîntu, cu î din i.
Eu: Mă scuzaţi, credeam că la telefon nu e nicio diferenţă.
S.O.V.: ba e, tati. Auzi, tu eşti bulangiu?
Eu: în ce sens?
S.O.V.: în sensul p.lii. Nu te-am rugat ceva?
Eu: ce m-aţi rugat?
S.O.V.: nu te-am rugat, în p.la mea să mă anunţi când te mai duci în Asia?
Eu: ba da, dar nu credeam că vorbiţi serios.
S.O.V.: ascultă-mă bine, tati, eu întotdeauna vorbesc serios. Întotdeauna, m-ai înţeles, puştiule? Şi când glumesc vorbesc serios. Sau mai ales atunci.
Eu: oricum nu aveam numărul dumneavoastră de telefon.
S.O.V.: puteai să-l iei de la asistenta lui Enache. Apropo, ai observat ce bunăciune e fata aia?
Eu: Cristina?
S.O.V.: nu ştiu cum o cheamă, aia brunetă, finuţă, cu craci lungi.
Eu: da, e mişto.
S.O.V.: te duci în Indonezia cumva?
Eu: da.
S.O.V.: să f.ţi sau cu treabă?
Eu: Nu-i acelaşi lucru?
S.O.V.: Hahaha...eşti simpatic, tati. Vezi că-l trimit pe Ghenadi până la tine să-ţi aducă un pachet.
Eu: Cine e Ghenadi?
S.O.V.: Un colaborator de-al meu.
Eu: Sigur. Să vă dau adresa.
S.O.V.: Nu e nevoie. Ştiu unde stai.
Eu: De la cine?
S.O.V.: De la asistenta lui Enache, boule. Hahaha. Scuză-mă, îţi zic "boule" cu drag, nu cu răutate, ca la copilul meu. Hai, te-am pupat.

În jurul orei 14.00 am fost vizitat de un domn masiv, ras în cap, îmbrăcat cu geacă de piele, care s-a recomandat drept "persoana care trebuia să vină". Am dedus că este vorba despre Ghenadi, colaboratorul lui S.O.V.

Acesta mi-a înmânat un plic galben, de dimensiunile unei coli A4, pe care era scris de mână textul "Motorină Rompetrol pentru curve şi potol ", urmat de un simbol smiley ( :-) ) şi de o semnătură indescifrabilă în care am recunoscut imediat iniţiala S.

L-am chestionat pe numitul Ghenadi asupra conţinutului respectivului plic. Pentru a nu stârni nicio bănuială, am pretextat preocuparea faţă de procedurile de îmbarcare şi trecere a frontierei la bordul unei aeronave civile, de pasageri. Tehnica a funcţionat, întrucât numitul Ghenadi a deschis anvelopa, care nu fusese sigilată, oferindu-mi posibilitatea de a-i inspecta conţinutul, pe care îl descriu în cele ce urmează:

-  4 plicuri de ciorbă de burtă instant, marca Knorr
- numărul din luna octombrie 1995 a publicaţiei "Gazeta Matematică"
- coloana sonoră a filmului american "Oh, brother, where are thou?" imprimată pe suport CD, având pe coperta spate, încercuit cu cariocă roşie, titlul pistei 1, "I am a man of constant sorrow".
- o fotografie înfâţişându-l pe Sorin Ovidiu Vântu în timpul unei şedinţe de pescuit, acesta ţinând în braţe un peşte din specia somn de Dunăre de circa un metru lungime.
- un card de fidelitate, nivel Super-Platinum, la "Bali Sensual Massage" din Kuta, Bali. Cardul părea deteriorat în urma trecerii repetate prin dispozitive electronice de lecturare tip POS.
- o revistă Playboy pe care era înscris cu marker negru textul "For the General"
- 5 pachete de seminţe de floarea soarelui marca Alka.
- un plic alb, de dimensiuni clasice, în care se afla un alt plic, puţin mai mic, gol.
 - Suma de 45.000 de euro sub forma a 9 bancnote de câte 5000 de euro fiecare.

După inspectarea conţinutului, Ghenadi a introdus cu atenţie toate obiectele mai sus menţionate în plic şi m-a interogat cu referire la destinaţia călătoriei mele. Reproduc discuţia conform înregistrării audio, imprimată pe suport CD şi anexată prezentului raport:

Ghenadi: Şi, pe unde ai mata drum?
Eu: De ce mă întrebaţi?
Ghenadi: Ca să vină cineva să ia pachetul.
Eu: Sulawesi, mai întâi.
Ghenadi: Sula...vesi. Nu glumeşti cu mine, sper. El s-ar supăra dacă ai glumi cu mine acum, în situaţia actuală.
Eu: Nu glumesc. Aşa se numeşte. E o insulă mare.
Ghenadi:Cât de mare?
Eu: Foarte mare.
Ghenadi: Nu-i problemă. Te găsim noi. Ai grijă de plic. El s-ar supăra dacă l-ai pierde sau mai rău.
Eu: Să moară copiii mei dacă fac ceva.
Ghenadi: Aşa. Drum bun.

(va urma, să trăiţi)

Share It