Pentru ca o minoritate să fie considerată şi respectată ca atare, ea trebuie să fie compusă dintr-un număr mare de indivizi. Deci până la urmă, şi baletul acesta ipocrit al drepturile minoritarilor se joacă tot pe muzica majorităţii. Iar minorităţile puţin numeroase sunt discriminate în favoarea minorităţilor numeroase, a minorităţilor majoritare. Toate se închid, până la urmă, în dreptul la vot. Minoritari, înmulţiţi-vă.
20 august 2011
16 august 2011
Am promis.
Au trecut 500 de zile de când am plecat şi uite că n-am murit. De fapt, în afară de furnica aia zburătoare, era să nu mă omoare nimic, după cum urmează:
În 500 de zile am văzut 16 şerpi. Dintre care trei în Thailanda, doi în Indonezia şi 11 în România, la Histria. Demontăm astfel mitul viperelor de la Histria:
“Domnule dragă, dacă erau vipere – aşa cum scrie pe internet -, puneam un semn de atenţionare, că nu suntem nebuni.”
Nu sunt vipere. Sunt şerpi de apă, majoritatea pui. Cât despre celelalte cinci târâtoare, că alea ne sâsâie, am putea nota doi şerpi de cocotier aproape inofensivi, un şarpe ofensiv al cărui nume nu îl ştiu, dar era prea vizibil ca să fi călcat pe el, unul mic pe care ni l-a adus motanul în casă acum trei seri şi încă unul pe care nu sunt sigur dacă l-am văzut personal sau mi l-a văzut Elena.
Malaria se mai uită şi la om. Am mers de 7, 8, 9 ori în zone afectate de malarie şi am luat pastile - asta ştiu sigur – de doar două ori. E drept, mai simt nişte friguri din când în când, şi-atunci opresc aerul condiţionat.
Continuarea acolo unde scriu când nu-s nervos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
