13 noiembrie 2015

Chestiunea europeană. Un discurs al lui George Friedman care lămurește multe.

George Friedman este fondatorul StratFor (prescurtarea Strategic Forecasting) pe care ProTV o descrie drept "una dintre cele mai apreciate agenții de analiză din SUA". Domnul Friedman a venit de câteva ori în România oferind declarații și interviuri inclusiv televiziunii sus-menționate.

În februarie 2015, George Friedman a fost invitat să vorbească în cadrul întrunirii anuale a "The Chicago Council on Foreign Affairs", o organizație fondată în 1922 ca "forum imparțial de dezbatere a politicii externe".

Discursul domnului Friedman este mai lung, incluzând și povești despre propria familie, refugiată din Ungaria în Statele Unite după al doilea război mondial. Întreaga intervenție, titrată "Europa, hărăzită conflictului?" poate fi vizualizată pe pagina evenimentului.

Am să mă opresc la un fragment din cele spuse de George Friedman în cadrul conferinței, răspunzând întrebărilor publicului. Sunt lucruri foarte interesante pe care oricine, cu atât mai mult est-europenii, ar fi bine să le cunoască încât pot oferi o imagine a destinului acestei regiuni aflate sub presiuni geopolitice majore.


Fragmentul la care mă refer a fost editat și subtitrat de un utilizator german din ce-mi dau seama. Nu cred că se poate pune problema unor scoateri din context. Frazele domnului Friedman sunt ne-editate. S-au tăiat integral sau parțial întrebările la care răspunde, dar replicile vorbitorului par neatinse de foarfecă.

Am făcut la rândul meu un transcript și o traducere a fragmentului, le poți accesa la finalul materialului. Dacă nu ai timp să parcurgi tot textul am să încerc un rezumat al ideilor principale.

  • Europa nu există ca partener de discuție pentru SUA. Americanii au relații cu state, nu cu Europa.
  • Pacea europeană va lua sfârșit. Vor fi conflicte, vor fi morți, iar prima victimă va fi însăși ideea excepționalismului european.
  • În Europa de Est, SUA acționează în afara contextului NATO pentru a evita eventualul veto al unui stat membru.
  • Un român, un ungur sau un polonez trăiesc într-un univers diferit de cel al neamțului sau spaniolului.
  • SUA vor să construiască un "cordon sanitar" pentru izolarea Rusiei, iar România va face parte din acest cordon. Constructul geopolitic astfel rezultat reflectă conceptul geopolitic Intermarium - spațiul dintre mări care leagă Baltica de Marea Neagră - o idee mai veche a polonezului Jozef Pilsudski
  • Cordonul include Bulgaria, România, Polonia și Țările Baltice. În aceste țări vor fi amplasate preventiv blindate, artilerie și alte echipamente (au fost deja livrate în august).
  • Friedman recomandă abordarea lui Ronald Reagan, aceea de a antagoniza potențialii inamici și a-i susține unul împotriva celuilalt tocmai pentru a nu le permite să se coalizeze împotriva SUA. Cazul războiului Iran-Irak.
  • Cucerirea unui teritoriu este imposibilă din rațiuni de dezechilibru numeric între invadatori și invadați.
  • Pentru SUA, extremismul islamic este o problemă, nu o amenințare existențială.
  • Încercarea de a instaura o democrație într-un stat pe care, prin acțiunile anterioare, SUA l-au destabilizat, este o imensă greșeală. Afghanistan este un astfel de exemplu.
  • Un imperiu care încearcă să controleze direct teritoriile cucerite se va prăbuși. Imperiul Roman își controla teritoriile prin regi supuși Împăratului. 
  • Mai întâi de toate, SUA trebuie să conștientizeze că reprezintă un imperiu.
  • SUA și Rusia au pus cărțile pe masă. Marea dilemă a jocului geopolitic în Europa o reprezintă poziția Germaniei.
  • O colaborare strânsă între capitalul și tehnologia germane, pe de o parte, și resursele naturale și forța de muncă a Rusiei, pe de altă parte, este una dintre spaimele majore ale SUA.
  • Germania este într-o dilemă eternă. Pe de o parte e o putere economică uriașă, pe de altă parte este foarte fragilă geopolitic. Nu a reușit până acum să reconcilieze cele două aspecte.

Transcriptul complet

George Friedman la Chicago Council, 3 februarie 2015.

Niciun loc din lume nu e pacificat pentru mult timp, nici chiar noi, SUA, care avem tot timpul războaie.

Europa se va întoarce la umanitate. Va avea războaiele sale, păcile sale, viața sa. Poate că nu vor fi 100 de milioane de morți, dar ideea excepționalismului european va muri prima. Vor fi conflicte, așa cum a fost cel din Iugoslavia sau cel de acum din Ucraina.

Cât despre relația cu SUA, noi nu mai avem o relație cu Europa. Avem o relație cu România, avem o relație cu Franța. Nu există o Europa cu care să relaționăm.

(Întrebare din public: este extremismul islamic principala amenințare pentru SUA? Credeți că se va stinge de la sine sau că va continua să crească?)

Pentru SUA, este o problemă, nu o amenințare existențială. Trebuie abordată proportional. Noi avem alte interese de politică externă. Interesul primordial pentru care am luptat în războaie de-a lungul ultimului secol – WWI, WWII și Războiul Rece – a fost relația dintre Germania și Rusia, pentru că, unite, reprezintă unica forță care ne poate amenința, și să ne asigurăm că această unire nu se produce. Dacă ești ucrainian, este esențial să te îndrepți spre singura țară care te va ajuta: SUA.

Acum o săptămână – zece zile, Generalul Hodges, comandantul armatei SUA în Europa, a făcut o vizită în Ucraina și a anunțat că traineri americani vor veni acolo oficial, nu neoficial. Ba chiar a medaliat luptători ucrainieni, deși protocolul militar prevede că străinii nu primesc medalii. 

Dar el a făcut asta, demonstrând că aceea este armata lui. Apoi a plecat și a anunțat că SUA vor pre-amplasa blindate, artilerie și alte echipamente în Statele Baltice, Polonia, România și Bulgaria, ceea ce este un subiect foarte interesant.

Așadar Statele Unite vor trimite armament. Desigur, în seara asta au negat, dar așa vor face. Armele vor fi livrate.

În toate aceste demersuri, SUA au acționat în afara contextului NATO.  Pentru că în NATO orice decizie trebuie luată cu sută la sută din voturi, orice țară poate exercita veto pe orice subiect. Și turcii vor fi acolo doar ca să chicotească.

Ideea este că SUA sunt pregătite să creeze un „cordon sanitar” în jurul Rusiei, iar rușii știu asta. Rusia crede că intenția SUA este să destrame Federația Rusă. Așa cum spunea Peter Lowry (???), nu vrem să vă ucidem, doar să vă rănim un pic. (râde)

Oricum ar fi, ne-am întors la vechiul joc. Și dacă întrebați un polonez, un ungur sau un român, veți afla că ei trăiesc într-un cu totul alt univers decât un german sau un spaniol.  Deci nu există elemente comune în Europa. Dar dacă aș fi ucrainian aș face exact ce fac ucrainienii acum: aș încerca să-i implic pe americani (draw Americans in).

(întrebare care lipsește din înregistrare)

SUA au un interes fundamental: controlul tuturor oceanelor lumii. Nicio altă putere mondială nu a mai reușit așa ceva. Din acest motiv noi ajungem să-i invadăm pe alții, dar ei nu ajung să ne invadeze pe noi.  E un lucru foarte drăguț (nice). 

Menținerea controlului asupra oceanelor și a Spațiului este temelia puterii noastre.  Cel mai bun mod de a înfrânge o flotă inamică este să nu permiți ca aceasta să fie construită. UK a reușit ca nicio altă putere europeană nu va reuși să construiască o flotă asigurându-se că statele europene săreau mereu una la gâtul alteia.

Abordarea pe care o recomand este cea adoptată de Ronald Reagan în cazul Iranului și Irakului. A finanțat ambele tabere astfel încăt să se lupte între ele și nu împotriva noastră. A fost cinic, cu siguranță imoral, a funcționat...SUA nu pot ocupa Eurasia. 

În momentul în care primul bocanc calcă pe pământ, diferența demografică este net în defavoarea noastră. Putem înfrânge o armată, dar nu putem ocupa Irakul. Ideea că 130.000 de oameni pot ocupa o țară cu 25 de milioane de locuitori...ei, bine, raportul dintre polițiști și cetățeni este mai mare în New York decât ce-am trimis noi în Irak.

Deci nu putem avansa în sensul ăsta, dar ce putem face este să susținem diverse forțe în conflict pentru a ne asigura că se concentrează asupra lor. Le oferim suport politic, ceva suport economic, suport militar, consilieri și în extremis să facem ce-am făcut în Japonia (se corectează) în Vietnam, în Irak și în Afghanistan: spoiling attacks, atacuri destabilizatoare. Aceste atacuri nu sunt menite să-i distrugă, ci să le strice echilibrul.

Ce-am făcut în aceste războaie...de pildă, în Afghanistan am rupt echilibrul Al Qaeda. Problema pe care ne-am creat-o – fiind atunci tineri și proști – a fost că, după ce-am rupt echilibrul, în loc să spunem „bună treabă, hai să mergem acasă”, ne-am zis „Ce ușor a mers! De ce să nu clădim o democrație aici?” Acesta a fost momentul când ne-a lovit demența.  Răspunsul este, deci, că SUA nu pot interveni constant în Eurasia. Trebuie să intervină selectiv și rar.

Doar în cazuri extreme trebuie să trimitem trupe ca prim pas. Iar când trimitem trupe trebuie să ne fie clar care ne este misiunea, nu să dezvoltăm fantezii psihotice. Să sperăm că acum ne-am primit lecția; durează ceva până copiii își învață lecțiile.

Deci cred că aveți dreptate. Noi, ca imperiu, nu putem face asta. UK nu au ocupat India. A luat câteva state indiene și le-a asmuțit unul împotriva celuilalt și au oferit câțiva ofițeri britanici pentru o armată indiană.  Imperiul Roman nu trimitea armate uriașe, numea regi care răspundeau în fața împăratului pentru menținerea păcii. Pilat din Pont e un astfel de caz.

Deci imperiile care controlează totul direct – cum a fost imperiul nazist – sucombă. Nimeni nu are atâta putere. Trebuie să fii deștept. Dar nu asta este încă problema noastră, ci admiterea faptului că suntem un imperiu. Încă nu am ajuns la punctul acela la care să ne retragem convinși că totul va fi bine. Încă nu suntem gata pentru capitolul 3 al cărții.

(Întrebare din public: Deduc, din comentariile dumneavoastră, că moneda Euro nu va supraviețui. Întrebarea este tăiată la editare).

Problema în discuție pentru ruși este: vor reuși să mențină o zonă-tampon măcar neutră sau Occidentul va penetra atât de adânc în Ucraina încât va ajunge la 70 de mile de Stalingrad și la 300 de mile de Moscova? Pentru Ruși, situația Ucrainei reprezintă o amenințare existențială pe care nu o pot scăpa de sub control. 

Pentru SUA, întrebarea este: dacă Rusia se agață de Ucraina unde se va opri? Așadar se întâmplă diverse accidente - pentru care Generalul Bredlove a fost desemnat să-și asume vina  - e vorba de prepoziționarea de armament în Bulgaria, România, Polonia și Țările Baltice. Acesta este Intermarium, de la Marea Neagră la Marea Baltică, la care visa Pilsudski. Aceasta este soluția pentru SUA.

Problema la care nu avem un răspuns este ce va face Germania. Jolly jocker-ul situației din Europa este că, în timp ce noi construim cordonul sanitar nu în Ucraina, ci spre Vest, iar Rusia încearcă să țină cumva Ucraina afară din el, nu știm poziția Germaniei.

Germania are o situație foarte specială. Fostul cancelar Gerhard Schroder e în bordul de conducere al Gazprom, ei au o relație foarte complexă cu rușii. Nici nemții nu știu ce să facă. Au nevoie să exporte, rușii pot prelua aceste exporturi, pe de altă parte dacă nemții pierd zona de comerț liber trebuie să construiască altceva.

Pentru SUA, principala teamă o constituie capitalul rusesc, tehnologia rusească (se corectează)...vreau să spun capitalul german, tehnologia germană, resursele naturale rusești și forța de lucru rusească...e singura combinație care, timp se secole, a speriat de moarte Statele Unite.

Cum se joacă asta? Ei bine, SUA și-au pus deja cărțile pe masă: e linia de la Marea Baltică la Marea Neagră.  Cărțile rușilor au fost întotdeauna pe masă. Ei au nevoie de o Ucraină măcar neutră, nu de una pro-occidentală. Belarus e altă întrebare.

Așadar, oricine îmi poate spune ce vor face nemții îmi va dezvălui și următorii 20 de ani de istorie. Din nefericire, nemții încă nu s-au hotărât, iar asta a fost mereu o problemă a Germaniei. o putere economică uriașă, foarte fragilă geopolitic și niciodată complet capabilă să reconcilieze cele două lucruri. 

Încă din 1871 aceasta a fost “chestiunea germană”. Și chestiunea europeană. Gândiți-vă la această chestiune germană care se ridică din nou. La asta trebuie să răspundem. Încă n-am reușit. Nu știm ce vor face.

3 pareri:

mihai covaciu spunea...

De citit şi "Următorii 100 de ani" a lui Friedman (despre cum vor cuceri românii şu ungurii "hălci" din Ukraina, etc ;)... Cât despre Golgota următoarelor 20 de zile din acest decembrie - părerea mea aici : http://mcscrib.blogspot.ro/

mihai covaciu spunea...

Despre "Europa harazita conflictului" - si aici : http://mcscrib.blogspot.ro/

Blegoo spunea...

Friedman trebuie citit oarecum în spirit romantic:

“…UK nu au ocupat India. A luat câteva state indiene și le-a asmuțit unul împotriva celuilalt și au oferit câțiva ofițeri britanici pentru o armată indiană…)

Cîțiva ofițeri… zice Friedman.
Cîțiva mai mulți, zic documentele vremii.

“…Just before the rebellion (1857), there were over 300,000 sepoys in the army, compared to about 50,000 British…”

Doar un exemplu de “friedmanism”.