Mi-e târşă să-i zic manelistului să dea muzica mai încet.
Mi-e târşă să-i bat în ţeavă, să mă duc la uşa lui sau să-l reclam la poliţie.
A doua zi, când dau peste el în lift, mi-e târşă să-i bat obrazul.
Asta e târşa. Un concept original, o combinaţie unică de lene, laşitate, indolenţă şi ipocrizie.
O căţea grasă, buboasă şi proastă, care se linge la cur când intri pe uşă.
Marş, Târşa!
Faceţi căutări pe acest blog
