Olam Haba

Eu o să mor atunci când o să moară Internetul.

Ştiu la ce te gândeşti, dar nu e asta. Sunt mult mai pervers.

Să spunem că, printr-un concurs de rahaturi tehnice, zborul THY 1444 pe ruta Bucureşti-Istanbul nu mai ajunge la destinaţie şi dispare cu tot cu mine. Sau zborul ăsta ajunge şi următorul pică. Sau următorul. Sau mă muşcă singura cobră de pe insulă. Sau, mă rog, găsesc eu o soluţie să crăp, că am lucrat la creaţie. Buuuuuun. Ce urmează?

Nu vorbim de TV. Acolo o să fiu, culmea ironiei, "un cetăţean român". Ăştia de la TV n-au cunoscut niciun răposat pe când trăia. O văduvă plus doi orfani egal trei surse. Poate la Realitatea să facă o ştire de 45 de secunde, cu vocea mea de la Revelion şi pozele trimise pentru materialul despre Banda Aceh, după care imaginea mea se va fade out, 3 secunde de negru şi trecem la ştirea despre eleva beată. Presimt că pe burtieră o să scrie "Brăduţ Florescu: turist în lumea umbrelor".

Dar pe net...dar pe net...

În prima săptămână o să fac super-trafic. Bloggerii sunt tineri şi rareori moare câte unul. Ar fi un eveniment. S-ar umple netul de cyberlacrimi cu link la răposatul. Fidelii vor publica fragmente din operele mele online, sub titluri de genul "de ce-l citeam", "ce-a insemnat pentru mine", "rândurile astea m-au făcut să-l iubesc pe".

În a doua săptămână traficul va scădea şi e normal, că e păcat citeşti morţi atâta timp cât Cărtărescu e în viaţă. Va apărea un flux nou, de onlaineri care m-au apreciat mai mult, m-au iubit mai mult şi m-au înţeles mai mult decât generaţia primei săptămâni. Ei or să mă pună în blogroll POST MORTEM. Un ultim omagiu. Un timp.

În a treia săptămână, vor mai fi câteva fete care se vor uita pe pozele mele. Va apărea un grup pe Facebook intitulat "Ce-a însemnat el pentru mine", la care vor adera mii de persoane, vor scrie câteva zeci după care va apărea grupul "Trăieşte-ţi viaţa cât mai poţi".

În a patra săptămână voi părea mort de-a binelea:

Fie-i php-ul uşor

Google să-l ierte.

A fost un blogger bun.

Aşa e, dădea accept la toate commenturile.

N-ai fost atent: am zis voi părea. Pentru că eu, de fapt, voi continua să trăiesc. Singur, undeva. Nu mă vezi?

Iată-mă:
Cu ochi mari şi blânzi, de fermier, purtând aceeaşi salopetă de blugi, aceeaşi cămaşă vişinie şi aceeaşi freză demodată cu care deja te-ai obişnuit de când eram vecini. La câţiva paşi distanţă stă gata de lansare un balon cu aer cald, iar în nacelă - o oaie neagră: sufletul meu care refuză să urce la cer întru iertarea păcatelor.


Iată-mă:
Singur şi melancolic, ca orice nemuritor, în mijlocul tarlalei cu varză neculeasă de secole, sub morile de vânt, mângâiat de privirile blânde ale cailor şi de parfumul pomilor preaîncărcaţi de fructe.

Sunt eu.
Sunt mortul viu nivelul 27 cu 31638 de puncte de pe Farmville.
Mai dă şi tu cu mătura, că eu n-am voie efort.