Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

31 ianuarie 2009

Dreptul primului venit

Am fost primul client pe dimineata asta.
Toti cei care au intrat dupa mine mi-au dat Buna Ziua cu acel respect stanjenit care pare sa spuna "ne scuzati ca am ajuns atat de tarziu, a trebuit sa trecem si pe la Carrefour".
Ramayana Cafe e un loc misto pentru diminetile de sambata.

28 ianuarie 2009

Sa spunem lucrurilor pe nume.

Laptopule. Scrumiero mare. Pachetule de tigari Kent. Carnetule. Paharule. Sticlo de vin. Scrumiero mica. Cosule de fructe. Banano. Mandarino. Castronasule. Pixule. Bricheto portocalie. Carteo. Carteo. Carteo. Bricheto mov. Maso. Televizorule. Lampo.

27 ianuarie 2009

Ce bine le zice unchiul Thomas



"He who knows nothing is closer to the truth than he whose mind is filled with falsehoods and errors."
Thomas Jefferson (1743-1826), fost presedinte al SUA

26 ianuarie 2009

Politice

Adrian Videanu a spus sa nu va faceti griji, ca sunt 86.000 de blocuri care trebuie "anvelopate" si ca asta va cere "multa manopera". S-a rezolvat cu somajul. Adresez, deci, un apel la calm tuturor salariatilor din ministere care isi vor pierde slujbele. Economisti, ingineri, referenti, oameni de relatii publice, secretare, vom termoizola cu voi.

Elena Udrea da tichete de vacanta pe post de prime angajatilor din Ministerul Turismului (care nu stiu de ce ar lua prime). Sa ne asteptam ca Ministerul Administratiei si Internelor sa dea prime in plimbari cu duba, Ministerul Industriilor sa dea prime in ore de laminor (daca vrei sa-ti topesti ceva), iar Ministerul Sanatatii sa-si stimuleze angajatii prin operatii gratuite de apendicita. Numai la Ministerul Finantelor se mai dau bani.

Dupa Basescu si Boc, Mircea Geoana pare a fi al treilea prim-ministru (da, stiu, suna ciudat) al Romaniei. Apare la televizor si vorbeste in numele Guvernului care-o sa ne dea aia si aia. 3 barbati in toata firea se calca pe picioare sa ne scoata din criza. Ca cetatean, sunt coplesit.

Pana sa pornesc televizorul, aproape ca gandeam pozitiv.

25 ianuarie 2009

Libertate!

Astazi au vrut ma sune mai multi oameni si m-au sunat mai putini.

Marele ignorant

"Nu stiu nimic despre nimic. Si asta e doar inceputul"

Unexplored



"In prezent, si cel mai mic petec de pamant, din selva padurii amazoniene, pana-n canioanele inghetate ale Antarcticii, a fost examinat, fotografiat, analizat cu ochiul rece al satelitului. Daca mai exista vreun secret, acesta se afla inauntrul sufletului, in lungul sir de dorinte, legende, masti si cantece care se amesteca in scurgerea timpului si tasneste din nou si alearga peste pielea popoarelor"

J.M.G. Le Clezio, "Raga", Editura Art.

23 ianuarie 2009

Imparatul e Negru

Sa-i spui unui om ca e "de culoare" e ca si cum i-ai spune ca negrul e atat de naspa incat nici nu poate fi pronuntat.

22 ianuarie 2009

Pozele din debara


In primele mele zile ca si copywriter, la Notorious DDB. Un motiv pentru care prefer sa nu ma tund.


Iata si al doilea motiv.


Perioada Notorious Advertising. Regretatul Ovidiu Bose Pastina impreuna cu Marian Nedelcu la filmarea spotului "Excelenta. Recunoaste ce-ti place"


Acelasi Ovidiu Bose Pastina, la video assist.


Perioada Notorious Advertising. Impreuna cu Bogdan, Aditz, Cristina si copiii la filmarea spotului "Caramelele sunt ale mele", tot pentru Excelent. Daca nu ma insel, regizor a fost Constantin Chelba.


Perioada Notorious Advertising. La filmarea spotului promotiei "Ciuc. Inca una si castigi", regizor Ovidiu Bose Pastina. Promotia a adunat peste 1 milion de plicuri trimise ceea ce a constituit un record pentru vremurile alea. Am dat 3 VW Beetle.


Perioada Notorious Advertising. Pescuind la somotei in Delta, in cadrul unui retreat organizat de fratii Bitirez.


Perioada Connex: Eclipsa totala de soare din 11 august 1999. Eram pe acoperis la McCann.


Tot de la eclipsa, imagine din Piata Romana.


Perioada Tempo: Oana Cristea (care acum cred ca e la Grey), pe terasa din Carol Davila.


Perioada Tempo: Dinu Panescu (McCann?), pe aceeasi terasa.


Oana si Dinu impreuna pe terasa te la creatie. Pe-atunci, Oana era Junior Art si Dinu - Junior Copy.


Perioada Tempo: Laura Ghinea si Mihai Gheorghiu, cand am fost cu totii la Sarata Monteoru.


Tot atunci si tot la Sarata Monteoru: Marcela si Pilu. In fundal, cu limba scoasa - Benny.

Obamă, două, trei

Hai sa presupunem ca Basescu nu va reusi sa schimbe Constitutia si ca Presedintele nu va fi ales direct de Parlament, ci de noi. Hai sa presupunem ca vom avea alegeri prezindentiale in 2014. Va prezint in exclusivitate cei 3 candidati, cu tot cu numele partidelor de la momentul respectiv.


- Mircea Geoana - PS. E negru pentru ca e din PSD si i-a zis Nelu "Prostanac"


- Crin Antonescu - PNL. E negru pentru ca e din PNL si a avut parul lung.


- Elena Udrea - PD. E negru pentru ca e femeie si pentru ca e bucată.

Pe cine ai discrimina pozitiv daca ai avea cu 6 ani mai mult si ai mai fi inca in Romania?

Volvo Ocean Race Game, ziua 4. Jurnal de bord


Surprins de fotografii de la Inmagine in timp ce intorceam pupa Vietnamului.

Azi-noapte am avut un vis. Se facea ca intru intr-o sedinta cu multi oameni importanti in fata carora prezint niste idei. Sedinta a durat mult, eu am prezentat ultimul si mi s-a aprobat aproape tot. De bucurie, am mai prezentat niste idei, apoi altele. Si toate mi se aprobau si toata lumea era super-incantata de mine.

Visul a fost atat de frumos incat m-am trezit pe la 3 dupa amiaza. Picasem 6000 de locuri in clasament. Gabi nu se mai vedea. Cateva veliere de straini se frecau pe langa mine, la fel de stresate sa iasa mai repede in nord si sa prinda vanturile tari. Vitezomanii dracului. Toata lumea mi-o luase inainte.

M-am asezat in fund pe punte sa ma gandesc. Vantul e o loterie. Dar cea mai mare greseala cand esti intr-o cursa e sa te iei dupa altii. Si sa-ti gandesti cursa in functie de cursele altora. Eram atat de necajit incat am desfacut o sticla de rom, desi nu beau niciodata inainte de apusul soarelui. Dupa doua paharele, ma gandeam deja nostalgic la visul de azi-noapte si ma intrebam "ce dracului caut eu in Marea Chinei de Sud cand la Bucuresti sunt prezentari in care eu as putea sa intru si sa rup?"

Pe cand zaceam asa pe punte, rupt intre doua lumi, aud o sirena puternica si sar in sus de groaza. Un container ship (care, probabil, facea cursa intre Singapore si Japonia) imi intersectase cursul. Sar la carma sa ma feresc din calea lui, chiar daca legea marii da prioritate velierelor. Prea tarziu. Uriesenia e deja aproape de mine dar, minune, imi vine paralel cu babordul si se opreste. Se opreste!

Ma uit in sus, cu mana streasina la ochi. Ma uit, de fapt, in foarte sus (sunt 30 de metri diferenta de nivel intre puntea mea si puntea lor), aproape in soare. Pe punte, vad cateva siluete care-mi fac cu mana. Zic "Ahoy there!" Aud "Tinere! Esti bine? Hai sa bei o visinata!"

Asa am ajuns la bordul cargobotului "Traian", condus de capitanul Costache, care se indrepta impreuna cu sotia, cele doua fete si cei doi gineri, catre Melbourne, Australia. Cargobotul poarta numele actualului presedinte al Romaniei, cu care capitanul Costache a fost coleg in tinerete. Intreb "ce transportati?" "Scoici. Avem o comanda mare de scoici de la o fabrica din Perth. Astia fac coliere din scoici, se vand ca painea calda. Cu ce avem in cala, putem trai cu totii 200 de ani fara probleme"

Am profitat de situatie pentru a-l intreba pe capitan despre vanturile din Marea Chinei de Sud. Eu - la prima regatta, el - lup de mare. Dupa 10 minute, m-a convins ca am facut o mare greseala sa ma aventurez intr-o volta atat de larga spre nord. "Trebuia sa faci volte mici pe langa cursul cel mai direct. Ai pierdut foarte mult teren din cauza asta" In timpul asta, fata cea mare a capitanului, o Cosanzeana perfecta, ne turna visinata in pahare. "E de casa, din visinul nostru", m-a asigurat doamna Costache, o femeie delicata, calda si amabila.

"Multumesc, capitane. E timpul sa ma intorc pe vasul meu. Puteti sa-mi chemati un taxi?" Gluma asta terestra le-a amuzat peste poate pe gazdele mele, care s-au conformat. O barcuta m-a luat de langa chila uriasului cargobot si, dupa 2 minute, eram inapoi pe piticania mea cu vele.

Pana cand am ridicat ancora si focul, "Traian" se departase deja la o jumatate de mila, gratie motoarelor lui uriase. Pe puntea pupa, Cosanzeana privea absenta apusul. Sau pe mine. Sau apusul sunt eu.

21 ianuarie 2009

Gândul din Balcani

Uneori, dar mai ales femeile, ne plictisim de metafizică în 10 minute. Scuza e la îndemână: "Păi până şi grecii, ăi de-au inventat-o, s-au plictisit de ea. Şi uite ce bine se ţin."
Dar mai ales barbaţii.

Gata, e oficial, au zis si la televizor:

The choice we have right now is between love and fear.

Zeitgeist nu e rau, e chiar recomandabil self-ignorantilor, doar ca-ti face prea mult fear. Cum nici Ashes & Snow nu e rau, doar ca-ti face prea mult love.

Deci tre sa te descurci tot pe plan local.

Respect, Dorin Goian. Tu esti adevarul.

20 ianuarie 2009

Volvo Ocean Race Game, Jurnal de Bord. Ziua 3.



Pe la pranz, vantul a inceput sa slabeasca. Mergeam spre est, iar acolo, in zona Insulelor Nansatiundao, se anunta o mare acalmie in urmatoarele 24 de ore. Am carmit vest-nord-vest la 326 de grade si ma indrept, cu circa 10 noduri pe ora, catre Insulele Catwick din largul coastei vietnameze.

Dimineata, cand m-am trezit si am iesit pe punte, urcasem foarte mult in clasament. Sunt pe 8889. E bine. Iar daca nu fac prostii, in doua zile urc in primii 5000. Daca as termina in zona asta, as fi multumit.


Gabi Pelicanu'

La tribord, la nici o mila distanta, il vad pe Gabi Pelicanu', la bordul Calanului sau. Sta si fumeaza pe punte, din cand in cand mai verifica vantul, prognoza, mai regleaza o vela. In restul zilei, picoteste in cockpit cu mana pe timona. Desi suntem foarte aproape unul de altul, in clasament ne despart 2000 de locuri. Mila aia diferenta inseamna foarte mult intr-o astfel de cursa.

Din cand in cand, imi mai intersectez cursul cu un velier romanesc sau imi fac noi cunostinte. Azi m-am salutat cu Darael prin radio. El abia a pornit, dar o sa se tina de treaba si o sa castige teren. Mai ales daca o ia spre nord-est, nu ca noi, fraierii, care am mers pe la sud in speranta unui curs mai direct.

In fine. Intorc spatele cu regret coastei Bruneiului (speram sa mai respir o data, fie si de la departare, aerul junglei) si ma apuc sa traversez Marea Chinei de Sud de jos in sus, pentru a prinde vanturile bune. In 72 de ore o sa am vant NV de 20 de noduri. Din volta in volta, pe sambata ar trebui sa vad Insulele Paracelsus.


Natuna Besar, pe langa care am trecut luni dimineata.

Oricum, de cand am trecut de arhipelagul Natuna nu am mai vazut pamant. Au disparut si pescarusii care mi se asezau pe catarg sa se odihneasca inainte de a zbura mai departe, spre padurile din Natuna Besar.



Toata ziua stau pe punte, cu ochii pe laptop, citesc harti, verific mailuri si mai scriu in jurnal. E relativ plictisitor, pentru ca vantul bate cam din aceeasi directie si n-are rost sa fac corectii, mai mult as strica. Uneori imi pare rau ca n-am luat pe cineva cu mine pe barca, sa am cu cine sta de vorba. Dar regulamentul nu permitea. Las'ca strig la Gabi, daca innebunesc. Sper doar sa nu schimbe cursul si sa raman singur in mijlocul marii. Ar fi deprimant. Hai sa-mi aprind inca o tigara.


Amazingrace si Calanu.

Pentru cunoscatori



Daca iti vine automat sa spui GEN si spui automat GEN si mai pretinzi c-o zici si GEN la misto GEN, e clar ca iei droguri grele care ti-au prajit GEN creeru si de-aia nu ne intelegem, Jenna.

Volvo Ocean Race Game. Cu ce se mai ocupa oamenii in toata firea.



Intrucat oricum economia stagneaza in asteptarea binecuvantatei crize, oamenii in toata firea de pe intreg cuprinsul lumii si-au gasit ceva de jucat, la trecerea timpului.

Volvo Ocean Race, varianta pe bune, e cea mai dura competitie de veliere din lume, care angre/antreneaza mega-bugete, super-vase si giga-marinari. Aici se opreste reflexul meu de jurnalist care vrea sa faca un material de informare. Punct.

Barca aia galbena e barca mea, se numeste Amazingrace si e pe locul nouashpemiinushtiucat. Sunt mandru de locul ocupat, pentru ca sunt peste 150.000 de veliere virtuale in cursa asta. Ne aflam deja la a patra etapa, intre Singapore si Quingdao (China), 2200 de mile distanta, doua-trei saptamani online. Cu vanturi reale si competitori reali. Acelasi tip de barca, aceleasi panze pentru toata lumea.

Am aflat despre nebunia asta de la Lucian Dragomir, unul dintre cei mai buni skipperi din Romania (castigator al Black Sea Regatta anul trecut). Care, om in toata firea, familist si om de afaceri, nu putea sa stea pe scaun de grija. Ca daca se schimba vantul si el n-apuca sa faca volta? Fapt pentru care, in mijlocul unui restaurant cu specific spaniol plin de clienti, cu ajutorul unui laptop si al unei conexiuni wireless, ne-am conectat 4 oameni, sa facem volta. Voi stiti cum se simte o volta facuta in mijlocul unui restaurant? Nu, normal ca nu stiti.

Ieri am zis sa ma combin la dementa asta, mi-am facut un cont si m-am inscris in cursa. Am ratat startul (pentru ca eram in drum spre Bucuresti, de unde si cele doar 3 ore facute), dar jocul e suficient de generos incat sa inscrie pe cursul corect si barcile ai caror skipperi sunt la Sibiu. In jurul meu, 150.000 de ambarcatiuni, fiecare cu planurile ei. Mi-am gasit repede compatriotii, am schimbat urarile de rigoare si iata-ne, la 44 de ore de la start, navigand in largul coastei insulei Borneo. Ce coincidenta minunata!

Da, stiu, pare un joc, dar nu e. Il sun dimineata pe Gabi Pelicanu', matelot cu experienta. "Ba, Gabi, tu pe unde-o iei? Cei mai multi merg spre E-N-E, tu si cu Lucian vad ca mergeti Nord, cu vant la tribord, fix invers decat noi. Aveti vreun plan secret?" "Nu, Bradone, avem 2000 de mile de mers, daca pica vantul unde mergeti voi, castigam noi. Daca nu pica, am iesit din cursa"

Atat de simplu este. Si atat de complicat. Vantul din joc urmeaza vantul real. Ai o prognoza meteo, ti se spune ca vantul se va suci din 4 grade in 11 grade, stii ca o sa se intample in urmatoarele 12 ore, dar poate sa se intample peste 10 minute sau peste 11 ore si 50 de minute. Rezista doar cei care stau online. Sau aia care joaca in gasca pe aceeasi barca. Ideea de echipaj, ideea de cart se regasesc si aici.

Jocul (pardon) are un feature minunat. Cat timp esti conectat la cursa, iti da pe boxe sunetul chilei despicand marea. Al valurilor, al vantului. Apoi reia, in loop. Da' asa e ea natura, monotona.

Cine castiga jocul asta virtual primeste un Volvo real (Cobra Ucigasa, nu fi gelos, e doar un joc.)

Daca vrei sa-ti faci de lucru pentru urmatoarele 2000 de mile, intra aici.

18 ianuarie 2009

Dialog

- Băăăi, ştii ceva? Nu mor caii când vor câinii!
- Ai dreptate, Azorel.

Atacul Cobrei Ucigase



I-am promis Subarului meu ca public un post cu titlul asta, pentru ca m-a adus de la Sibiu la Bucuresti in 3 ore. In imagine, Cobra Ucigasa (asa se-alinta el)

Atacul Cobrei Ucigase 2 (Muscatura Letala)

Si i-am promis ca fac si un sequel, inspirat dupa modul fulgerator in care depasim bemveuri: Haţ-Haţ.

16 ianuarie 2009

Uite ce poza frumoasa mi-a facut Lopez, care ma regasesc in ea


Foto: Gabriel Luca "Lopez"

La Scena. Ziua lu' Patronu.





























In rolurile principale: Dan (La Multi Ani!), Zoltan, Daniela, Loredana, Lopez, Dana, Ioana, Monica, Diana si Ma Mai Gandesc. si multi baieti carora nu le-am retinut numele. Au lipsit Maestrul, Irina, Florin, Ileana si Mona.

15 ianuarie 2009

O perspectiva asupra singuratatii


Foto: Alin Tanase

Esti primul om care a ajuns in locul asta.
Nimeni altcineva n-a ajuns. Nimeni. Doar tu.
Normal ca esti singur, de-aia ai urcat pina aici.
Si tot de-aia pari mic si arogant.

14 ianuarie 2009

La 16 ani de la terminarea liceului si la 13 ani de la lansarea Connex GSM (Lumea e a ta)




As vrea sa ii multumesc acelui utilizator de telefonie mobila care inca ma mai suna de pe numar privat dupa miezul noptii. Care-si tine respiratia 30 de secunde ascultand ce sifoneaza aerul din jurul meu. Decodand o voce, un pian, un clinchet de pahar, un marait de televizor, un miorlait de matza.

Si care, neputandu-si tine respiratia mai mult, sufocandu-se de prea putin aer si de prea putine clue-uri, inchide abrupt. Fara sa fi scos un sunet in toata aceasta jumatate de minut.

Acest utilizator ma face sa ma simt foarte, foarte, foarte tanar si pentru asta ii raspund de fiecare data. Si-am sa ii tot raspund pana in noaptea in care apelul sau privat imi va trezi copiii din somn.

E, da pan-atunci mai avem. Incarca-ti cartela.

13 ianuarie 2009

Un regret

Ca nu mai exista PARTIZAN, cel mai bun proiect muzical aparut la noi dupa '90. N-ai cu cine.

"Si-am venit si noi la voi
Si-ati venit si voi la noi
Si ne-am dus si noi la ei
Si-au venit si ei la noi
Si v-ati dus si voi la ei
Si-au venit si ei la voi
Si ne-am dus si noi la voi
Si n-am rezolvat nimic, baaaaaai!"

Cu stangul in drepturi



Daca creatorii noului site al organizatiei Milioane de Prieteni mi-ar fi cerut acordul pentru utilizarea fotografiilor, l-as fi dat cu cea mai mare placere, de dragul doamnei Cristina Lapis si al ursuletilor de la Libearty Zarnesti.
Dar cum nu mi l-au cerut, n-am avut ocazia sa-l dau, deci au fost folosite fara drepturi.
Ca masura reparatorie, cer sa mi se permita acces libear la Libearty oricand am drum pe-acolo. Poate mai fac niste poze pentru site.
Fotografiile originale pot fi vazute aici.

UPDATE: Au pus numele meu. Gloria mi-e acum si mai la indemana.

Share It