Universul instalaţiilor

Cineva, un vecin meticulos sau un hot prins asupra faptului, s-a bagat intr-un calorifer si n-a mai putut iesi de acolo; s-a ratacit in reteaua de incalzire. Altfel nu pot sa-mi explic zvarcolirile violente care se aud pe coloana de la ora 4, acum fiind trecut de 9. Bietul om. Bietul om?

Spre norocul lui, pe 14 se fac primele teste cu apa calda. Lichidul va urca, incet si sigur, insotit de distinctivul pacanit al fontei dezmortite si il va impinge pe ratacit prin aerisirea de la etajul 10. Flamand si insetat, ud leoarca dar nevatamat, asa il vom intampina la iesire. Daca e sa fie vecinul, vom aplauda si-l vom servi cu un ceai cald. Daca e hotzul, il vom preda pe mana agentului comunitar Ion Gheorghe care are in grija blocul nostru, printre multe alte blocuri, spatii verzi si locuri de joaca pentru copii.

Dar pana pe 14 mai sunt 3 zile, iar intruderul ar trebui sa-si pastreze cumpatul si sa profite de sansa unica in care-a alunecat.

Vedeti dumneavoastra, sistemul asta de conducte, tzevi, robineti si calorifere e un soi de proto-internet. Cel care a adus incalzirea centrala in Romania ne-a racordat, practic, pentru prima oara, la un sistem informatic. Incalzirea centrala e un resoneur perfect al vietii de zi cu zi. Blocul insusi e o uriasa sala de concert construita pe verticala.

Secretul acusticii din vechile temple grecesti se ascundea in folosirea amforelor uriase in puncte atent calculate. Blocul meu, ca sa dau doar un exemplu, rezolva problema acusticii la fel de ingenios, prin sistemul de incalzire care joaca, astfel un dublu rol: transporta agentul termic dar si pe cel sonor-informational.

E un lucru pe care nu-l remarci in tumultul cotidian, cand vii acasa, deschizi televizorul, mai pui un compact-disc la pick-up, iti asculti copilul la matematica sau discuti aprins cu sotia. In momentele astea, poluarea sonora pe care o produci te impiedica sa asculti tanguiala conductei. Schimba-ti obiceiul. Cand vii acasa, intra direct in dormitor fara sa scoti o vorba, baga-te in pat si inchide ochii. Incet-incet, la inceput timide, apoi din ce in ce mai clare, vei auzi sunetele vietii.

Un stranut. Un cui care se bate. Latratul unui caine de talie mica. Stirile la radio. O femeie intre doua varste care vorbeste singura cu o ruda din provincie, probabil, la telefon. Cineva care urineaza, apoi trage apa. Cineva care se cearta. Un ragait de om satul. Un ras zglobiu de femeie tanara. Si undeva, pe la scara 5, sfredelitul vioi al unei bormasini.

Urechea iti devine tot mai receptiva. Sunete mici, discrete, iti devin accesibile. Sforaitul marunt al unui mosuletz. Oftatul unei femei. Zgomotul unui tel care piseaza cartofii pentru piure. Scartaitul buretelui peste farfuriile murdare. Ticaitul unui ceas desteptator.

Il invidiez pe omuletul care-a alunecat in instalatie si care, fie vorba intre noi, ar putea fi acum chiar in tzeava din dreapta mea nevazand, dar auzind cum buricele degetelor mele mangaie, una cate una, T-A-S-T-E-L-E.

Pfuuu!, daca ar avea un pic de curaj, de spirit al aventurii, ar porni ca un somon in amonte, spre conducta cea mare, all the way pana la centrala, unde se aduna toate vietile de zi cu zi. Va dati seama ce simfonie a existentei cotidiene e acolo? Stand lipit de conducta, ascultand cu mainile, cu picioarele, cu fesele, transformandu-si intreg trupul intr-o gigantica ureche, ar auzi mii, poate zeci de mii de vieti trecand pe langa el, ca Drumul Taberei e cartier mare. Mii de vieti trecand pe langa tine. Niciuna a ta.

Vocea fiicei care-si suna mama din Italia, de pe telefonul sotului. Glasul soptit al celui care alege, dupa o kabala numai de el stiuta, numerele pentru tragerea 6 din 49 de duminica viitoare. Rasuflarea incinsa a adolescentului. Apasarea rujului pe buze. Fosnetul pensiei numarate a nu stiu cata oara.

Ar fi pacat ca omul asta sa fie un amarat de hotz. Am fi nevoiti sa-l dam pe mana autoritatilor. Ar fi condamnat, ar lua povestea cu el in inchisoare, iar Romania ar mai pierde un poet.

Astept cu sperantza ziua de 14.