A fi câine în România

- ciobanu, beat mort, mere de se culca; ramai tu cu toarasii tai si cu oile proastele de ele
- vine ursu, mere sa ia o oaie, el sare la ea, voi cainii sariti la el, hamham, mormor, luati labe peste ochi, colti peste stomace; unu, Labus, si-o ia rau, curge mult sange; ce facem? da-l dracu, hai sa-l dovedim pe urs
- dovediti ursul, va lingeti ranile, cururile si putzele; "ce face ala? o murit, saracu. Saracu. Dumnezeu sa-l ierte"
- iese ciobanu din stana zice "baaaaai javre imputite, ce-i cu galagia asta? de ce l-ati omorat, ma, pe Labus, jigodii ordinare?" si da-i picioare in ochi si peste stomace. Tot ce ramasese neatins atinge el.
- apoi mere iar sa se culce, cu capul pe Sfanta Scriptura, horcaind "Cu noi este Dumnezeu".
- zici "Tu-l in Hristos pe ma-sa"
- apoi meri sa omori o oaie, ca nu mai poti de nervi; in secunda doi iti pare rau-rau, dar nu mai ai ce sa schimbi; rau-raul a fost facut.
- dimineata. soarele rasare. tu, cu inima cat un paduche.
- ciobanu iese, isi aprinde o tigare, vede oaia moarta. se uita la voi, cainii.
- Pufaie si zice "E? Al dracu urs. Iar a omorat o oaie... Ce ţară de căcat."