Mi l-am instalat si eu si am privit cerul de deasupra Bucurestiului. Am vazut North America Nebula. Ceea ce mi se pare graitor pentru cerul de deasupra Bucurestiului.
Nu stiu ce e aceea North America Nebula. Si nici nu-mi pasa... Pentru fiecare, cerul inseamna altceva. Candva, acum vreo 14 ani, vedeam lumea cu aceiasi ochi. Asa mi se parea. Ca vorbeam aceeasi limba. Aveam aceleasi injuraturi pentru patronul unui post de radio local, gandeam la fel despre cum ar trebui sa se faca jurnalistica, mergeam la (cateva) chefuri impreuna. Am pastrat poeziile pe care le-ai scris, intr-o noapte, pe-un colt de frigider dintr-o camera de camin. Aveai talent. La scris. Si, cum spuneam, vedeam lumea cu acelasi zoom. Acum vreo 5 ani am constatat ca foloseam, de fapt, obiective diferite. Te-am sunat (ne stim de pe vremea cand oamenii aveau doar fix-uri, aveam telefonul tau de acasa, dar nu-ti stiam mobilul :) sa-ti cer o mina de ajutor. Sigur nici macar nu-ti mai aduci aminte. Eu am inca poeziile tale, scrise cu pixul pe o hartie cat palma. Asta inseamna sa ai incredere intr-un om. Probabil. Refuzul tau, nici macar elegant, nu m-a omorat, dar m-a indurerat. Stii, asa cum te indurereaza vestea ca tocmai ai pierdut un prieten. Nu stiu ce e aia "North America Nebula". Putin imi pasa, draq sa o ia. Ti-am gasit blogul, navigand pe net, si am simtit nevoia sa-ti spun ca acum vreo 5 ani am plins dupa cel ce-ai fost. In numele prietenei sucombate, meritai sa afli asta... Asta-i tot, gata, am terminat parastasul. Vizionare placuta pe cer!
2 pareri:
Nu stiu ce e aceea North America Nebula. Si nici nu-mi pasa... Pentru fiecare, cerul inseamna altceva. Candva, acum vreo 14 ani, vedeam lumea cu aceiasi ochi. Asa mi se parea. Ca vorbeam aceeasi limba. Aveam aceleasi injuraturi pentru patronul unui post de radio local, gandeam la fel despre cum ar trebui sa se faca jurnalistica, mergeam la (cateva) chefuri impreuna. Am pastrat poeziile pe care le-ai scris, intr-o noapte, pe-un colt de frigider dintr-o camera de camin. Aveai talent. La scris. Si, cum spuneam, vedeam lumea cu acelasi zoom. Acum vreo 5 ani am constatat ca foloseam, de fapt, obiective diferite. Te-am sunat (ne stim de pe vremea cand oamenii aveau doar fix-uri, aveam telefonul tau de acasa, dar nu-ti stiam mobilul :) sa-ti cer o mina de ajutor. Sigur nici macar nu-ti mai aduci aminte.
Eu am inca poeziile tale, scrise cu pixul pe o hartie cat palma. Asta inseamna sa ai incredere intr-un om. Probabil. Refuzul tau, nici macar elegant, nu m-a omorat, dar m-a indurerat. Stii, asa cum te indurereaza vestea ca tocmai ai pierdut un prieten.
Nu stiu ce e aia "North America Nebula". Putin imi pasa, draq sa o ia. Ti-am gasit blogul, navigand pe net, si am simtit nevoia sa-ti spun ca acum vreo 5 ani am plins dupa cel ce-ai fost. In numele prietenei sucombate, meritai sa afli asta...
Asta-i tot, gata, am terminat parastasul. Vizionare placuta pe cer!
Cata frustrare...eu mi-as fi taiat venele si m-as fi bandajat la mana cu un servetel de ala cu poeziile lui
Trimiteți un comentariu